2,214 matches
-
nurii de fecioară, Cu pielea caldă și catifelată Și te doresc nebun, ca prima oară, Și ard de dor să mi te dărui toată. (Smaralde întunecate) Decorul poetic - cel ideatic și cel formal, al expresiei artistice - este uneori de o fragilitate aidoma distanței dintre agonie și extaz. Iată o poezie superbă, pe această muchie de frumos, pe care aș asemui-o, într-un fel (onorant!) de Federico Garcia Lorca (în „Romancero gitano”): Ca un fur de iubire am să vin într-
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
nerostite, dar pe care am simțit-o în străfundul ființei mele. „Urletul” ființei mele metafizice a pornit către tine încă din momentul în care Cosmosul însuși a prins a ființa. A străbătut cu timiditate, dar cu un curaj nebănuit pentru fragilitatea sa, constelații și veacuri pentru a te găsi tocmai pe tine. Pentru că știa, încă de la crearea lui, că a fost conceput doar pentru „urletul” tău și că nimeni altcineva nu îl va putea auzi. Ființa mea metafizică a știut din
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
agonie din sine, ce au frânt mereu în cioburi invizibile părți ale ființei, e momentul de desprindere definitivă și rupere, fir cu fir, a acelor bucăți de amar învins prin trecerea timpului, care au atârnat, prin toată greutatea lor, pe fragilitatea sufletului, devenind poveri cărate permanent pe aripile sale, acestea nemaireușind a-și lua zborul... Din liniștea întreagă contemplată în șir lung, pe deplin, cu pași ai minții explorând prin anticamera timpului ce va veni, luându-și puterea necesară pentru a
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
cu care se învelește alt spirit, altă formă, în fond un suflet din acel grup de suflete din care și eu fac parte, abia acum recunoscându-le prezența în spatele muntelui de întrebări, iar eu, unul din firele ei, pendulându-mi fragilitățile deasupra unui turn de răspunsuri ilizibile. Victore, de ce am întâlnit acea ființă? De ce nu mai pot anima trupul acesta neghiob în trăiri fără firele de capăt ale țesăturilor uneori prea stridente. Le înțepi tu sigur, sau le smulgi rând pe
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
însetați de puritate, de absolut, tuturor celor capabili să înțeleagă, să îngenuncheze în fața sacralității creației. În „Poetul și floarea”, ideea voltaireană referitoare la îndemnul ca fiecare să-și îngrijească grădina, apare în simbolul relației dintre uman și vegetal, liantul fiind fragilitatea, efemeritatea. Nostalgia creatorului se insinuează „când steaua nordului/ îți apare noapte de noapte/ în vis/ și îți auzi călcâiul/ tot mai prelung scâncind/ când piramidele reazemă/ mai departe timpul”, și provine din tristețea conștientizării dificultății de a armoniza lumile, realul
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
luminii din îngeri căzători, Se-așează fin pe tâmpla-nțelegerii umane, Cu scopul perpetuării eternelor canoane, În limitări de vise ce se desfac în stropi, În pamânteanul circ al oamenilor miopi, Prea mulțumiți de-a lor imagine neclară, Decursă din fragilitatea lor gregară, Privesc pământul care nu se mai rotește, Pământul care astăzi doar se prăbușește, Într-un neant, într-un abis, într-un profund eter, Eterul tuturor speranțelor ce parcă pier Și ar putea atât, doar să înalțe ochii, Și
EZITARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373627_a_374956]
-
înfățișat/ pe duna de nisip milesianul Thales”. (Umbră). În ceea ce privește peisajul marin, acesta reprezintă un cadru propice dragostei. Apa aparține prin excelență regimului nocturn al imaginarului (Gilbert Durand) și conferă fluiditate, senzualitate, muzicalitate și intimitate: „Despre femeie vorbește spiritul mării/ o fragilitate atât de expusă/ compune simfonia vântului/ între voluptăți turcoaz”. (Lamento) În ceea ce privește poeziile dedicate spațiului românesc, întâlnim poeme legate de strămoși, de momente cotidiene și pasteluri dedicate grădinii de lângă casa de vară a poetului de la Timișoara. Pietrele de mormânt povestesc tăcute
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
Acasa > Poezie > Cantec > PAS DE DEUX Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului dezamorsez magmatice toamne cu fragilitatea mea arsă pe rug fenician dezbracă-mă de orhideele pătate cu vin negru reminiscențe venusiene ale unui ieri mausoleic mă absorb tentacular libertăți cioplite pe asfaltul ca o larvă fumându-și zborul îți vând patima roșie necomercial invocând pas cu
PAS DE DEUX de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371521_a_372850]
-
răscolitoare transfigurări, plimbându-mă cu limba pe mameloanele rigidizate de fiorii plăcerii și înnebunite de poftă. Mi-am continuat drumul apoi spre ombilic, unde desenam circumferința acestuia, cu migală și pasiune. O simțeam secătuită parcă, de acel amestec straniu de fragilitate și hotărâre, acea duritate a gingășiei care o făcea să plutească în alte lumi. Buzele mele explorau fiecare porțiune din frumosul său trup, nu lăsam niciun centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
la mine două săptămâni, iar nopțile noastre de intimitate au fost deosebite, fiind tineri și dornici de nebunii. Dăruirea ei era totală, se lăsa furată de pasiune și se dedica iubirii cu voluptate. O strângeam mereu în brațe, uimit de fragilitatea corpului ei și de pielea catifelată și fină. Suzana era o femeie care punea mare preț pe îngrijirea corpului și a pielii. Avea tot felul de borcane și borcănele cu pomezi și creme, tuburi cu alifii și unguente, unele pentru
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Urechile și ochii tulbură mintea. Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând. Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot. Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne.Mincinoșii se prind imediat. Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere. Cea mai banală idee este premoniția morții. Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă? Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii. Pistolul prietenului nu este prietenul meu. Gardul cimitirelor nu este pentru
SCURT, CONCIS ȘI MULT PROFUND de BORIS MEHR în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374872_a_376201]
-
dat fiind natura acțiunii cât și miza excepțională, cu atât mai mult este necesar să se gândească. Ce caută el, haotic, la spital, când ceea ce are de făcut este să-i mărească Anei dependența de el și să-i inducă fragilitatea și incapacitatea de a se descurca singură? Or, pentru asta nu este nevoie de prezență fizică. Așa că se retrage, mai liniștit, spre casă. Referință Bibliografică: Polul vrăjitoarelor - IV / Lia Bejan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul VI, 16
IV de LIA BEJAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374120_a_375449]
-
afla într-o canoe în mijlocul oceanului privind fără nădejde întinderea de apă, fără sfârșit. Aveam chef să-mi ling rănile, așa cum îi spusesem mătușii cu o zi în urmă, considerându-mă cea mai nefericită ființă de pe pământ. Devenisem conștientă de fragilitatea mea pusă la grea încercare în ultimele zile și-mi făcea plăcere să mă oblojesc. Cu siguranță, existau oameni mult mai necăjiți în jurul meu, dar fie și pentru câteva momente, mă pierdusem în labirintul visurilor mele, spulberate într-o seară
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
ninge, ninge fragil și sublim ca-ntr-o poveste de Frații Grimm și pe străzile tainice ale stărilor mele de spirit. Te-aș îmbrățișa dragă iarnă, până la dezintegrare, până la umilă mirare, dar mi-e milă de castitatea ta efemeră, de fragilitatea ta austeră. Toarce viforul nori cenușii peste dealuri ca pe-un caier miliarde de aripi infinitezimale se împletesc mistic în aer. Ninge, ninge cast și vetust, ca-ntr-un roman al lui Proust, ninge cu fulgi și cuvinte, se-așază
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
foarte mult despre capacitatea intelectuală deosebită a românilor, însă și despre problema că se pierd foarte repede ca grupuri identitare printr-o adaptare precoce... se integrează foarte repede, dar la fel de repede își renegă identitatea națională și religioasă. Ați simțit această fragilitate spiritual-identitară la românii din Occident? Mitropolitul Serafim Joantă: - Așa este! Doar că în ultimul timp acest fenomen de absorbție identitară, datorită Bisericii, este din ce în ce mai rar întâlnit. Nici o altă instituție românească din Occident nu face atât de mult pentru păstrarea identității
2011... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372739_a_374068]
-
mâini sau la picioare de câte o piatră rătăcită printre ierburi, dar nu-mi păsa. Voiam să prind fluturele! Cel galben zburase, urmăream unul albastru, mai albastru și mai frumos ca cerul. Se întâmpla să-l prind în plasă. Gingășia, fragilitatea fluturelui prins îmi producea totuși o senzație de vinovăție. Mâinile mele păreau atât de mari față de trupul său, încât îl lăsam puțin să se zbată, timp în care-i puteam privi plăpândul trup, frumoasele aripi, apoi îi dădeam drumul. Odată
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
urma bătăilor mele de cord / solfegiu repetat de-un profan / iubire de țărm înecată-n fiord / căldură de sân, pe surâs de orfan” (Sunt pe urmă...) Aceste versuri - singure -ar putea s-o definească plenar, dincolo de orice oglindă. Sub aparenta fragilitate și sub tonul elegiac, suspinat la urechile vântului, Aurica Istrate ascunde o ființă puternică, determinată, care știe ce vrea și poate să-și construiască lumea, fără concesii majore, așa cum dorește. E absolut uimitor câtă iscusință în a găsi metaforele cele
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
album, Fuego va concretiza și colaborarea cu maestrul Jolt Kerestely printr-o colecție specială de cântece românești, o veritabilă comoara, în cadențe de pian, vioara și armonii complexe, inspirate și potrivite parcă pentru producțiile cinematografice. „Un fluture sunt" vorbește despre fragilitatea ființei umane, despre adevărul inexorabil al existenței efemere, despre sensibilitate și trecere ireversibilă. Un cântec emoționant, surprins de vocea lui Fuego și învăluit de o emoție pe ritm de slova sporadică, eternă. Melodia poate fi ascultată în primă audiție la adresa
FUEGO: „UN FLUTURE SUNT” – ÎN PRIMĂ AUDIŢIE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348865_a_350194]
-
ne întoarce și ne situează în vremurile, lipsite de facilitățile civilizației (oricum, pe moment, anulate), cînd orice fir de fum era un semn de viață și o speranță pentru cel rătăcit. Și în care percepția vieții era tot una cu fragilitatea fumului care se risipește lesne ca și cum n-ar fi. Ce viziune hapsînă trebuie să fi avut cei care au inventat fumăritul - impozitul pe fum. plimbare în doi - ghiocelul înghețat în mâna caldă Patricia Lidia Nu știi dacă mîna caldă ocrotește
CORNELIU TRAIAN ATANASIU (COMENTARII ETAPA 222) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346804_a_348133]
-
intitulat „Floare de nisip” reprezintă, într-un anumit sens, o sinteză a experiențelor, literare și de viață, pe care le-a străbătut până acum. Floarea de nisip, după cum ne dezvăluie poemul cu care se deschide volumul, este o metaforă a fragilității și, simultan,a puterii poeziei. Ceea ce ne avertizează, prin urmare, că poeta este,indiferent de formula la care recurge, o conștiință ultragiată de de-sensibilizarea lumii contemporane. Ea reflectează (în poeme ca Hamsin, Vară fierbinte, În Galil, sau În Pustiul
POEZIE: NELINIŞTE ŞI MÂNGĂIERE de RĂZVAN VONCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346964_a_348293]
-
ca împlinire umană în care descoperi divinul din celălalt. Fără aceasta trecerea pe pământ este zadarnică. Este Tetragrama Vieții”. Capitolul cinci, „Sunt duh din Duhul poveștilor”, revine la normal având subtitluri bine delimitate: „Sufletul pereche”, „Amintiri stelare în acum”, „Inorogii”, „Fragilitatea gingășiei”, „Durerea alungă eternitatea”, „Povestea unei povești”. Capitolul șase, intitulat „Șarpele de aramă” prezintă șapte povestiri: „Luna albastră, revelionul și sufletul”, „Descântul Îngerului Pământului”, „Cântul mării - unic cânt al abisului”, „Icoana surâsului”, „Focul florii”, „Suflet de primăvară într-un copil
DANAELA ŞI IZVORUL IUBIRII de GEORGE ROCA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345065_a_346394]
-
fiu, au destine similare. Ei încearcă să se realizeze prin iubire, dar calea e dură și ei riscă să se lase învinși. Destinul implacabil, care a orânduit totul, face din omul supus greșelii o „păpușă de sticlă” care își dovedește fragilitatea spirituală și emoțională la orice încercare bruscă a vieții, în fața oricărui obstacol mai serios ce-i apare în față. Scriitorul și-a construit personajele printr-un joc de oglinzi, care dezvăluie fațetele eroului în diferite momente, dar și printr-o
IMPRESII DE CITITOR: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA, SAU CALEA SPRE LUMINĂ de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345300_a_346629]
-
sau un alt tânăr băiat, apărut de niciunde. Pentru ea Ștefan era omul matur care-i garanta siguranță, încredere și învingerea fricii de necunoscut. Brațele lui puternice vor ști să o cuprindă cu tandrețe. Cu grijă, să nu-i strivească fragilitatea, nu numai a trupului, cât mai ales a sufletului său melancolic și încă neînvățat să lupte cu vicisitudinile vieții! Imaginile din vis se succedau cu o viteză uimitoare. Îl revedea în subconștient pe Ștefan cum o scotea din mașină riscându
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
iele.../ el cu zile-n veci pierdute - /răi și iad un vino du-te...” (Ielele Șoimanele). În tot acest univers liric definit de densitate semantica și aglomerare lexicala, se inserează certitudinea trecerii prin metafore subtile și frumos arcuite pe bolta fragilității umane:„O, iată unul prin altul/ cu sete ne soarbe înaltul/ prin gâtul lebedei clepsidre/ cu mii de ventuze anhidre;/ vis abur dor fior gând/ sublim zbor din umilul pământ.../ niciun silf nu ne desparte,/ zeul ne scrie-n marea
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
de altă parte este considerat un simbol al vanității și efemerului pentru că trăiește foarte puțin. În vis, fluturii înseamnă noi începuturi. Mă gândesc la ceea ce sunt capabili acești fluturi imaculați - așa cum îi vedem noi, dinafară. N-ar trebui să desconsiderăm fragilitatea, ea are puterea ei, conform principiului dualitații. După cum și frumosul corespunde unui urât fără de care nu s-ar distinge ca frumos. Semnificația de fluture alb atribuită morții mai dorește să sublinieze că moartea trebuie privită și din unghiul luminos, alb
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]