4,656 matches
-
are sensibilitate ominoasă, care îi dă antene pentru adierile de duh, așa explicîndu-se umoarea de visător încredințat că nimeni nu poate fugi de destinul său. Spuneam că Igor Isac e un visător cu aparențe sceptice. Dar, spre deosebire de sceptic, care se frămîntă pînă la paroxism și face din voință virtutea cardinală, Igor Isac se lasă în voia unui sens despre care știe că se petrece peste voința lui. Tenacitatea e o scuză pentru ființele fără talent, și din acest motiv autorul nu
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
despre scriitorii români veniți în acțiunea „Les belles étrangères” și după aceea, parcă în treacăt, aflăm că cineva nu l-a recunoscut pentru că, el, nu mai avea păr. Cartea ar trebui s-o citească oricine vrea să nu se mai frământe pentru fleacuri. Nu se va citi mult. Omului nu-i place suferința când știe că nu e fictivă. Așa s-a întâmplat cu documentarul despre viața crâncenă a lui Roman. Mi s-a spus: nu se poate suporta. Incomparabila bogăție
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4439_a_5764]
-
nu trebuie să devină centrul vieții politice și nici să monopolizeze administrația statului, aruncând-o într-un carusel al schimbării la fiecare patru ani. Într-un sistem cu adevărat reprezentativ, partidele politice ar fi pistile în care ideile s-ar frământa la nivel local, pentru a se propaga la nivel național. Ele ar fi vectorii energiilor creative, negative și pozitive, pe care le vedem astăzi exprimate difuz. Ele, prin aparatul lor, prin specialiștii lor, ar canaliza aceste energii, dându-le o
Avocat Ioan-Luca Vlad: Prin aura Coroanei () [Corola-journal/Journalistic/46345_a_47670]
-
îi arătă ceva sub podișcă. Bagă tu mâna acolo, îi spuse, și dă-mi niște pământ de-ăla galben.” Repetând parcă un gest paradigmatic, Din Vasilescu ținea în mână un bulgăre mare de pământ moale și galben pe care îl frământa în joacă. Plasat într-o altă ipostază a creatorului, Din Vasilescu se propune ca fiind artistul a cărui „joacă”, jocul secund, imită gestul creator de la început: „avea obiceiul să stea uneori și să facă din pământ fel de fel de
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
volume de nuvele: Frământări (1912), Golanii și Mărturisire (ambele în 1916), Răfuiala (1919). Calvarul se prezintă ca mărturisirea testamentară a unui poet și gazetar, Remus Lunceanu, de 31 de ani (deci cu o mică diferență în minus față de vârsta autorului), frământat până la istovire de suspiciunile confraților, în timpul primului război. Plecat din Ardeal în urmă cu zece ani, e suspectat la București, în timpul ocupației germane, de lipsă de loialitate față de statul austro-ungar; refugiat la Iași, din teama de a nu fi arestat
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
care nu răzbat cacofoniile vieții care se viețuiește. Față are ceva debil, o neîndemânare și o ingenuitate spontane, iar camera ei virtuală este tapetata cu portretele marilor doamne falice ale epocii: Condoolezza Rice, Margaret Thatcher, Angela Merkel etc. Mo apare frământat de faptul că este atras de sora în vârstă de 11 ani a celui mai bun prieten, pedofilia nefiind o opțiune pentru el. Și cum ar putea fi, cănd ceea ce simte el este dragoste? Cel care inițiază și conduce jocul
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
scris mai nimic, lăsându-se copleșit de „o lenevire necesară totuși după doi ani de hărțuială nervoasă fără pereche”, cu câteva zile înainte mărturisea că simte o pornire mare pentru creație, mai cu seamă pentru finalizarea romanului Răscoala: „Ziua-noaptea mă frământă diferite subiecte, care de care mai stăruitoare”. Ultima etapă a creației rebreniene este, după toate indiciile, condiționată de refugiul la casa cu vie de la Valea Mare, unde elaborează romanele (unele doar în versiunea finală, începute la București): Răscoala (publicat în
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
anatomice de la Maisons- Alfort. Altcum decît înspre glaciațiuni cu efect compact, prodigiile la care visează în prezent compatriotul nostru bucureștean tind la un dinamism de speță prevalent organică. În recentele întocmiri care umplu vajnic atelierul lui Bogdan Lascăr, massa e frămîntată după un ritm al compulsiunilor netemătoare. „Inclasabile”, își judecă tînărul plastician pornirile, raportîndu-le totuși la o metodă de abordare, de el numită „sculptura neurofiziologica”. Cărțile aruncate pe masă, formula aceasta, dezvăluită ca într-un gest de provocare, să nu ne
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
și mie să trăiesc o minune...». Popa privește cruciș, în timp ce clasa izbucnește în hohote. Dar Vesper nu se pierde cu firea: În noaptea Învierii, pe când mă întorceam de la biserică, mi s-a arătat în capul satului Sfântul Gheorghe. Armăsarul se frământa pe loc, speriat de balaurul care îl pândea dintr-o latură. Sfântul Gheorghe a ridicat sulița și a străpuns într-o clipă trupul lighioanei...» Puteți să vă închipuiți capul popii! Sfântul Gheorghe să se arate unui mucos dintr-a cincea
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
exploratorie a periferiilor, de data aceasta cele carcerale. O întreagă umanitate delincvescentă se perindă prin fața camerei, iar regizorul are instinctul felinian al urâțeniei expresive, al contorsiunilor sufletești care gravează, precum aqua forte-le, un relief specific. Și aceste bolgii sunt frământate de spectrul delațiunii, al demonului politic, iar aparenta cale de evadare este iluzorie, o altă capcană pentru cel naiv. Ultimul film al lui Blaier este o încercare de a ridica o parabolă a sistemului concentraționar al regimului totalitar sondat în
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
de luat în seamă. Numai că, pe dedesubtul acestui pelicule, stau rezerve serioase de energie. În prima pagină (o Introducere rezonantă în starea celor douăsprezece capitole) Crista Bilciu e sinceră până la capăt: „Acest poem atâta l-am gândit/ și răzgândit,/ frământat cu degetele, tălpile, cu salivă,/ mi-am stors sudoarea, sânii, creierii,/ încât la început s-a transformat/ din apă în spirt -/ asta la început/ (și atunci ar fi trebuit eu să-i dau foc - poate că aș fi incendiat cu
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
s-a mai preocupat un timp de peripețiile „episodului roman” al vieții sale. Aparenta detașare încearcă, de fapt, să ascundă arzătoarea implicare a lui Culianu în această creație, ce cuprinde propriul său univers mental și sufletesc, problemele, multiple, ce-l frământau, cu privire la filosofie, dar și la regimurile totalitare ori la soluția unui trai superior, dobândit prin practicarea artei și a culturii, sub semnul iubirii. Romanul poate fi deci privit ca o profesiune de credință, fiind învestit cu o puternică emoție, lesne
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
avatarurile unei societăți încă neașezate. * Viena, 2 mai 1922 Liți dragă, Slavă Domnului! Abia azi primii scrisoarea ta, scrisoarea voastră. Duminică și ieri a trebuit să rabd cu regretul că n-am primit- o de sâmbătă, cum o așteptam. Mă frământă gândul ce vei fi făcut la Cernăuți, cum vei fi ieșit la capăt. Mare noroc cu vagonul acela din Varșovia. Slavă Domnului! Oricine ți-o fi ajutat, fie Budda al pasivității tale indice, fie Cristos al vioiciunii noastre europene, Slavă
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
Cumplit de simplu: D’aia!// Sfîrșit de primăvară dulce (...) Devii toridă, Maia, / Topit în vers pervers e orice cînt naiv. E mai...A!// Ce pîine rotundă, pufoasă și rumenă-i iubirea, unică Maia,/ Să nu înnebunești cînd știi că-i frămîntată din trupul tău - Maia?!// Te urca pe Himalaya, din dîmbul meu, Copou,/ Ce vîrf inaccesibil, Maia, sacerdotalul tău popou!” (7 distihuri cu iz etern despre Maia Morgenstern). „Bruma/ Se afișa cu Montezuma// Curierul/ Se afișa cu Julien Ospitalierul// Amarul/ Se
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
puțin educat Schindler în filmul Agnieszkăi Holland, reușind să salveze în timpul ocupației naziste a Lvov-ului câțiva evrei ascunși în sistemul de canalizare al orașului, scenariul filmului fiind inspirat dintr-un fapt real. Dincolo de frica cronică, microsocietatea din intestinele orașului este frământată de dorințe și instincte care scot la suprafață slăbiciunile umane ale fiecăruia. Dacă, inițial, rațiunea pentru care muncitorul Socha îi ajută pe evrei este una strict pecuniară, mica lor colonie constituind o excelentă sursă de venituri, contactul direct cu drama
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
îi trecu prin cap lui Bruno că se gândea acesta). Și, pe neașteptate, dădea de o femeie care nu se încadra în nici unul din aceste două tipare, pe care până la întâlnirea aceea el le crezuse unice. Multă vreme a fost frământat de noutatea asta, de genul ăsta surprinzător de femeie care, pe de o parte, părea să aibă virtuțile acelui model eroic ce-l pasionase atât de mult în lecturile sale adolescentine și, pe de altă parte, răspândea această senzualitate proprie
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
ci o autobiografie a copilăriei și tinereții autorului. Sau, dacă preferați, o rememorare cu tâlc a vieții lui Lucian Blaga de dinainte de a deveni marele poet, dramaturg și filosof. O epocă tragică sub toate aspectele, căci începe într-o Transilvanie frământată de agonia Imperiului și continuă cu anii Primului Război Mondial. Firește, fiind o narațiune formativă, accentul nu cade asupra evenimentelor exterioare și, de exemplu, nimic din lupta dusă de tatăl scriitorului, preotul Isidor Blaga, pentru emanciparea țăranilor din Lancrăm și prezervarea identității
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
pentru a se juca pe Facebook. Totodată, Zgonea, exprimându-și aprecierea față de șeful statului, îi amintește acestuia că, în condițiile în care numărul angajaților a scăzut comparativ cu anul 2004, cheltuielile de personal ale Administrației Prezidențiale s-au dublat. "Sunt frământat, pentru că domnia sa este un foarte bun comunicator și a demonstrat că, chiar și atunci când e mai liniștit așa - și spunem că președintele Băsescu coabitează -, este un jucător politic și un foarte abil comunicator. Da, în 2004 cheltuielile de personal au
Zgonea, deranjat că Băsescu îl plătește pe Lăzăroiu să se joace pe Facebook by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36869_a_38194]
-
de a comunica este importantă pentru un politician și o apreciez foarte mult, și simțul umorului și viteza cu care domnia sa a răspuns", a declarat, marți, Valeriu Zgonea, în Parlament, în replică la declarațiile șefului statului potrivit cărora acesta este "frământat" de cheltuielile cu personalul la nivelul Administrației Prezidențiale, potrivit Agerpres. Lăzăroiu nu lucrează pentru președintele Băsescu Președintele Camerei inferioare a Legislativului este nemulțumit și de faptul că Sebastian Lăzăroiu, consilier prezidențial, este remunerat asemeni unui ministru pentru a se "juca
Zgonea, deranjat că Băsescu îl plătește pe Lăzăroiu să se joace pe Facebook by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36869_a_38194]
-
nesigure și încurcate, dar nu am pe altcineva și sunt jenat de aceste rugăminți pe care ți le înșir de-a lungul scrisorii, în loc să-ți spun alte lucruri mult mai frumoase și mai interesante. Dar e o chestiune care mă frământă, mai mult decât îți închipui, deoarece e în joc rația mea (ciorba mea) care ar zbura dacă nici acum nu termin cu mizeria de Facultate. Așadar, te rog pentru a nu știu câta oară să ai grijă de mine și
Întregiri la biografia lui Tașcu Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5302_a_6627]
-
Sorin Lavric Dan Iacob, Această lume nu e o concluzie, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, 164 pag. Oamenii frămîntați de sensul vieții suferă de o crasă deficiență spirituală: nu pot suporta viața decît în prezența unei perspective lăuntrice. E vorba de ochiul interior, de acel orizont de duh fără de care șirul zilelor devine o pacoste stupidă mergînd către nicăieri
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
cu noi înșine. Teatrul este dialogul cu Eu-l fiecăruia și cu Celălalt. Pescărușul lui Cehov este un manifest despre Teatru. Despre iubire. Și despre dureroasele lor seducții. Aici este vorba despre oameni, artiști și arta lor. O artă care frămîntă doar dacă cei care o fac sînt frămîntați. Despre umanitate. Și fragilitate. Și chiar despre vulnerabilitate. Despre vanitatea de a crede că arta este mai presus de orice. Și că ea implică gloria. Vibrația unui text, a unei scriituri, energia
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
-l fiecăruia și cu Celălalt. Pescărușul lui Cehov este un manifest despre Teatru. Despre iubire. Și despre dureroasele lor seducții. Aici este vorba despre oameni, artiști și arta lor. O artă care frămîntă doar dacă cei care o fac sînt frămîntați. Despre umanitate. Și fragilitate. Și chiar despre vulnerabilitate. Despre vanitatea de a crede că arta este mai presus de orice. Și că ea implică gloria. Vibrația unui text, a unei scriituri, energia unei forme de spectacol vin să ne locuiască
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
Charcot, și pe medicii englezi. Iar doi tineri tentați de aventura unei astfel de profesii și vocații ajung să se întâlnească, datorită unei fericite întâmplări, prietenia lor începe aproape ca un coup de foudre prin intensitatea acelorași idei ce-i frământă și a acelorași aspirații. Fiecare află în celălalt interlocutorul ideal, prietenul care continuă un gând început. Thomas Midwinter este englez, Jacques Rebière - francez, ambii s-au născut în provincie și în familii impregnate de tradiție, fac studii serioase și lucrează
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
că nu aveam destul timp ca să lucrez la „marile realizări”. Pe urmă, când, pensionar, a devenit inevitabil să recunosc că făcusem rost de timp berechet, am renunțat la ideea de realizări. Acum, când nici ideea de carte nu mă mai frământă, sunt, în sfârșit, în pielea mea. Poate mai am un an, sau doi, pe lumea asta și eu mă întreb da, dar ce fac, cu ce-mi ocup vremea până la ora trei? Paradoxul bătrâneții, principala ei preocupare: cum să-i
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]