746 matches
-
acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Ofensiva Armatei 1 austro-ungare întărită cu trei divizii germane având ca scop forțarea Carpaților Orientali, s-a desfășurat între 19 și 27 octombrie 1916. Toate încercările de forțare a trecătorilor (Tulgheș, Bicaz, Trotuș, Oituz, etc.) au fost respinse de Armata de Nord. Înfrângerea în bătălia decisivă de la Oituz și respingerea trupelor sale peste graniță, a dus la decizia comandamentului central de a stopa operația și a trece la
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
la Jiu, Olt, Bran, Valea Prahovei etc. acțiunea germană nu își atinge obiectivul fixat, Falkenheim ajungând la concluzia că „"încercarea, de a trece muntii odată cu inamicul, a eșuat"”. La 29 octombrie 1916, Falkenhayn decide schimbarea strategiei și concentrarea eforturilor pentru forțarea unei singure trecători, alegând pentru aceasta trecătoarea Pasul Lainici (Surduc) din defileu Jiului, unde a concentrat forțele principale ale armatei sale. Pe 11 noiembrie, forțele germane declanșează atacul reușind după cinci zile de lupte să cucerească defileul Jiului și să
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
XXXIX Rezervă. După intrarea României în război, corpul a fost redislocat pe frontul românesc, participând la campania împotriva României, în compunerea Armatei 9, condusă de generalul Erich von Falkenhayn. Aici a participat la Bătălia de la Brașov și la operațiile de forțare a trecătorilor Carpaților Meridionali. Trupele sale au ocupat Ploieștiul și au intrat în București, la 6 decembrie 1916. În primăvara anului 1917 Corpul XXXIX Rezervă condus de von Staabs a participat la Bătălia de la Mărășești. Pentru faptele sale de arme
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
după pierderile suferite pe 1 ianuarie. Istoricul Werner Girbig consideră că „ a însemnat în mod practic o înfrângere totală ". Unitățile aeriene germane epuizate nu au mai fost capabile să apere spațiul aerian al Reichului în timpul operațiunilor aliate „Plunder” și „Varsity” (forțarea cursului Rinului) sau în timpul asaltului final aliat. Operațiunile aeriene germane care au mai fost organizate au fost lipsite de amploare și nu au pus nicio clipă sub semnul întrebării supremația aeriană a aliaților. "Luftwaffe" a mai fost capabilă să organizeze
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
Kraft”" - Corpul Alpin german întărit cu Brigăzile 2 și 10 Munte austro-ungare, sprijinte de o puternică grupare de artilerie. Planul german prevedea realizarea unei manevre dublu-învăluitoare asupra flancurilor dispozitivului român de către cele două brigăzi montane, urmând ca lovitura frontală de forțare a trecătorii să fie dată de Corpul Alpin. După zece zile de lupte grele, forțele germane au trebuit să înceteze ofensiva, reușind doar o serie de câștiguri teritoriale tactice, fără a-și îndeplini obiectivul propus, de forțare a Carpaților. "Grupul
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
lovitura frontală de forțare a trecătorii să fie dată de Corpul Alpin. După zece zile de lupte grele, forțele germane au trebuit să înceteze ofensiva, reușind doar o serie de câștiguri teritoriale tactice, fără a-și îndeplini obiectivul propus, de forțare a Carpaților. "Grupul Olt, n-a înaintat până pe linia, pe care trebuia s-o ajungă. [...] Înaintarea s-a înfăptuit prin luptele cele mai grele. Românii au rezistat cu disperare. Fiecare munte trebuia luat cu asalt. Chiar dacă prin acest procedeu noi
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
a fost o acțiune concertată a aliaților occidentali în ultimele luni de lupte pe teatrul de lupte al celei a doua conflagrații mondiale. Invazia a început odată cu forțarea cursului fluviului Rin în martie 1945. Operațiunile au continuat cu dezvoltarea atacurilor multiple, de la Marea Baltică până în nordul Austriei și s-au încheiat cu capitularea germanilor pe 8 mai 1945. În istoriografia militară americană, ansamblul operațiunilor din această perioadă este cunoscută
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
militare care ar fi reușit în istoria militară modernă un asalt la est de Rin. Pentru realizarea acestor obiective îndrăznețe, Patton trebuia să acționeze cu cea mai mare rapiditate. Pe imartie, Patton a ordonat Corpului XII să se pregătească pentru forțarea cursului Rinului în noaptea următoare, cu o zi mai înainte de data atacului programat al lui Montgomery. În răstimpului foarte scurt în care trebuia să se mobilizeze, Corpul al XII nu era complet nepregătit de acțiune. Imediat după ce a primit ordinele
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
acestea se aflau stocate tocmai pentru eventualitatea unei asemenea operațiuni. Văzând transporturile de echipamente, soldații americani din prima linie nu au avut nevoie de ordine de la comandanți pentru ca să intuiască ce operațiune se pregătește. Locația care avea să fie aleasă pentru forțarea cursului fluviului era de importanță capitală pentru asigurarea reușitei. Patton știa că zona orașului Mainz sau puțin mai la nord de acesta părea cel mai potrivit loc pentru traversare. Alegerea părea evidentă pentru că râul Main, al cărui curs îndreptându-se
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
iar spre seară a fost deschis traficului greu un pod din pontoane. Până la miezul nopții, unitățile de infanterie reușiseră să preia controlul asupra unui cap de pod cu limitele extinse la peste 5 km spre est. Aceasta a fost prima forțare a Rinului încununată de succes din perioada modernă. Au urmat alte două operațiuni de traversare a unităților Armatei a 3-a. În zorii zilei de 25 martie, elementele Diviziei a 87-a de infanterie SUA au traversat Rinul la nord
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
al proiectilelor lansate asupra obiectivelor inamice . Privind retrospectiv, se poate afirma că în timpul acestei campanii au fost luate puține decizii criticabile. Printre acestea, Patton ar fi putut să execute traversările inițiale la nord de Mainz ca să evite pierderile suferite în timpul forțării cursului Mainului. De asemenea, operațiunea aeropurtată pentru sprijinirea traversării Rinului de către Grupul XXI de Armată a fost una foarte riscantă. Se poate aprecia însă că aceste decizii au fost luate cu bună credință și având în vedere rezultatul final al
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Bătălia din zona Bran-Câmpulung, numită uneori și "Bătălia de la Câmpulung", s-a desfășurat între 8-23 octombrie 1916 și a avut ca rezultat anihilarea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin Culoarul Rucăr-Bran., în ea fiind angajate forțele Armatei 2 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia din zona Bran-Câmpulung a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
Bătălia de pe Valea Prahovei, numită uneori și "Bătălia de la Predeal", s-a desfășurat între 9-25 octombrie 1916 și a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați pe „cel mai scurt drum spre București”., în ea fiind angajate forțele Armatei 2 române și forțele Armatei 9 germane. Bătătlia de pe Valea Prahovei a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
Grigorescu) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Schmettow"” - format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
Prima bătălie de pe Valea Jiului, s-a desfășurat între între 23 - 29 octombrie 1916 și a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătătlia de pe ValeaJiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
Divizia 8 Infanterie) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Gerok"”, comandat de generalul Friedrich von Gerok - format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză"). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării forțelor centrale de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
a două conflagrații mondiale, a făcut ca utilizarea sa intensivă să fie făcută doar după 1946.. În timpul celui de-al doua conflagrații mondiale, Canalul Albert a funcționat ca linie defensivă. Canalul nu servea doar apărării Belgiei, dar și nordului Franței. Forțarea canalului de către Wehrmachtul germană și cucerirea Fortului Eben-Emael pe 11 mai 1940 au fost evenimentele hotărâtoare ale cuceririi Belgiei. În timpul luptelor pentru eliberarea Belgiei de către Aliații din septembrie 1944, Divizia a II-a canadiană a fost prima unitate aliată care
Canalul Albert () [Corola-website/Science/333782_a_335111]
-
de vânătore pentru distrugerea aeroporturilor britanice. Kesselring era de asemenea susținătorul folosirii tacticii vânătorii libere a avioanelor organizate în "Jagdgeschwader" (grupuri de escadrile). Avioanele de vânătoare cu un singur motor Messerschmitt Bf 109 urmau să fie trimise înaintea bombardierelor pentru forțarea aparatelor defensivei britanice să se implice în lupte aeriene de mare amploare care, cel puțin din punct de vedere teoretic, aveau să asigure distrugerea forțelor de apărare RAF. Kesselring și-a modificat de această dată metodele operaționale. După ce s-a
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
zonă cu militari ai trupelor de asalt, care au încercat să forțeze cursul râului în bărci pneumatice, dar au fost respinși. După ce a doua zi dimineață pozițiile germane au fost întărite cu baterii de artilerie, s-a încercat din nou forțarea cursului râului cu plute și bărci. În ciuda crizei de muniție și disproporției de efective, francezii au reușit să apere cu succes malul sudic al Loarei. La est de Saumur, germanii au încercat în zorii zilei, la ora 5:00, să
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
de diversiune spre nord, pentru ca să atragă armatele aliate în capcană. În multe privințe, planul a fost modificat amplu de Halder. Noua versiune nu presupunea un atac simultan în sud. De asemenea, o bună parte din elementele "Blitzkrieg" au fost eliminate. Forțarea cursurilor de apă urmau să fie făcute exclusiv de trupele de infanterie și au fost prelungite fazele de consolidare ale atacului, în timpul cărora numeroase divizii de infanterie erau concentrate în regiunea capetelor de pod. Diviziile de blindate trebuiau să înainteze
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
pompă electrică care elimină inconstanța presiunii aplicată pe pârghie. Ultimele modernizări au fost făcute în 1950, de italianul Ernest Valente, care a automatizat complet procesul și a brevetat primul espressor automat. Espressorul este un aparat care produce cafeaua espresso prin forțarea apei fierbinți sub presiune într-un mic container cu cafea măcinată și un filtru. Pe piață există multe modele de espressoare care pot fi folosite fie acasă sau la birou, fie într-un mediu comercial HoReCa (Hoteluri, Restaurante, Catering). Majoritatea
Espresso () [Corola-website/Science/333147_a_334476]
-
sperat de belgieni nu a avut loc. germanii au adus rezerve proaspete pentru ocuparea breșei Menen-Ypres. Prin această mișcare, germanii aproape că au izolat trupele belgiene de cele britanice. Cele trei divizii belgiene din zonă au împiedicat încercările germanilor de forțare a înaintării prin breșa pe care o ocupaseră, dar situația a rămas în continuare critică pentu aliați. Pe 26 mai a fost declanșată Operațiunea Dynamo. Efective numeroase britanice și franceze au fost evacuate în Regatul Unit pe calea apelor. Până în
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Balotescu a participat la acțiunile informative și contrainformative ale SSI. În momentul în care Eșalonul Mobil al SSI a ajuns la Chișinău, a fost constituit un mic Centru de contrainformații pentru Basarabia, maiorul Balotescu fiind numit la conducerea acestuia. După forțarea Nistrului de către armatele germano-române, centrul informativ condus de Gheorghe Balotescu a asigurat, alături de alte servicii informative române și germane, suportul informativ în bătălia pentru cucerirea Odessei. În arhivele de la Chișinău s-au păstrat "notele informative" scrise olograf de către Gheorghe Balotescu
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
fost un ofițer al Marinei Regale Britanice. În primii ani ai secolului al XX-lea, a servit ca amiral de patrulă, comandând patru flotile de distrugătoare. De Robeck a comandat forța navală aliată din Dardanele în timpul Primului Război Mondial. Campania sa de forțare a strâmtorii, demarată la 18 martie 1915, a fost aproape de succes, artileria turcă de pe uscat fiind aproape de a rămâne fără muniții: minele din strâmtori au dus însă la pierderea a trei cuirasate aliate. Campania terestră ce a urmat, ca și
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
spre Constantinopol: a făcut o încercare de a realiza aceasta la 19 februarie 1914 după care s-a îmbolnăvit grav, lăsându-l pe de Robeck la comandă, pe nava-amiral HMS "Queen Elizabeth", în martie 1915. Campania lui de Robeck de forțare a strâmtorii, lansată la 18 martie 1915, a fost aproape de succes, artileria turcă de pe uscat fiind aproape să rămână fără muniție: minele puse în strâmtoare au dus însă la pierderea a trei cuirasate aliate. Considerând că nu mai are sens
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]