964 matches
-
ingerință din domeniul estetic înseamnă a-l condamna la platitudine. Litera fără spirit e moartă, oricît de sprințar ar fi talentul care o mînuiește. Întorcîndu-ne la cei trei romancieri, e uimitor să vezi cum autori cu o viață atît de frămîntată au aspirat în intimitate la găsirea unui liman liniștit. Și chiar dacă în viața nu au avut parte de pace lăuntrică (isihia e pacea dobîndită prin credință și rugăciunea inimii), ei i-au compensat lipsa prin urzirea unor personaje cu rol
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
Orașul sau chestiunea de fond: orașul pe care îl părăsești, orașul pe care îl plângi”, “Bucureștii naționali și cosmopoliți”, “Orașul care se arată”, “Orașul în război”. În aceste titluri uneori metaforice se întrevede bogăția trecutului capitalei, a istoriei sale foarte frământate. Una dintre calitățile principale ale cărții constă în trăirea personală a autorului, în mărturia directă asupra vieții locuitorilor de astăzi precum și din timpul regimului comunist. Asemenea descrieri sunt încă destul de puține și ele vor fi izvoare de cunoaștere pentru istoricii
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
Simona Vasilache Cărările vieții și ale morții sînt vegheate, de cînd e lumea, de trei femei, sub nume foarte diferite. Fețe ale liniștii sau, dimpotrivă, ale patimii. Grații, Graie, Hesperide, Erinii. Viața și moartea însele, între care crește, frămîntată, conștiința ireductibilei lor asemănări. Nu altcuiva decît preaomenescului acestei treimi, avîntat, cînd s-ar voi șovăielnic, îi scrie Bogza, în "epoca haotică și prerevoluționară a anilor 1930", un Cântec de revoltă de dragoste și moarte. Va apărea în '45, ilustrat
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
I. Paul, Alexandru Dima, Eugeniu Speranția, Liviu Rusu, Lucian Blaga, D.D. Roșca, Radu Stanca. Prin toate aceste referiri, Mircea Muthu reconstituie un secol de istorie culturală transilvană, de la jumătatea secolului al XIX-lea până la jumătatea secolului trecut. Este o lume frământată și agitată, reconstituită cam de pe vremea când idealistul pașoptist Avram Iancu - acela care era dăruit de români, la 24 de ani, cu titlul suprem de „crai” - refuza întâlnirea cu împăratul hoț și cu medalia acestuia, până la catastrofa de după Al Doilea
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
publicisticii românești din surghiun, Dreptul la adevăr al lui N. I. Herescu. Cărturar de prestigiu, profesor de istoria literaturii latine la Universitatea din București și, o perioadă, președinte al Societății Scriitorilor Români, N. I. Herescu n-a fost scutit de un destin frămîntat. A părăsit țara în vara 1944, dîndu-și seama că numai Occidentul îi mai oferă șansa de a-și continua activitatea științifică. Avionul militar cu care călătorea, însoțit de familie, a fost distrus de un bombardament pe aeroportul german unde făcuse
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
de apatie de început de lume sau, dimpotrivă, apocaliptică, în care personajele se deplasează în grup, cu mișcări lente, neprecizate se transformă brusc într-una ce dezvoltă o acțiune foarte concretă și foarte palpabilă. Ca aceea a facerii unor pîini. Frămîntatul, bătutul aluatului, făina, apa sînt gesturi și cuvinte înșiruite aproape ca într-un ritual elementar, fundamental. Dar nu unul obișnuit. Poate doar ca acelea care se practică în ținutul fabulos al Jupînului Gaster și în replicile lui din imaginația noastră
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
poate găsi răspunsuri și rădăcini la multe din întrebările altfel fără răspuns sau la multe din situațiile pe care el însuși le trăiește sau le-a trăit, forțat de împrejurări. Sunt avute în vedere cele două Războaie Mondiale, ca și frământata perioadă interbelică, stalinizarea și ceaușizarea României, ca și ceea ce s-a numit "Revoluția din decembrie 1989", apoi iliescizarea, constantinescizarea sau băsescizarea țării, ca și deschiderea sa către lume. Acțiunea cărții merge până la zi, cu portrete savuroase de cunoscuți politicieni sau
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
extaz, de la sublim la caricatural și grotesc, încât cititorul, oricare ar fi el, se va simți cucerit încă de la primele pagini de impresionanta forță epică a acestui scriitor care, modelând cu mână sigură magma întâmplărilor uneori copleșitoare ale unui veac frământat și de multe ori schizofrenic, ne dăruiește, cu această nouă apariție editorială a sa, nu numai cartea de vârf a unui autor, ci - credem noi - și una din cărțile de vârf ale literaturii noastre contemporane.
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
care le îmbracă în haina comică. Spectacolul are în temelie o întrebare haină -Mai are cineva nevoie de teatru? Regizorul a luat o mână de actori (cu siguranță sunt alții mai buni pe lume, dar noi suntem cei aleși), ia frământat bine, i-a condimentat subtil, i-a condus într-o manieră curtenitoare și lapidară, spre copilărie, spre adolescență spre vârsta la care ai toate răspunsurile, căci în acest spectacol toți actorii au 17 ani. Fie că în buletin au 70
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
blîndă care nu are nimic dominator în ținută, doar o cumințenie sobră care vine în contrast cu dulceața histrionică din rîsul lătăreț al lui George Muntean. În colțul de sus stă atîrnat tabloul celui care le-a fost amîndurora maestru: chipul prelung, frămîntat parcă din dungi de ceramică veche, al lui G. Călinescu. Portretul ce se desprinde din poze pledează pentru o natură lirică căreia cuvîntul îi vine în prelungirea temperamentului sfios, de aici tonul politicos, fără malițiozități expresive, care e predilect în
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
SF. Bazându-se pe existența reală a unui inchizitor catalan din secolul al XIV-lea, personajul lui Evangelisti este un om intolerant și neîndurător, dar și inteligent, foarte cult, dotat cu spirit și curaj, lipsit de îndoieli și totodată mereu frământat, anjagat cu o energie inepuizabilă într-o luptă acerbă împotriva cultelor păgâne, a sectelor demonice și a unor misterioase forțe ale răului. Valerio Evangelisti: Nicolas Eymerich, inchizitorul. Editura Allfa, București, 2005. Preț: 249 000/24,90 lei. Un muzeu în
Agenda2005-26-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283877_a_285206]
-
mereu după sine de-a-și absorbi propriul întuneric aidoma unui orb cînd nu mai există nici întrebarea. Călătorie Degetul de piatră-al statuii dezlegînd șaradele vîntului de dimineață ți se-ncrețește pielea cum apele Jiului devine dintr-o dată prea mult frămîntat mormîntul moale cum ceara și moartea proorocește aidoma unei flori din goana mașinii la marginea pajiștii cum a unei coli de hîrtie cu suspine scrise de altul. Vîrste Contorsionist al bietei imagini nu știi încotro s-o iei. Visul e-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
zbăteau, de capete mici cît gămălia de ac. Erau soldați care voiau să ajungă pe malul românesc, unde ei, abia sosiți, încremeniți cu arma la picior, nu făceau decît să se uite neputincioși. O mare de soldați, o mulțime verzuie, frămîntată, împingîndu-și și retrăgîndu-și marginile zdrențuite. Bărci rotunde și greoaie, încărcate peste măsură, se răsuceau în mijlocul curenților. Pasagerii lor înspăimîntați își fluturau capelele. Alții, lansaseră la apă butoaie, uși zmulse din giurgiuvele, scînduri, bușteni. Agățîndu-se de tot ce ar fi putut
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Spectacolul montat pentru prima oară În România de regizorul Andrei Șerban dezvoltă, prin intermediul unor decoruri somptuoase, al costumelor extravagante și al desfășurării, pe scenă, a unei uriașe forțe umane, una dintre marile teme ale artei universale - iubirea: „În acest peisaj frământat al vieții, În care invidia, frustrarea, resentimentul alcătuiesc regula, o operă barocă necunoscută nu face decât să ne bucure. În primul rând, muzica lui Rameau este frumoasă, sinceră, pură. Ascultând-o ai impresia că respiri aerul de superioară, detașată, olimpiană
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
în timp ce pașii lui în foșnet de păpădii sfioase/ înjghebau o direcție ce nu ducea nicăieri// agitînd umbreluțe făcute din fîșii de chaos/ femeile de pe trotuare își lățeau decolteul din care/ dinții mărunți ai lui Thomas ronțăiau firimituri de argilă/ bine frămîntată cu toții consimțind că a sosit/ negreșit vremea cînd trupurile de pergament aurit trebuie să/ coboare de pe coperta revistelor feministe direct pe asfalt/ lîngă ceilalți maidanezi" (balada măturătorului de la 4 dimineața). Mișcarea anarhică a particulelor avangardiste e astfel introdusă într-un
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
deraparea lui spre obligația lectorului de a-i descifra sensul, goana prin cultura lumii, care constituie și un test de verificare a gradului de cunoștințe al celui ce-l citește, coborârea din caleașca aurită a sonetului în terenul atât de frământat al prozei, împreună cu uneltele native ale poetului, oare nu înseamnă nimic? Emilian Marcu dă frâu liber fanteziei și face din metaforă aripi de zburător în visare, departe de înțelegerea stricto-senso a concretului material. Alunecarea în fantasmagorie, poetul o recunoaște singur
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
timp, o adaptare ficțională, cu straturi întregi de promisiuni încarnate - palimpsest. Nici nu știi, adesea, când și ce ai învățat din „așa da !“ și din „așa nu !“ Prima mea copilărie (desfășurată într-un marș de maturizare forțată) a fost una frământată, încărcată de dezechilibre familiale pe care cei doi părinți se străduiau - fără prea mare succes - să le rezolve prin delegare de răspundere : cămine săptămânale, bunici excedați și haotici, internat în clasa întâi, apoi lungi intervale zilnice de închis în casă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
vântului?» a întrebat-o un copil pe mama sa. Răspunsul se află în tablourile Ioanei. Ingeniozitatea și spiritul inventiv se împletesc cu magia 86 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE culorilor. Semne misterioase se înfășoară și se desfășoară pe fundaluri frământate care poartă amprenta prețioasă a unor timpuri revolute. Exuberanța și prospețimea ei ne deschid o poartă spre o lume fer mecată.“ Am închis calculatorul zâmbind. Am început să răsfoiesc albumul 1 pe care mi-l dăruise Ioana în toamnă, la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a lăsat capul în piept, apoi a ridicat ochii și m-a privit fără ură: „Domnule Popescu, sunteți mult mai inteligent decât mine. Totuși, cred că undeva greșiți: vreți să faceți și treaba lui Dumnezeu. Cred că de asta vă frământați și vă chinuiți de unul singur. Câteodată trebuie să ne lăsăm în mâna lui Dumnezeu, oricât de deștepți am fi. Altfel, mințile n-o să vi le pierdeți, pe dumneavoastră, creierul n-o să vă părăsească până la moarte, dar o să vă pierdeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
simțise prin somn. Nu venea în fiecare zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane. Uneori îl auzea în puterea nopții, alteori îi ieșea în cale-n pădure sau o pândea mirosindu-i pântecul gol la bulboana frământată mărunt de vâna izvoarelor din adânc. Bulboana lui Tudor, cum îi spunea și cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și se arunca în apele reci, limpezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din cei 82 ai vieții în România. Deși născut în Austria, Wolf von Aichelburg devine la 10 ani cetățean român grație înrolării tatălui său, ofițer de carieră, în marina română. Părăsind țara abia în 1980, viața lui Aichelburg, crudă și frămîntată, i-a servit drept sursă de inspirație în scrierea unei întinse opere. Încercînd în 1948 să treacă granița spre Occident, Aichelburg e prins și întemnițat la Aiud (doi ani) și Canal (un an). După eliberare se întoarce la Sibiu și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4497_a_5822]
-
ochii mei, eu însumi de acum trei vieți, o uitase pe masă, tot lungindu-și gâtul spre ieșire. Ce aștepta? Ce așteptam? Ce aștept? Ce nebunie cu neputință de privit se va forma și se va deforma pe cerul mereu frământat al minții mele, al cărții mele? Frosica se aplecase acum mult peste masă, târând cu bustul ei nu prea mare (dar cu dudele țâțelor neobișnuit de lungi și de aspre, își aminti Vasile, și animalul inocent dintre pulpe începu să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
funduri mari și roze de muieri, cu cămeșa ridicata pân-la brâu și cu rotunjimile pipăite nu doar de labele păroasei ale celui cu care juca, ci și de altele, din preajmă. Văzu țâțe ca niște săculeți moi, scoase afară și frământate până ce albul lor sidefiu se păta cu dungi roșii. Văzu limbute ca de mâță lingând sfârcurile flăcăilor. Văzu mădulare groase, cu inimioară vînăt-lucioasă în vârf, ținute strâns de degete albe și micuțe. Apoi muzica se stinse cu totul și, îmbrățișați
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rână. Raze groase și străvezii de amurg susțineau clarobscurul apocaliptic al ruinării tuturor lucrurilor. Marele tablou respira o singurătate de fiară. În adâncul perspectivelor lui era marea, transparentă și luminoasă, iar deasupra un cer galben murdar, cu nori de pastă frământată, în care firele pensulei se mai vedeau încă. Odaia jegoasă de beton era ultimul loc în care ți-ai fi putut închipui o asemenea pânză, dar singurul în care ea se potrivea cu adevărat. Pe fundalul picturii, chiar între cele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
auzeau tot mai clar ecoul propriilor pași pe lespezi și tot mai mult se îndepărta rumoarea mulțimii; bufniturile regulate ale berbecului, însă, păreau să-i urmărească fără să le dea răgaz. Apăsat de liniștea care-l înconjura, Sebastianus se simțea frământat, cuprins de îngrijorare și totodată de nerăbdare. La fiecare pas își spunea că el și tovarășii săi, mai degrabă decât să dea o mână de ajutor acolo unde părea a fi în joc supraviețuirea cetății, înaintau spre nicăieri și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]