1,676 matches
-
atât viața-i e mai curată. Să știi, rugăciunea rostită plângând, Deschide mai mult poarta zării, O, vino Isuse, o, vino curând, Dă curs Doamne Sfinte, chemării! În suflet să-mi pui Doamne, Duhul Tău Sfânt Și leagă-mi aripile frânte, Când m-oi înălța, când mă rup de pământ, Vreau inima-n mine să cânte! De este sortit pentru-o vreme să plâng, Dă-mi Tată-ntreită putere, Păstrează-mă-n har, fă-mă verde de crâng, La rându-mi
CÂND INIMA-ȚI PLÂNGE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377522_a_378851]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RESEMNAREA TOAMNEI Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului În podgorii desfrunzite, Cruci simbolice se văd, De araci și joarde frânte, Să aștepte un alt rod. Pomii cu brațele goale, Lăcrimând privesc spre cer, De a morții resemnare În frunzele care pier. De la munte la câmpie, Viață-n muguri așteaptă Primăvara să învie, Pentru altă etapă. Dar în natură domnește Rece
RESEMNAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377531_a_378860]
-
mă lupt cu furtuna, În valuri mă zbat cu durere, Te chem cu ardoare, Te chem una-ntruna, Să-mi dai înc-odată putere. Să pui Duh de slavă în duhul de tină, Nimic să nu mă mai doboare, Iar inima frântă s-o-mbraci în Lumină, Să-și caute drumul spre Soare. Privește-mă Tată, fereastra-i deschisă Și zorii pătrund în odaie, Îmi tremură glasul, mi-e inim-aprinsă, Pe față cad lacrimi șiroaie. O, vino degrabă, adu bucuria Ce numai
CEAS DE SEARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377533_a_378862]
-
dintre comorile dăruite de sfînta natură: Vederea! Mai păstrez un strop de lumină cu care văd în zile senine, pete de cer, contururile cețoșate și fețe umane. În rest, plutesc într-un halou fără ieșire, ca o pasăre cu aripile frânte, cu ciocul uscat și orbitele în care mai pâlpâie steluțe palide, însetate de lumină. Mă întorc în gând la fosta mea lume în care străluceau fantezii și idei, zâmbete și chipuri de zâne cu gropițe în obraji. Era o altă
LIRICE (6) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377542_a_378871]
-
vântul cum o-nfoaie anotimpul! Păsările-s grăbite ... Bolta ostenită, Un pâlc cu frunze roșii așteaptă-n drumul brizei Și-și pierde iarba umbra, de doruri năpădită, Soarele surâde, deși,-i în gura crizei! În vechiul sfeșnic arde iarăși, vremea frântă... Prin sângele fierbinte droguri de lumină Aleargă-n vis, acum când vântul mai cuvântă Pe răstignirea frunzelor în clipă senină. S-așterne,-n dor, privirea -pe zări- căci știe bine: Când ruginește totul, doar norul o apasă, Va fi departe
VĂL SCĂMOŞAT DE TOAMNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378350_a_379679]
-
în care-amintiri îți torc destrămarea dându-ți în răstimp câte-un ghem tomnatic greu ca uitarea. Locuiești demult într-o clipă care s-a oprit în loc recviem să-ți cânte și n-a mai plecat neputând să zboare cu aripi frânte. La capăt Din lăuntrul tău te privești în față și nu înțelegi ce duci în ascunsuri când la întrebări amărâta viață n-are răspunsuri. Ți-amintești, dar vag, de meniri ce stranii ți-au părut atunci când au fost rostite, făcând
LOCUIEŞTI DEMULT LA CAPÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378348_a_379677]
-
casei părintești, m-am găsit ptr.prima oară străină și goală, nelalocul meu. Odaia copilăriei , mi-am găsit-o invadată de doi străini. Doi oameni cunoscuți , și totuși străini; apropiați cândva, dar acum departe de mine, de așteptările mele... Aripile frânte se vor restaura din nou? Doamne,adună-mă în Tine, zidește în mine o inimă puternică. să pot înțelege ,de ce . Ajută-mă să pot face față intemperiilor vieții, să pot înțelege destrămarea. Zidește în mine o inimă puternică, gata să
DESTĂINUIRE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378376_a_379705]
-
pruncii în zarea unui dor./ Departe-n jos, amurgul, se ridica în mituri,/ Priveam de sus, doi îngeri, pe-a vieții drumuri strâmte,/ Și ți-am văzut doar umbra alunecând spre schituri,/ Și-am mai văzut un înger, cu aripile frânte.” (Contemplare) Referință Bibliografică: Ilarion Boca și lumina din Cuvânt / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1751, Anul V, 17 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
spălând picioarele,c-o dragoste firească, prin umilința-Ți sfântă arătând o mare înălțime sufletească. Ai stat apoi,fără păreri de rău, la Cina cea de Taină, cina sfântă, numind vinul băut sângele Tău, spunând că trupul Tău e pâinea frântă. Ne-ai învățat atunci cum să spălăm mulțimea de păcate ce oprimă, cum un nou sens putem vieții să-i dăm mâncând și bând din Slava Ta sublimă. L-ai sărutat apoi pe vânzător și sfâșiat de-o groaznică durere
RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE JOI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378397_a_379726]
-
din spini cunună, L-au biciuit și L-au jignit, L-au obligat să se supună, I-au pus pe umeri greauă cruce, L-au îmbrâncit și L-au lovit Și L-au mânat ca pe un miel, cu trupul frânt și istovit. De paisprezece ori oprit-a, înfrânt, pe drumul de urcare, Lovit cu pietre și scuipat, târându-Și crucea în spinare, Iar Via Dolorosa fi-va simbolul greului urcuș Ce trebuie făcut cu cazne, ca să ajungi pe culme, sus
CU SULIȚA MUIATĂ-N URĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378391_a_379720]
-
își freacă leneș ochii, încercând să-și scuture somnul în fața răsăritului ce-i gâdila pleoapele. În fiecare noapte își împletesc reciproc conștiințele încercând tardiv să reunească într-un puzzle, drumuri inițiatice care nu mai duc nicăieri, din linii concave, spiralate, frânte, pe fețele crăpate ale oglinzilor atemporale, spiritele eliberate din cuștile carcaselor de lut răpite pe neașteptate de îngerul morții, în simbioză cu spiritele celor vii, care eliberate din hățurile conștiințelor treze, își sondează propriile adâncuri privindu-le cu ochii dorului
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
sărută Cu suflet de îndrăgostiți. Te du pe drumul tău de stele Și nu privi greu înapoi Să nu vezi lacrimile mele, Să nu-ți văd ochii triști și goi. Te du, mă duc și eu, secată, Cu pasul șovăielnic, frânt, Căci plec cu inima legată Și-ncet mă risipesc în vânt... Referință Bibliografică: ȘI DOAR TĂCERI / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1915, Anul VI, 29 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate
ȘI DOAR TĂCERI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378455_a_379784]
-
de rouă”. Pentru idealuri mărețe au fost pedepsiți în mod fizic marii intelectuali ai țării noastre, în regimul comunist, aruncați fiind în închisori și administrându-li-se cele mai monstruoase pedepse fizice. Ei au plecat din această lume cu idealurile frânte... Poetul Radu Gir, trecut și el prin temnițele comuniste, se întreba în versuri: „...Unde sunt cei care nu mai sunt?/ Zis-a ciocârlia: S-au ascuns/ În lumina celui nepătruns...”. Când valorile morale stau alături de idealurile pe care le asociem
IDEE, IDEAL, IDEALISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378457_a_379786]
-
s numărate Fură fratele pe frate Jaf în urma ta rămâne. Ceasul cu cadranul șters buzele însângerate prinse'n sârmele ghimpate și coli albe fără vers Harta dacilor ciuntită Prutul curge'n alt hotar Tisa'i plină de amar țara'i frântă și rănită ... Ridicată'n zeci de veacuri Peste ce-a dat Dumnezeu, Ce-ai făcut avutul tău? Țara azi îi fără haturi. Ceasul cu cadranul șters buzele însângerate prinse'n sârmele ghimpate și coli albe fără vers Harta dacilor ciuntită
OCHII SĂ-I DESCHIZI, ROMÂNE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378635_a_379964]
-
Ce-ai făcut avutul tău? Țara azi îi fără haturi. Ceasul cu cadranul șters buzele însângerate prinse'n sârmele ghimpate și coli albe fără vers Harta dacilor ciuntită Prutul curge'n alt hotar Tisa'i plină de amar țara'i frântă și rănită ... Ei s-au stins hrănindu'ți glia Prinos sânge, oseminte Ai uitat și de morminte Cui lăsat'ai România? Ceasul cu cadranul șters buzele însângerate prinse'n sârmele ghimpate și coli albe fără vers Harta dacilor ciuntită Prutul
OCHII SĂ-I DESCHIZI, ROMÂNE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378635_a_379964]
-
oseminte Ai uitat și de morminte Cui lăsat'ai România? Ceasul cu cadranul șters buzele însângerate prinse'n sârmele ghimpate și coli albe fără vers Harta dacilor ciuntită Prutul curge'n alt hotar Tisa'i plină de amar țara'i frântă și rănită ... Te întreb ultima oară, Nenăscutule din Lași: Moștenirea cui o lași, Cetățene fără țară? *** Referință Bibliografică: Ochii să-i deschizi, române! Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13 decembrie 2015. Drepturi de
OCHII SĂ-I DESCHIZI, ROMÂNE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378635_a_379964]
-
bun, Devin pradă ușoară pe propria-mi cărare, Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun. Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc, Dar ochii sunt închiși, urechile astupate Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
gândul bun,Devin pradă ușoară pe propria-mi cărare,Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun.Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc,Dar ochii sunt închiși, urechile astupateMesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc,Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate.Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns,Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare,Simt că și Tu suspini văzându-mă străpunsDe patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare.Inima mea
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
-l, Doamne, de-a greșit, Căci de lifte-i copleșit, Nu lăsa frate pe frate Să se lupte- Fă dreptate! Doamne, binecuvântează Buruiana-ndepărtează. Te rugăm, Maică Marie Strânge-n brațe astă glie, Ne alină, Maică Sfântă, Căci avem aripa frântă De cei care rău cuvântă, Cheamă oastea îngerească Dezbinarea să oprească Și-a Ta rugă ne-ncetată Fie calea adevărată, Ține sub acoperământ Pe-ai mei frați și-acest pământ. Amin. Citește mai mult Doamne Mare, Doamne SfântTe coboară pe pământ
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă-n suspin, am vrut să mă cuibăresc lângă tine chiar dacă sufletul mi-era biciuit de viscolul din cuvântul tău fără dor, însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cu aripi frânte, ce încearcă să scape din primăvara atinsă de fals. Citește mai mult M-ai păcălit cu primăvara ta falsădosită-n universul închis culacătele tăcerii,iar eu, pasărea naivitățiiam ieșit din cuibulinimiizburând spre ramura-momealăașezatăîn calea speranțelor din odaia suflării,mi-am așezat
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
femeie, cu mâini caldeși privire-așteptare,ofrandă cu atingerede mătase șidorință ascunsă-n suspin,am vrut să mă cuibăresc lângă tinechiar dacă sufletul mi-era biciuit deviscolul din cuvântul tăufără dor,însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cuaripi frânte, ce încearcă săscapedin primăvara atinsă defals.... XV. OARE M-AI PĂRĂSIT?!, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017. De ce, o , Doamne , Dumnezeul meu, Sunt asaltat în valuri de rele și-ncercări?! Oare m-ai părăsit
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Devin pradă ușoară pe propria-mi cărare, Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun. Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc, Dar ochii sunt închiși și urechile astupate Mesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc, Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate. Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns, Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare, Simt că și Tu suspini văzându-mă străpuns De patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare. Inima
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
bun,Devin pradă ușoară pe propria-mi cărare,Căci toți mă sfătuiesc fărădelegi s-adun.Mi-ai spus de-atâtea ori pe unde să pășesc,Dar ochii sunt închiși și urechile astupateMesaje de la Îngeri cu greu mai deslușesc,Am aripile frânte, să zbor nu se mai poate.Nu voi pleca acum fără să-mi dai răspuns,Te rog cu umilință, dă-mi sfântă îndrumare,Simt că și Tu suspini văzându-mă străpunsDe patimi și ispite, de-o cruntă dezbinare.Inima mea
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
așa cum am arătat în cartea Știința contra Paranormal ? (Ed. Amalteea, 2003). Oricum, eventualii cititori interesați de acest subiect pot accesa Wikipedia (vor fi dezamăgiți) sau un film de pe YouTube http //www.YouTube.com/y/8Jky6KiKp-A . Desigur nu putem omite piramida frântă și ochiul magic anexat, existent pe bancnota de 1 dolar SUA, cu o explicație pe care niciun american nu o știe, decât dacă este francmason. Dar francmasonii....nu se ocupă de tămăduire prin piramide ! Referință Bibliografică: PIRAMIDA ...MIT ȘI TĂMĂDUIRE
PIRAMIDA ...MIT ȘI TĂMĂDUIRE de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379019_a_380348]
-
Niciodată nu te-am văzut color, doar umbrele tale așteptau la poarta deschisă prea târziu. Mi te cuveneai până nu ai mai fost, eram doar eu pentru amândoi. Te privesc... un corp înțepenit într-un răsărit inutil, pleoapa ta, aripă frântă pulsează în clipa suspendată de care îmi agăț frica. Nu știu ce mă doare mai mult, plecarea ta sau străinul rămas, blocat în neputința de a-l afla. În zbaterea acuzării mele, plutește dragostea ta pentru mine. Nu vreau lacrima mea să
E ATÂT DE TÂRZIU TATĂ… de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379061_a_380390]