783 matches
-
galilor"” (în timp ce în franceză, ca și în majoritatea limbile europene, numele acestei țări este construit cu referire la teritoriul însuși, iar nu la etnia locuitorilor lui). Eroarea vine probabil dintr-o confuzie între termenii „gal” și „galez”, înlesnita de asemănarea fonetica. Numele „Wales”, transpus în limbile neolatine, suferă o transformare prin care W e înlocuit cu G (în același fel în care numele Wilhelm sau William este Guillaume în franceză și Guillermo în spaniolă): "Pays de Galles" în franceză, "Galles" în
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]
-
În fonetică, consoana nazală velară este un sunet consonantic care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este (a nu se confunda cu alte simboluri asemănătoare: , sau ). În limba română apare ca alofon al consoanei nazale alveolare atunci cînd aceasta este urmată
Consoană nazală velară () [Corola-website/Science/300047_a_301376]
-
În fonetică, se numesc consoane palatale acele consoane pronunțate prin atingerea sau apropierea părții mijlocii a limbii de palatul tare; ele reprezintă una din categoriile de sunete clasificate după locul de articulare. Tot în zona palatului tare sînt pronunțate și consoanele retroflexe
Consoană palatală () [Corola-website/Science/300053_a_301382]
-
În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite. Locul său de articulare este dublu, pe de o parte în zona velară și pe de alta la nivelul labial. Simbolul său fonetic
Consoană sonantă labiovelară () [Corola-website/Science/300074_a_301403]
-
și semnifică existența aici spre vest a unei linii de apărare temporare. Această linie de apărare s-a mutat mai târziu la nivelul Ținutul Secuiesc și mai apoi în Moldova. Denumirea de Iuriu de Câmpie este pe jumătate o adaptare fonetica din maghiară a cuvântului "őr" în "iuriu" și pe jumătate traducerea cuvântului "mező" în "câmpie". Din punct de vedere administrativ, în anul 1890 satul aparținea de comitatul Cojocna {Kolozs}, iar în perioada 1900-1910 de comitatul Cojocna, plasa Mociu. În anul
Iuriu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300334_a_301663]
-
Osetia de Nord la vest, iar în afara Federației Ruse se invecinează cu Georgia la sud. este localizată geografic în Munții Caucazul de Nord și politic în Districtul Federal Sudic al Rusiei. Denumirea prescurtată (scrisă în diverse forme, dar redând aceeași fonetică) este folosită într-un șir de limbi europene, inclusiv româna, în timp ce alte limbi, inclusiv rusa și în mare măsură engleza folosesc denumirea prescurtată Chechnya (Чечня, sau alte forme redând aceeași fonetică). Ea provine de la numele satului Cecen-aul, prima așezare cecenă
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
Denumirea prescurtată (scrisă în diverse forme, dar redând aceeași fonetică) este folosită într-un șir de limbi europene, inclusiv româna, în timp ce alte limbi, inclusiv rusa și în mare măsură engleza folosesc denumirea prescurtată Chechnya (Чечня, sau alte forme redând aceeași fonetică). Ea provine de la numele satului Cecen-aul, prima așezare cecenă întâlnită de ruși. În limba cecenă, numele abreviat este Нохчийн-чoь sau Noxçiyn-çöi. "Articole principale: Istoria Ceceniei, Primul Război Cecen, Al Doilea Război Cecen" Cecenia a avut foarte puțin contact direct cu
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
lui Paul Édouard Passy (1859-1940), în cadrul „Asociației Fonetice Internaționale”. Această asociație a fost fondată la Paris în 1886 sub numele "Dhi Fonètik Tîcerz' Asóciécon", care era transcrierea fonetică la vremea aceea a numelui "The Phonetic Teachers' Association" (Asociația Profesorilor de Fonetică) după ce mai întîi a funcționat sub titulatura "L'Association Phonétique des Professeurs d'Anglais" (Asociația Fonetică a Profesorilor de Engleză). După prima versiune a alfabetului, publicată în 1888, au urmat cîteva revizii în anii 1900, 1932, 1989 și 1993. Clasificarea
Alfabetul Fonetic Internațional () [Corola-website/Science/299137_a_300466]
-
Doctor is Sick", Dr. Edwin Spindrift, e profesor de linvistică. Aceasta scapă dintr-un spital populat, cum a scris criticul Saul Maloff (), cu niște "cazuri psihiatrice care exemplifică în mod fericit variantele limbii engleze". Burgess, care a ținut cursuri de fonetică la Universitatea din Birmingham la sfârșitul anilor '40, investighează domeniul lingvisticii în "Language Made Plain" și "A Mouthful of Air". Burgess a scris regulat articole în ziare și reviste britanice, italiane, franceze și americane - chiar compulsiv - și în cantități prodigioase
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
În fonetică, consoana nazală alveolară este un sunet consonantic care apare în unele limbi. Simbolul său fonetic este . Există de fapt o familie de asemenea sunete, diferențiate atît după poziția exactă a limbii în timpul articulării (alveolară, dentală sau postalveolară) cît și după
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
limba română apare varianta laminală a acestei consoane și se notează cu litera N; apare în cuvinte precum "nor" , "inel" , "spun" . Numeroase lucrări clasifică sunetul din limba română și din celelalte limbi romanice drept o consoană dentală, dar tendința în fonetica modernă este de a îl clasifica drept o consoană alveolară laminală. Acest sunet este o consoană sonoră și nu are o pereche surdă. Trebuie remarcat că deși litera "N" din limba română se citește în cele mai multe cazuri există și excepții
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
copilăria multor generații, devenind pretexte cuceritoare pentru diverse ecranizări și dramatizări. și-au adus contribuția la formarea limbii germane, în special prin dicționarul "Deutsches Wörterbuch" ("Cartea cu cuvinte germane") pe care l-au scris împreună și prin prima carte de fonetică/fonologie a limbii germane, "Legea lui Grimm", scrisă doar de Jacob. Dicționarul Fraților Grimm avea 33 de volume și cântărea 84 kg. Jacob Ludwig Carl Grimm (n. 4 ianuarie 1785 - d. 20 septembrie 1863) și Wilhelm Carl Grimm (n. 24
Frații Grimm () [Corola-website/Science/299313_a_300642]
-
în 1808 au început să lucreze la un dicționar german de referință (Deutsches Wörterbuch - Cartea cu cuvinte germane - 33 de volume cântărind 84 kg), care, însă, a rămas neterminat până la sfârșitul vieților lor. Jacob Grimm a publicat prima carte de fonetică/fonologie a limbii germane - Legea lui Grimm. Popularitatea poveștilor culese de frații Grimm a rămas intensă mult timp după dispariția lor fizică. Acestea pot fi citite în mai mult de 100 de traduceri și au fost adaptate de cineaști precum
Frații Grimm () [Corola-website/Science/299313_a_300642]
-
fonologică a unei limbi determină care sînt acele elemente fonetice ale limbii care au un rol în diferențierea cuvintelor sau a categoriilor gramaticale ale acestora. Aceste elemente din vorbire care pot determina diferențe la nivel semantic se numesc foneme. Spre deosebire de fonetică, unde diferențele dintre sunete sînt analizate indiferent de rolul lor semantic, fonologia ține cont de percepția sunetelor de către vorbitorii acelei limbi. Chiar dacă fonetic două sunete sînt diferite, și poate în alte limbi această diferență este importantă pentru transmiterea corectă a
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
rol semantic, ca de exemplu: Nu toate limbile folosesc aceste elemente în diferențierea cuvintelor. De exemplu cuvintele din limba română se pot diferenția după "accent", iar "intonația" joacă un rol clar în transmiterea informației, dar nu are "tonuri" și "croneme". Fonetica și fonologia au avut o istorie comună multă vreme. Separarea lor se consideră că a avut loc în anul 1939, o dată cu publicarea postumă a lucrării "Grundzüge der Phonologie" ("Principiile fonologiei") a lingvistului rus Nikolai Sergeevici Trubețkoi. Acesta a definit fonemul
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
În fonetică, sunete articulate diferit se numesc alofone dacă reprezintă doar variante de pronunțare ale unuia și aceluiași fonem. Aceasta înseamnă că, în limba avută în vedere, nu există nici o situație în care prin înlocuirea unui sunet dintr-un cuvînt cu un
Alofon () [Corola-website/Science/299457_a_300786]
-
numele de "chineză arhaica", a fost limba vorbită în timpul Dinastiei Zhou (1122 î.Hr.-256 î.Hr.),în care au fost scrise textele care includ inscripții pe artefacte de bronz, poezia Shījīng, istoria Shūjīng, precum și porțiuni din Yìjīng (I Ching). Elemente de fonetica găsite în majoritatea caracterele chinezești oferi indicii pentru pronunția acestorai. Pronunția caracterelor împrumutate din chineză în japoneză, vietnameza și coreeană, de asemenea, oferă informații valoroase despre chineză veche. Chineză veche folosea uneori flexiuni ale formelor. Acesta posedă un sistem de
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]
-
normelor lingvistice diferite care s-au dezvoltat independent de-a lungul anilor în cele două țări, portugheza braziliană și portugheza europeană nu au evoluat uniform. Sunt multe diferențe atât în limbajul comun cât și în cel literar, în special în fonetică, ortografie și sistemul pronumelor. Cu toate acestea, deosebirile existente între cele două versiuni ale limbii nu au condus la imposibilitatea înțelegerii reciproce a limbii vorbite. Portugheza braziliană vorbită dispune de o bogată varietate a dialectelor, fapt justificat prin diferențele etno-regionale
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
sunt vorbite în Valonia, la marginea domeniului valon: Valona face parte din sub-grupa limbilor "oïl" (limbi romanice de nord-vest), dintre care cea mai cunoscută este franceza). Valona se deosebește de celelalte limbi "oïl" îndeosebi datorită unui important împrumut germanic (în fonetică, vocabular și gramatică), dar și - din contră - printr-un conservatorism fonetic semnificativ (valona a rămas destul de apropiată de evoluțiile ce au avut loc în evul mediu târziu). Dintr-un alt punct de vedere strict geografic, al extinderii continentale a limbilor
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
În fonetică, o vocală este un sunet elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului. O definiție exactă care să acopere toate limbile existente nu se poate da, întrucât limita
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
Emanuel Kant Vasiliu (n. 7 septembrie 1929, Chișinău, d. 19 august 2001) a fost un lingvist român, membru titular din 1992 al Academiei Române. Între 1990 și 2001 a fost directorul Institutului de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române. Este fiul lui Nicolae Vasiliu și al Gabrielei Vasiliu. Și-a făcut studiile liceale în București și a urmat cursurile Universității din București. În 1952 s-a căsătorit cu Maria-Laura Vasiliu, lingvistă. A obținut
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
titlul de doctor docent în 1969, a fost numit profesor în 1970. În paralel cu activitatea didactică, a desfășurat o activitate de cercetare la Institutul de Lingvistică și la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale (devenit în 1990 Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române). A fost "visiting professor" la Universitatea din Chicago, în perioadele 1964-1965 și 1970-1971, și apoi la Universitatea din Boston, în 1971. După revoluția anticomunistă din 1989, a fost numit decan al Facultății de Litere
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
1970-1971, și apoi la Universitatea din Boston, în 1971. După revoluția anticomunistă din 1989, a fost numit decan al Facultății de Litere a Universității din București între 1990 și 1992. Din 1990 pînă la sfîrșitul vieții a condus Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1991 și membru titular în 1992. S-a preocupat de teoria limbii și filozofia limbajului și a făcut cercetări asupra mai multor aspecte ale limbii române
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
Maiorescu din Limba română în jurnalele din Austria, Banciu, în Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alteisme) (1913), pune în discuție numeroase cuvinte și expresii nemțești și ungurești improprii limbii române, semnalând multe anomalii în fonetică, morfologie și sintaxă, lexicologie și locuțiuni.
Axente Banciu () [Corola-website/Science/307084_a_308413]
-
a Universității din București (1955). Din 1953, lucrează ca cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române din București, actualmente Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, al cărui director este din 1994. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza "Fonetica și fonologia iudeospaniolei din București" (1967), sub conducerea lui Iorgu Iordan. Este doctor honoris causa al universităților din Arad, Craiova, Oradea și Timișoara. Profesor invitat la universitățile din Heidelberg, Ciudad de México, Köln, Frankfurt, Oviedo, Málaga, Madrid și Udine. Susține
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]