1,549 matches
-
mai adineaori, o văzuse dispărând în urma lui. În clipa aceea Corl simți că se rupe ceva în el. Gândurile începură să i se învârtejească, tot mai repede, spărgându-se parcă în milioane de cioburi. Cu ochii ieșiți din orbite, se foia ca un animal turbat într-o cușcă. Tentaculele lui apucară prețioasele instrumente aduse la bord și le trântiră cu furie în pereții aparatului de zbor. În cele din urmă, într-un ultim moment de luciditate, își dădu seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nici nu se ostenise să protesteze împotriva restricțiilor suplimentare impuse de noul director unor oameni care și așa erau înghesuiți ca într-o temniță între pereții navei. Din fundul auditoriumului, se auzi vocea lui Smith: - Văd că domnul Grosvenor se foiește pe scaun. Nu cumva e prea politicos ca să ia cuvântul înaintea unora mai vârstnici decât el? Spune, domnule Grosvenor, ce-ți trece prin cap? Grosvenor aștepta să se potolească râsetele celorlalți (numai Kent nu râdea), apoi vorbi: - Acum câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
neplăcută, dar pe care trebuie s-o luăm în considerare, căci ar corespunde faptelor întâmplate. Iată despre ce este vorba: n-ar fi oare posibil ca această inteligență superioară să fi dorit să afle de unde venim? După felul cum se foiau oamenii pe scaune, se vedea clar că vorbele căpitanului atinseseră o coardă sensibilă. - Să privim lucrurile din... punctul ei de vedere, urmă căpitanul. Iată că se apropie o navă: în direcția dinspre care vine, există un număr mare de galaxii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
invazia acelor monștri. Asta e tot! încheie Gourlay și se așeză la loc. Grosvenor i se adresă apoi lui von Grossen: - Domnule von Grossen, ce anume a descoperit secția dumitale în legătură cu pulberea din spațiul acestei galaxii? Mătăhălosul von Grossen se foi în fotoliul lui și spuse, fără să se ridice: - N-am găsit nimic extraordinar. E drept că pulberea e ceva mai densă decât în jurul propriei noastre galaxii. Am reușit să culegem unele mostre cu ajutorul unor plăci puternic ionizate, de pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Văd pe fețele unora dintre dumneavoastră că opiniile sunt împărțite și că e de așteptat o controversă aprigă... În sală se așternu o liniște adâncă. - Cinci ani! murmură cineva într-un târziu. Ca la un semn, oamenii începură să se foiască pe scaune. - Ani tereștri, se grăbi Grosvenor să precizeze. Trebuia să insiste asupra acestui amănunt. Alesese dinadins o cifră care părea mai mare decât echivalentul ei în ani astrali. Timpul astral, cu ora lui de o sută de minute, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
biochimie - trei experți în transmisiuni și doi ofițeri de artilerie. La urma veneau trei soldați, înarmați cu un blaster mobil, un tun termoradiant și un lansator de bombe cu gaz. - Nu există vreo altă intrare în secția dumitale? întrebă McCann, foindu-se neliniștit pe scaun. - Exista, dar e bine păzită. - Dar sus și jos? mai întrebă geologul, arătând spre tavan și spre podea. - Sus, e o magazie, iar jos o sală de cinematograf. Ambele sunt păzite. Tăcură un timp. Apoi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mormântul lui Cyrus și i-a vorbit: „Kourosh, assoudeh bekhab ke ma biderin“. — Știi prea bine că a făcut-o pentru grandoare și nimic altceva. Rușinos! El se maimuțărea în deșert, proclamându-se Shahanshah, între oaspeți, care se îndopau cu foie gras și cu Dom Perignon Rosé, în timp ce măgarii mai lăsau balegă prin bazare din Teheran! Și, pe urmă, ce s-a ales din Tronul Păunului și din lăudata Revoluție Albă? „Farul Orientului Mijlociu“ a ajuns hulit de răcanii și de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ne împiedice. ― Cei patru ostatici constituie o garanție sigură. Vă vor însoți până la destinație. ― Care destinație? Îi cerem pilotului să ne ducă la Honolulu și ne debarcă în Sighetu Marmației! Vedeți-vă de treabă! ― În regulă! Poți pleca. Inginerul se foi neliniștit: ― Spuneți, domnișoară, credeți sincer în combinația asta? În cazul cel mai fericit, depășind cu succes toate etapele, vă dați seama că înainte de a ateriza statul român va alerta toate aeroporturile? ― Nimeni nu va ști de furtul tablourilor cel puțin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
greu sub pasta întunecată. Maiorul își încîrligă brusc degetele și pe birou rămaseră doi pumni cu venele umflate gata să spargă pielea subțire și transparentă. ― M-am gândit... M-am gândit mult... Glasul uscat îl făcu pe Azimioară să se foiască în scaun. Totul e drăcesc! Combinația, îndrăzneala, siguranța cu care se consumă etapă de etapă. O singură abatere deocamdată de la un calcul exact: reacția pilotului. Dar chiar dacă a mizat sută la sută pe discreția lui ― înțeleg aici șantajul de sentimente
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tip superior. A înțeles perfect situația. După mine însă nu are capacitate de sinteză. ― Capacitate de sinteză! exclamă sufocată Melania. Ce vrei să spui, Șerbănică? N-am auzit în viața mea cuvinte atât de importante! Miga, în elementul lui, se foi în fotoliu. ― Vreau să spun că nu are privirea aceea de ansamblu care triază, nu-i așa, selectează, selecționează cu discernământ înlăturînd balastul. Bătrâna se interesă timidă: ― Adică? ― Adică se împiedică în amănunte nesemnificative. Am să-ți dau un exemplu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-mi vorbea niciodată despre asta. Era un subiect pe care-l ocoleam amândoi, de parcă ne-am fi înțeles. Mă vedea plin de noroi, dar nu zicea nimic. Dacă era soare, ne așezam afară pe trepte. Îmi plăcea să văd cum foiau fericite insectele prin urzici. Câte un câine se oprea, în uliță, să-și facă nevoile pe trunchiul gutuiului de la poartă și râdeam amândoi. Prin bluza ușoară de in, desfăcută la piept, se zărea cicatricea oribilă făcută cu fierul roșu. Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sub privirile îngrozite ale Laurei. Moașa s-a înroșit violent, rămânând cum rămăsesem eu în fața lui Vecu. Nu i se întîmplase așa ceva niciodată. Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni care au asistat, de la o oarecare distanță, la mitocănia mea. Toți, mai puțin eu, au înțeles din fulgerele care au înveninat privirea Moașei că incidentul va avea urmări neplăcute pentru mine, chiar dacă nu neapărat imediat, și s-au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură, și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-o și canalizând-o ca un curent care trecea prin mijlocul camerei. Prefera această a doua variantă, bombardându-i cu întrebări, amestecându-se în discuție ca să le spună părerea ei, chiar dacă Mica Prințesă strâmba din nas sau dacă Domnulcu-Bățul-Înfipt-Undeva se foia în scaun. Dar nici asta n-a prea mers. Se întorceau la fel de certați ca la prima ședință. —Maggie, vezi ce face? Vezi ce grozăvie face? Auzindu-i, Maggie regreta că s-a apucat vreodată de așa ceva. La momentul respectiv părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
răspunsul la întrebarea asta. Premierul se lăsă pe spate în scaun, însă prefera să privească încă mai degrabă în gol decât la vreunul din colegii săi. —Kobi e omul care am fost cu mult timp în urmă. Ministrul apărării se foi în scaun, aruncându-i o privire generalului. Așa îmi spuneau prietenii. În armată. Eram o unitate valoroasă, una dintre cele mai bune. În ’67 am ocupat singuri un deal: treizeci și ceva de oameni. Și știi cine era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așa cum și-a dorit el. Dar și-a făcut-o. Oamenii Israelului au fost treziți. Uri se străduia din răsputeri, observă Maggie, să nu dea ochii peste cap în semn de dispreț față de ceea ce auzea. Din când în când se foia în scaun, ca un școlar insolent, pentru ca apoi să se controleze și să stea drept. Acum se aplecă în față ca să vorbească. Știi ceva despre Ahmed Nour? Maggie interveni. — Domnule Shapira, ați fost foarte amabil să ne acordați din timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu înțeleg. Totul e legat de trecut. De cine a fost aici prima dată, cine e mai îndreptățit să revendice zona. Știți ce i-a scos total din sărite pe israelieni în timpul discuțiilor de la Camp David din 2000? Toubi se foi în scaun. Nu-i plăcea să ia lecții de la acest bărbat mai tânăr. —Dintre toate, o afirmație a președintelui Arafat a fost cea care i-a înnebunit pe israelieni. A negat că ar fi existat vreodată un templu al evreilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
greață. Când prezentarea genericului luă sfârșit și Ignatius observase că mai mulți actori, compozitorul, regizorul, coaforul și producătorul secund erau persoane care îi jigniseră simțul estetic de mai multe ori în trecut, apăru în tehnicolor o scenă cu mulți figuranți foindu-se în jurul unui cort de circ. Cercetă cu lăcomie mulțimea de pe ecran și o găsi pe eroină, stând mai la o parte, alături de unii care prezentau un număr secundar. — O, Doamne! strigă el. Iat-o acolo. Copiii așezați în rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și am observat că numai unul dintre cuptoare funcționa, arzând cărbuni și doar la una dintre mesele de croit se lucra. De asemenea, nu am văzut decât o singură pereche de pantaloni terminați în timpul petrecut acolo, deși muncitorii se tot foiau ținând în mână diverse bucăți de stofă. O femeie, am observat, călca niște haine de copil mic, iar alta părea să aibă mare spor cu niște bucăți purpurii de satin pe care le unea la una dintre mașinile mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mărețe și pompoase au nevoie de noi și ele știu asta. Au nevoie de gene, au nevoie de tehnologie. Ele sunt trecutul. Noi suntem viitorul. Noi suntem locul în care se află banii! Prin asta atrase aplauze uriașe. Vasco se foi pe scaun. Auditoriul aplauda, chiar și cei care știau că acel ticălos le-ar fi făcut compania bucăți într-o secundă, dacă asta s-ar fi potrivit cu scopurile lui. — Bineînțeles, întâmpinăm obstacole în calea progresului. Unii - indiferent cât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sângele meu nu părea în regulă. — A spus exact despre ce teste era vorba? — Nu. — V-a spus că încă mai aveți cancer? — Nu, dar mă temeam că asta era. Nu mai repetase niciodată testele, până atunci. Tatăl ei se foi pe scaun și continuă. — L-am întrebat dacă nu cumva cancerul revenise, iar el a spus: „Nu, în acest moment, dar trebuie să vă monitorizăm foarte atent.“ A insistat că aveam nevoie de teste constante. — Cum ați reacționat? — Eram îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acele celule? — Compania de medicamente a spus că era vorba de trei miliarde de dolari. Juriul rămase cu gura căscată. Capitolul 2 Alex urmărise juriul în timpul ultimei mărturii. Fețele lor erau impasibile, dar nimeni nu se mișca, nimeni nu se foia. Icnetele erau involuntare, dovadă a cât de adânc se implicaseră în ceea ce auzeau. Și juriul rămase transfigurat, în timp ce întrebările continuau: Domnule Burnet, doctorul Gros și-a cerut vreodată scuze că v-a înșelat? — Nu. — S-a oferit vreodată să împartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fi trebuit. Și atunci, domnișoară avocat, cum merge cazul nostru? Ea îi zâmbi tatălui ei, îl cuprinse cu brațul de umeri și îl sărută pe obraz. — Sincer? Dificil, zise ea. Capitolul 3 Barry Sindler, avocatul pentru divorțuri al starurilor, se foi în fotoliul. Încerca să fie atent la clientul care stătea în partea cealaltă a biroului, dar nu prea reușea. Clientul era un fraier pe nume Diehl, care conducea o companie de biotehnică. Tipul vorbea abstract, fără emoție, practic fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
opt de ore în urmă și ... — Am venit cu mașina la lucru, în dimineața asta, zise Diehl. — Exact, la ce oră a fost asta? — Am ajuns aici la șapte. — Bun. Jason, să începem cu ora șapte, azi dimineață. Puștiul se foi pe scaun. — Hm, domnule Gordon, camerele din parcare nu merg. — Oh, așa este, spuse Brad și se întoarse spre Rick. Camerele din parcare nu merg. — De ce? Nu știu sigur. Credem că este o problemă cu cablul. De când nu mai merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
s-a întâmplat cu mult timp în urmă, spuse el, încercând să-și amintească. Trecuseră treizeci de ani. — Mda, așa e. Ei bine, ei au păstrat sângele, tată. Bennett auzi din nou acea convingere, în vocea ei. — Adică? Femeia se foi pe scaun. — Vrei să o ții în brațe pe nepoata ta? — Nu acum, mulțumesc. Ea zâmbi strâmb. — Nu ești așa cum mă așteptam. Credeam că un doctor este mai ... înțelegător. La clinica de dezintoxicare cu metadonă din Bellevue au oameni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]