58,766 matches
-
prelungit al pubertății. M.T.:E un joc al hazardului în toate. R:Chiar și în coincidența suspectă dintre finalul "Deșertului tătarilor"(1940) și cel al "}ărmului Sirtelor" (1951)? M.T.:Îl consider pe Julien Gracq a fi cel mai mare prozator francez în viață. Există o asemănare frapantă între finalurile celor două romane despre care, însă, Gracq nu mi-a vorbit niciodată. R: I-a vorbit în schimb unui prieten de al meu, declarîndu-se șocat de acea asemănare, cînd a citit romanul
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
referindu-mă la 50 de cărți ale marilor clasici pe care le analizez. Sînt pe cale de a încheia un al doilea volum de astfel de note intitulat "Les géographiques", ocupîndu-mă numai de scritorii ce se inspiră din geografie. În literatura franceză îl avem, de exemplu, pe Jules Verne, omul geografiei și pe Alexandre Dumas, agentul istoriei. Putem lua de asemenea scriitori care sînt foarte apropiați prin originea lor, prin generația căreia îi aparțin, bunăoară, Thomas Mann și Hermann Hesse. Iată, Thomas
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
e singura deosebire dintre cele două filme; în Ultimul tango... exista doar apartamentul, plus cei doi protagoniști, și tensiunea dintre ei era unicul focus. Deși păstrează aceeași atmosferă claustrofobică, Visătorii are și o pretenție adiacentă: macrocosmul redus la microcosm. Gemenii francezi (Theo și Isabelle) și adolescentul american, Matthew, cu care coabitează într-o manieră agorafobă, constituie microcosmul. Atmosfera din mai '68, răscoala studențească și efervescența intelectuală reprezintă macrocosmul. Acest paralelism, generos din punct de vedere conceptual (extrapolabil la înăuntru/afară, politic
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
că un critic spaniol a putut vorbi despre "generația unipersonală a lui Ramón Gómez de la Serna", într-atât a impus amploarea și complexitatea aportului său la viața modernității literare din țara sa și din spațiul mai larg european. Prefațatorul ediției franceze a Omului pierdut, François-Michel Durazzo, nu ezită să califice prologul autorului la această carte drept "una dintre artele poetice cele mai originale, scrise după manifestul suprarealismului" al lui André Breton, iar romanul ca atare e pus în relație cu insolitul
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
la această carte drept "una dintre artele poetice cele mai originale, scrise după manifestul suprarealismului" al lui André Breton, iar romanul ca atare e pus în relație cu insolitul L'Etranger al lui Camus și situat printre precursorii "noului roman francez" și al unui deconstructivism cu consecințe semnificative în evoluția literaturii mai noi. Acest Prolog la romanele nebuloasei, cum îl intitulează scriitorul, este într-adevăr clarificator pentru cartea atât de spectaculoasă compozițional și stilistic, deplin reprezentativă, în sincretismul formulelor de care
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
care s-a și spus, de altfel, că are (sau că au) un efect hipnotic, care se degajă din ritmul obstinat de baș, din sincope și din refrenul care revine ("ritournelle"). Să fii atentă la aceste "baricade", pe care muzicianul francez le interpretează cu obstinație încontinuu, devenind el însuși un rondo, aproape. MN: Așadar, muzica e un personaj în toată puterea cuvântului. Se simte aici mâna lui Francesco Sorți, despre care am citit că a fost muzicolog. VZ: Da, sunt tot
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
să eviți digresiunile. Concentrarea pe esențial, iată o artă pe care n-o stăpînesc deloc" (p. 60). Impecabil din punct de vedere stilistic (trebuie salutat aici și meritul traducătorului în limba română, Dan Petrescu; inițial romanul a apărut în limba franceză, la editura Fayard, în anul 2003) și foarte bogat tematic, romanul A șasea lumină este departe de ceea ce s-ar putea numi o lectură facilă. Dimpotrivă, acțiunea sa destul de alambicată, întinsă pe două continente, și numărul relativ mare de personaje
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
dintre cele mai tari argumente în disputa despre emisiunea cu pricina și ne bucurăm că intimitatea mai are valoare în lumea de azi. Ne-au mai atras atenția micile știri marginale (rasterurile) și Întîmplările din fakultatea imediată, articolul despre cultura franceză și reportajul de la sex-shop Așteptăm numărul următor și urmările. Din lunare adunate Si-n săptămînalul nostru date. Din TRANSILVANIA nr. 4 aflăm că poetul Mircea Ivănescu a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, titlu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
a încercat pe mai multe căi să-și sape albii de existență, cu unele remarcabile rezultate. Până de curând, lirica basarabeană s-a îmbibat mai cu seamă din izvoarele cele mai la îndemână, spre deosebire de aceea din dreapta Prutului, de orientare occidentală - franceză la începuturi și încă multă vreme și cu propriul patrimoniu de sincronizare. Pe când vecinătatea rusă s-a făcut simțită în chiar sensibilitatea basarabeană. însă nu aceasta ar fi sursa originalității sale, ca sunet și configurație, cât osebita calitate a înseși
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]
-
moartea lui Stalin aș fi putut continua. Știu și eu? Câteva dintre colegele mele au plâns, una a jurat (la gazeta de perete) să facă din fiul ei Ťun bun stalinistť. Stalinist, fără Stalin adică. Bun stalinist. Bun român. Bun francez. (Cei cu Algeria franceză OAS). Bun comunist. Bun evreu. Flaubert: Sunt la fel de francez pe cât sunt de chinez." Cincisprezece ani mai târziu, în acea fază a liberalizării mereu în discuție, eroina este copleșită de bogăția vitrinei de librărie. Numai că plus
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
fi putut continua. Știu și eu? Câteva dintre colegele mele au plâns, una a jurat (la gazeta de perete) să facă din fiul ei Ťun bun stalinistť. Stalinist, fără Stalin adică. Bun stalinist. Bun român. Bun francez. (Cei cu Algeria franceză OAS). Bun comunist. Bun evreu. Flaubert: Sunt la fel de francez pe cât sunt de chinez." Cincisprezece ani mai târziu, în acea fază a liberalizării mereu în discuție, eroina este copleșită de bogăția vitrinei de librărie. Numai că plus ça change... Apoi, în
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
mele au plâns, una a jurat (la gazeta de perete) să facă din fiul ei Ťun bun stalinistť. Stalinist, fără Stalin adică. Bun stalinist. Bun român. Bun francez. (Cei cu Algeria franceză OAS). Bun comunist. Bun evreu. Flaubert: Sunt la fel de francez pe cât sunt de chinez." Cincisprezece ani mai târziu, în acea fază a liberalizării mereu în discuție, eroina este copleșită de bogăția vitrinei de librărie. Numai că plus ça change... Apoi, în pasul destinului, la 12/8/1986: "Halal debutantă! "La
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
e loc pentru estetic, ci doar pentru urît, pentru a denunța urîtul! Dar ca spectator, cît e de dificil cîteodată să le distingi! Succesul lui Garcia se explică poate, cum spunea un prieten, ca o reacție polemică explicită contra regiei franceze prezentă în festival: scena e curată și gramatica respectată! Artiștii polonezi, Lupo, Warlikowski, Jarzyna, care o adoptă, au fost din păcate absenți. În sfîrșit, o tendință frecventă: recursul la kitsch și la clișeul stereotip, lingvistic sau comportamental. Teatrul, astfel, în
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
afirmată în epoca modernizării rapide, a "arderii etapelor", a "ciocoilor vechi și noi" cea a succesului social bazat pe istețime explică mai întîi instalarea în limbă și în sistemele de evaluare curentă a unor termeni (de origine direct sau indirect franceză) ca: perdant și ratat (cărora loser li se adaugă acum, uneori în imediată alăturare: "să nu fie considerat un loser, un perdant", observatorcultural.ro). Dubla obsesie a succesului și a ratării e mereu prezentă în cultura română, în cheie fie
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
Horia Petra-Petrescu analizează comicul de situație, comicul de limbaj, satira socială, originalitatea personajelor, tehnica dramatică. Nuvelele Păcat și O făclie de Paște, punând în lumină "excepționala gradare psihologică a sentimentelor" (p. 189), drama Năpasta sunt plasate judicios în contextul naturalismului francez și rus. Orizontul comparatist este cea mai frapantă dintre calitățile tezei, dacă luăm în seamă și tinerețea exegetului și pionieratul lucrării. Avea dreptate Caragiale să remarce, în scrisoarea pe care am citat-o, "o vie inteligență, luminată printr-o lectură
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
Remarc numai că în estetică și filosofia artei Horia Petra-Petrescu îi invocă pe Lipps, Taine, Volkelt, Konrad Lange și trimite la o carte despre romantism, din 1902, a Richardei Huch, cunoscând și alte studii mai speciale din bibliografia germană și franceză. Nu m-am mirat că exegetul mizează pe o prezentare descriptivă, cu prea multe rezumate, și mai puțin pe virtuțile analizei și ale speculației critice. E bine cunoscut refugiul lucrărilor de pionierat în descriptivism și istorie literară. Mi s-a
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
ifose de prinț. Și atunci eram în țară. El pleca însă de multe ori, avea la dispoziție un avion mare cu pilot, că el nu mai pilota, fiindcă avea o vârstă. Cu ăsta făcea inspecții în Africa, în fostele colonii franceze... circula foarte mult. Însă ei locuiau separat, Martha locuia la Mogoșoaia și avea și Palatul de la Posada. Acolo primea invitații străini; și el locuia în oraș, că el în oraș era mai aproape de treburile lui. R.: Dar cum erau ei
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
primit vizita unor personalități aviatice din Franța. Și întâi a venit colonelul Brocard, care era comandantul unei foste escadrile celebre în Franța, în primul război mondial, Escadrila Cygognes, adică a berzelor. După care a venit imediat celebrul pilot de vânătoare francez din primul război mondial, René Fonk, pe care l-am văzut și eu, că ei veneau întâi la Aeroclub. Noi eram acolo trei femei salariate, pe urmă a mai venit una, a patra. Era, de exemplu, vechea secretară a clubului
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
l-am văzut și eu, că ei veneau întâi la Aeroclub. Noi eram acolo trei femei salariate, pe urmă a mai venit una, a patra. Era, de exemplu, vechea secretară a clubului care era și dactilografă și lucra în limba franceză și în limba română, și încă două, iar eu, a patra. Eu eram mai novice acolo. Dar l-am cunoscut pe Brocart, pe René Fonk, și la urmă a venit Antoine de Saint-Exupéry. Saint-Exupéry a ținut și o conferință la
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
bine știut, un simplu instrument pe care-l poți înlocui fără probleme. Ea e coloana vertebrală a ființei sale spirituale; schimbarea limbii în care scriitorul se exprimă conduce la modificări esențiale, inclusiv la remodelări ale personalității creatoare. Povestitorul de limbă franceză Panait Istrati e "altcineva" decît gazetarul socialist de limbă română cu același nume; dramaturgul Eugčne Ionesco nu este versiunea în limba franceză a criticului și pamfletarului Eugen Ionescu. între cei doi termeni ai acestor "cupluri" există, fără îndoială, multe elemente
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
în care scriitorul se exprimă conduce la modificări esențiale, inclusiv la remodelări ale personalității creatoare. Povestitorul de limbă franceză Panait Istrati e "altcineva" decît gazetarul socialist de limbă română cu același nume; dramaturgul Eugčne Ionesco nu este versiunea în limba franceză a criticului și pamfletarului Eugen Ionescu. între cei doi termeni ai acestor "cupluri" există, fără îndoială, multe elemente comune " dar între scriitorii omonimi, cu identități diferite în limbi diferite, distanța e apreciabilă. Studierea modului în care personalitatea creatoare se "multiplică
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
apărînd într-o ipostază nouă nu e, desigur, lipsită de relevanță. Examinarea textelor semnificative pentru atitudinea față de literatura română ale lui B. Fundoianu/Benjamin Fondane devine așadar un prim pas într-o asemenea cercetare. înainte de a deveni scriitor de limbă franceză, Fundoianu desfășoară o febrilă activitate de critic literar, de eseist și de gazetar cultural în românește. Emigrează în Franța în 1923, la 25 de ani, după ce în 1921 publicase în România Imagini și cărți din Franța, carte care a stărnit
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
reacții datorită afirmațiilor despre literatura română din Prefață. Ce lucruri "scandaloase" spusese autorul de doar 23 de ani în mult invocata Prefață? Să urmărim succesiunea argumentelor sale. Pentru început, Fundoianu reia afirmațiile referitoare la relațiile dintre literatura română și literatura franceză. E vorba, mai exact, de caracterul de pură imitație a literaturii franceze pe care l-ar avea literatura română. "Descoperirea" acestei dependențe, cum precizează chiar autorul, nu-i aparținea. Fusese pusă în discuție cu... vehemență, de pildă, de una din
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
autorul de doar 23 de ani în mult invocata Prefață? Să urmărim succesiunea argumentelor sale. Pentru început, Fundoianu reia afirmațiile referitoare la relațiile dintre literatura română și literatura franceză. E vorba, mai exact, de caracterul de pură imitație a literaturii franceze pe care l-ar avea literatura română. "Descoperirea" acestei dependențe, cum precizează chiar autorul, nu-i aparținea. Fusese pusă în discuție cu... vehemență, de pildă, de una din figurile marcante ale epocii, Nicolae Iorga. în studiul său Fundoianu nu-l
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
cu Eminescu, figura reprezentativă a întregii ideologii de la Convorbiri literare." Faptul că Eminescu se dezvoltă în alt mediu cultural decît cel al literaturii române i se pare (de ce oare?) dureros, iar încercarea lui Iorga de a lupta cu evidenta influență franceză fără sens. "E dureros faptul că singurul nostru scriitor genial a înmugurit în alt copac, a crescut în alt cocon decît cel în care îndeobște literatura noastră s-a desfășurat. Dar asta nu schimbă cu nimic așezarea problemei, și dl
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]