KorAP: Find »[drukola/base=fobie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...67 >

1,670 matches

Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672

acesta și emoție (frică) prin înlocuirea cu o emoție incompatibilă cu teama (relaxarea). Aceasta tehnică și diversele ei variante pot fi instrumente foarte utile pentru a-i ajuta pe copii să își depășească fricile și fobiile iraționale, cum ar fi fobia școlară. Există mai multe variații ale acestei metode în funcție de modul de asociere a stimulului constituit de obiectul fricii cu reacția de relaxare, asociere ce poate fi in vivo (în realitate) sau imaginară. Studiile sugerează că tehnicile in vivo sunt superioare

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
oferă recompense adecvate în cazul unei despărțiri reușite și se rerag întăririle în caz de comportamente de evitare pot constitui intervenții eficiente în combaterea refuzului școlar (Black, 1995). ANXIETATEA GENERALIZATĂ LA COPII ȘI ADOLESCENȚI Spre deosebire de cazul celor care suferă de fobii și anxietate de separare, la copiii cu anxietate generalizată îngrijorările nu au un obiect anume. Acești copii manifestă o neliniște permanentă în legătură cu familia, prietenii, școala, sănătatea și performanța lor în general. La aceste caracteristici, se adaugă o altă trăsătură definitorie

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
anxioase sau depresive (Last, Perrin, Herse & Kazdin, 1996). Strauss și echipa sa (1988) au constatat că 70% dintre copiii cu anxietate generalizată au și anxietate de separare, în vreme ce, la adolescenți, comorbiditățile cele mai frecvente sunt depresia (47% din cazuri) sau fobia specifică (41%). Etiologie Rolul factorilor biologici și genetici și al temperamentului Studiile pe gemeni sugerează că anxietatea se datorează în proporție de 30-40% factorilor genetici (Eley, 1999). Deși neurotransmițătorul GABA (acid gama-amniobutiric) poate trimite mesaje de accentuare a reacțiilor la

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
fizice și elaborarea de strategii de rezolvare a problemelor pe baza următoarei formule mnemotehnice: F Frică simți? E E oare lucrul la care te aștepți cel mai rău cu putință? A Atitudini/Acțiuni eficiente R Rezultate și recompense (FEAR - FRICĂ) FOBIA SOCIALĂ (ANXIETATEA SOCIALĂ) Fobiile sociale se dezvoltă în jurul unei frici pervasive de a nu se face de râs, frică ce duce adesea la evitarea situațiilor de contact social sau de manifestare în public. Copiii mai mari își dau uneori seama

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
strategii de rezolvare a problemelor pe baza următoarei formule mnemotehnice: F Frică simți? E E oare lucrul la care te aștepți cel mai rău cu putință? A Atitudini/Acțiuni eficiente R Rezultate și recompense (FEAR - FRICĂ) FOBIA SOCIALĂ (ANXIETATEA SOCIALĂ) Fobiile sociale se dezvoltă în jurul unei frici pervasive de a nu se face de râs, frică ce duce adesea la evitarea situațiilor de contact social sau de manifestare în public. Copiii mai mari își dau uneori seama că această teamă este

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
dau uneori seama că această teamă este nerațională, dar totuși nu o pot controla. Stânjeneala vizează mâncatul, băutul sau scrisul în public, iar pacientul se teme că ceilalți îi vor remarca tremurul, roșeața sau problemele de respirație. Pentru diagnosticul de fobie socială la copii și adolescenți, manifestările trebuie să fi persistat cel puțin 6 luni și să fi afectat serios viața persoanei. Caz practic Esther era copleșită de teama că toți colegii ei vor observa că tremură în timp ce își ia notițe

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
pancă, Esther și-a aruncat creionul și a ieșit fugind din clasă. Inima îi bătea cu putere și era convinsă că va muri. A doua zi, fetița nu a venit la școală din motive de boală. Copiii și adolescenții cu fobie socială se pot manifesta prin reacții de evitare (probleme de freecventare a școllii), comportamente de fugă (preferă să meargă la bibliotecă, într-un loc retras, în loc să meargă în sala de mese), autoaprecieri negative și arousal fiziologic sporit (disconfort și acuze

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
de a avea contacte sociale cu persoane nefamiliare. DSM-IV-TR menționează încă două condiții pentru punerea acestui diagnostic: 1) dovezi de interacțiune socială normală cu persoane apropiate și 2) teama pervasivă în relațiile cu copii de aceeași vârstă și cu adulții. Fobia socială din perspectiva dezvoltării copilului Fobia socială la copiii mici Spre deosebire de copiii cu fobii simple sau specifice, cei cu fobii sociale sunt, în general, mai mari, prezintă o formă mai gravă a tulburării și sunt mai expuși riscului de a

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
persoane nefamiliare. DSM-IV-TR menționează încă două condiții pentru punerea acestui diagnostic: 1) dovezi de interacțiune socială normală cu persoane apropiate și 2) teama pervasivă în relațiile cu copii de aceeași vârstă și cu adulții. Fobia socială din perspectiva dezvoltării copilului Fobia socială la copiii mici Spre deosebire de copiii cu fobii simple sau specifice, cei cu fobii sociale sunt, în general, mai mari, prezintă o formă mai gravă a tulburării și sunt mai expuși riscului de a suferi ulterior de depresie (Last și

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
punerea acestui diagnostic: 1) dovezi de interacțiune socială normală cu persoane apropiate și 2) teama pervasivă în relațiile cu copii de aceeași vârstă și cu adulții. Fobia socială din perspectiva dezvoltării copilului Fobia socială la copiii mici Spre deosebire de copiii cu fobii simple sau specifice, cei cu fobii sociale sunt, în general, mai mari, prezintă o formă mai gravă a tulburării și sunt mai expuși riscului de a suferi ulterior de depresie (Last și colab., 1992). În ciuda acestei constatări, au existat multe

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
interacțiune socială normală cu persoane apropiate și 2) teama pervasivă în relațiile cu copii de aceeași vârstă și cu adulții. Fobia socială din perspectiva dezvoltării copilului Fobia socială la copiii mici Spre deosebire de copiii cu fobii simple sau specifice, cei cu fobii sociale sunt, în general, mai mari, prezintă o formă mai gravă a tulburării și sunt mai expuși riscului de a suferi ulterior de depresie (Last și colab., 1992). În ciuda acestei constatări, au existat multe controverse în jurul întrebării dacă mutismul selectiv

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
În ciuda acestei constatări, au existat multe controverse în jurul întrebării dacă mutismul selectiv (incapacitatea persistentă de a vorbi în anumite situații sociale) ar trebui văzut ca o categorie separată de tulburare infantilă sau ca o tulburare anxioasă, adică o formă de fobie socială. Fobia socială în adolescență Date fiind îngrijorarea adolescenților în ceea ce privește acceptarea în cercul celor de aceeași vârstă și presiunea socială pe care o resimt, nu este surprinzător că debutul fobiei sociale este cel mai frecvent remarcat în această perioadă (Beidel

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
constatări, au existat multe controverse în jurul întrebării dacă mutismul selectiv (incapacitatea persistentă de a vorbi în anumite situații sociale) ar trebui văzut ca o categorie separată de tulburare infantilă sau ca o tulburare anxioasă, adică o formă de fobie socială. Fobia socială în adolescență Date fiind îngrijorarea adolescenților în ceea ce privește acceptarea în cercul celor de aceeași vârstă și presiunea socială pe care o resimt, nu este surprinzător că debutul fobiei sociale este cel mai frecvent remarcat în această perioadă (Beidel și colab

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
infantilă sau ca o tulburare anxioasă, adică o formă de fobie socială. Fobia socială în adolescență Date fiind îngrijorarea adolescenților în ceea ce privește acceptarea în cercul celor de aceeași vârstă și presiunea socială pe care o resimt, nu este surprinzător că debutul fobiei sociale este cel mai frecvent remarcat în această perioadă (Beidel și colab., 1999). De reținut După cum remarcă Elkind, istoria personală (tendința de a simți că nimeni nu a mai trecut prin vreo experiență similară) și publicul imaginar (convingerea persoanei în

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
Elkind, istoria personală (tendința de a simți că nimeni nu a mai trecut prin vreo experiență similară) și publicul imaginar (convingerea persoanei în cauză că toată lumea o privește pe ea) sunt doi factori ce pot fi foarte importanți în apariția fobiei sociale în această perioadă. Tipuri de fobie socială Există două tipuri de fobie socială: o formă generalizată (persistă în majoritatea situațiilor sociale) și o formă mai specifică, fobia socială situațională (de frica de a vorbi în public). Hoffman și colegii

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
că nimeni nu a mai trecut prin vreo experiență similară) și publicul imaginar (convingerea persoanei în cauză că toată lumea o privește pe ea) sunt doi factori ce pot fi foarte importanți în apariția fobiei sociale în această perioadă. Tipuri de fobie socială Există două tipuri de fobie socială: o formă generalizată (persistă în majoritatea situațiilor sociale) și o formă mai specifică, fobia socială situațională (de frica de a vorbi în public). Hoffman și colegii săi (1999) au constatat că aproape jumătate

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
prin vreo experiență similară) și publicul imaginar (convingerea persoanei în cauză că toată lumea o privește pe ea) sunt doi factori ce pot fi foarte importanți în apariția fobiei sociale în această perioadă. Tipuri de fobie socială Există două tipuri de fobie socială: o formă generalizată (persistă în majoritatea situațiilor sociale) și o formă mai specifică, fobia socială situațională (de frica de a vorbi în public). Hoffman și colegii săi (1999) au constatat că aproape jumătate din adolescenți suferă de fobie socială

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
pe ea) sunt doi factori ce pot fi foarte importanți în apariția fobiei sociale în această perioadă. Tipuri de fobie socială Există două tipuri de fobie socială: o formă generalizată (persistă în majoritatea situațiilor sociale) și o formă mai specifică, fobia socială situațională (de frica de a vorbi în public). Hoffman și colegii săi (1999) au constatat că aproape jumătate din adolescenți suferă de fobie socială generalizată care are forme mai severe și entități psihopatologice mai grave decât fobia socială situațională

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
de fobie socială: o formă generalizată (persistă în majoritatea situațiilor sociale) și o formă mai specifică, fobia socială situațională (de frica de a vorbi în public). Hoffman și colegii săi (1999) au constatat că aproape jumătate din adolescenți suferă de fobie socială generalizată care are forme mai severe și entități psihopatologice mai grave decât fobia socială situațională. Prevalență și comorbidități Se estimează că prevalența fobiei sociale se situează între 3 și 13% din populație. Totuși, la copii, este mult mai scăzută

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
mai specifică, fobia socială situațională (de frica de a vorbi în public). Hoffman și colegii săi (1999) au constatat că aproape jumătate din adolescenți suferă de fobie socială generalizată care are forme mai severe și entități psihopatologice mai grave decât fobia socială situațională. Prevalență și comorbidități Se estimează că prevalența fobiei sociale se situează între 3 și 13% din populație. Totuși, la copii, este mult mai scăzută (1-2%; Beidel, Turner & Morris). Conform unui studiu clinic, 27% dintre copiii cu anxietate generalizată

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
în public). Hoffman și colegii săi (1999) au constatat că aproape jumătate din adolescenți suferă de fobie socială generalizată care are forme mai severe și entități psihopatologice mai grave decât fobia socială situațională. Prevalență și comorbidități Se estimează că prevalența fobiei sociale se situează între 3 și 13% din populație. Totuși, la copii, este mult mai scăzută (1-2%; Beidel, Turner & Morris). Conform unui studiu clinic, 27% dintre copiii cu anxietate generalizată și 5% dintre cei cu anxietate de separare sufereau și

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
se situează între 3 și 13% din populație. Totuși, la copii, este mult mai scăzută (1-2%; Beidel, Turner & Morris). Conform unui studiu clinic, 27% dintre copiii cu anxietate generalizată și 5% dintre cei cu anxietate de separare sufereau și de fobie socială (Bernstein & Borchardt, 1991). Etiologie Biederman și colegii săi (1993) au constatat un risc sporit de dezvoltare a unor tulburări anxioase în general și a fobiei sociale în particular la copiii cu temperament inhibat comportamental. După cum menționam anterior, comunicarea cu

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
cu anxietate generalizată și 5% dintre cei cu anxietate de separare sufereau și de fobie socială (Bernstein & Borchardt, 1991). Etiologie Biederman și colegii săi (1993) au constatat un risc sporit de dezvoltare a unor tulburări anxioase în general și a fobiei sociale în particular la copiii cu temperament inhibat comportamental. După cum menționam anterior, comunicarea cu părinții, relațiile de atașament și stilul educațional al părinților joacă toate un rol în apariția reacțiilor de teamă și fobice la copii. Din punct de vedere

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
inhibat comportamental. După cum menționam anterior, comunicarea cu părinții, relațiile de atașament și stilul educațional al părinților joacă toate un rol în apariția reacțiilor de teamă și fobice la copii. Din punct de vedere genetic, există un risc mai mare de fobie socială la cei care au rude de gradul întâi cu aceeași tulburare (Fryer, Mannuzza, Chapman, Liebowitz & Klein, 1993). Tratament Pe lângă tehnicile discutate în secțiunea dedicată fobiilor specifice, antrenarea abilităților sociale poate fi o componentă prețioasă a oricărui program terapeutic. Intervențiile

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
fobice la copii. Din punct de vedere genetic, există un risc mai mare de fobie socială la cei care au rude de gradul întâi cu aceeași tulburare (Fryer, Mannuzza, Chapman, Liebowitz & Klein, 1993). Tratament Pe lângă tehnicile discutate în secțiunea dedicată fobiilor specifice, antrenarea abilităților sociale poate fi o componentă prețioasă a oricărui program terapeutic. Intervențiile la acest nivel adaptate la cazul copiilor cu fobii sociale (Francis & Ollendick, 1988; LeCroy, 1994) se concentrează pe conștientizarea abilităților și a situațiilor sociale, pe practică

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]