1,352 matches
-
Acasa > Strofe > Introspectie > SIMUN ... Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Simun ... Nisipurile Timpului foșnesc când freamătă a sufletului dune ... Prin colb de patimi grele retrăiesc ceva ce nu oricui putea-voi spune . Să domolesc Simun sub palmieri ! Ce veselii să-nece în pustiu o pătimire dată azi și ieri și ce va fi apoi, eu pot
SIMUN ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374048_a_375377]
-
GUVERNEZE! Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a înserat, se-aud tălăngi departe, În sat e o tăcere de mormânt, Doar un lătrat mai rupe bezna nopții Și frunzele ce freamătă în vânt. Se lasă frig, mai cade câte-un picur Din norii-ngreunați și plumburii, În case-i bine-n sobe arde focul, Un mistic dans de flăcări aurii. Din când în când un scârțâit lugubru, Trezește din visare orătănii
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
dor, Se zbat să iasă-acum din locul lor Și să-mi răsară-n focul din priviri. Tu l-ai simțit în seara-ceea când Te-ai cufundat adânc în ochii mei Împrăștiind lumina ta în ei Și-n trupul meu dorințe, fremătând. Amurgu-acela cald și sângeriu Îmi toarnă-n vene doruri zi de zi, Îți simt prezența vie, parc-ai fi, De viață, elixir de când mă știu. Dac-ai să vii, te-aștept, nu e târziu Să mai dansăm pe verbul a
SĂ MAI DANSĂM... de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375442_a_376771]
-
serviciu spre casă, pășea din traversă în traversă, în afara ecartamentului, furată de gânduri... Un marfar se apropia. Ea mergea liniștită, parcă urca pe o scară a infinitului. Colosul aluneca pe șinele ce străluceau în soare și se depărtau în văzduhul fremătând a primăvară. Liniștea acelei zile era ciripită de trilurile discrete ale păsăricilor în zborul lor harnic. Doar câțiva pași până la ea mai avea locomotiva ce se apropia venind din spate, incredibil de silențios. O fi șuierat ? Elisa nu auzi nimic
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
Acasa > Poezie > Delectare > PAȘI DE IUBIRE Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pași de iubire Pași de iubire trec fremătând Printre frunzele pline de dor, Toamna bate duios iar la geam Cu zâmbetul iubirii nemuritor. Cad frunzele-n susur de ape, În râuri cu ochii în cerul senin. Vara-i cu florile toate în brațe Și glasul ei pare tot
PAŞI DE IUBIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375607_a_376936]
-
Uitând zilele scurte și noaptea tot mai grea. Să văd livezi întinse, cu flori înmiresmate În văi, cum șipotesc mii râuri parfumate, Să-mi ciugule din palmă, o pasăre zglobie În semn de mulțumire, că ai venit, doar ție! Și fremătând natură, de viața-ți dăruită, Lăsând în urmă iarna, prea rece și temută, Primăvara așteaptă poruncă să îi dai, Să-și cânte-a ei sosire, de-acum și până-n mai. Coca Ecaterina Soare, membru L.S.R.Fil.Olt & Cenaclul literar-artistic "Dumitru Caracostea
VIS DE PRIMĂVARĂ de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371813_a_373142]
-
de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire. SUNT TOAMNA IUBIRII Sunt Toamna iubirii pierdute, de dorul unui vis fremătând. Dorințe-mi pun pe frunze ude, din sufletu-mi pribeag lăcrimând. Din izvorul nefericirii, iubirea-mi așez în batistă. Cu nostalgia revenirii Toamnei soră, la fel de tristă. Culoarea morții-mi lasă pe chip și cu ea îmi scrie bun-rămas. Să o
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
singur dor în tot ce mi se dete, să pot să fiu izvor răcoritor de sete. Mai am un singur vis ce împlinit se cere, să văd c-a fost ucis balaurul durere. Mai am un singur gând ce-mi freamătă în minte, să îmi înalț cântând un templu în cuvinte. Mai am un singur țel în timp ce-mi port declinul, să pun în toate zel și să-mi înving destinul. Mai am un singur rost lipsit de aroganță, să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372440_a_373769]
-
o cunună să le împletească. Sufletul meu dorește ca-n umbra puterii Tale să fie, Tot străfundul secretului Tău vrea să-l știe. În orice clipă în care versul meu se îndreaptă spre a Ta slavă și mărire, Inima mea freamătă, bate către Tine cu iubire. De aceea Ție îți voi vorbi cu cuvinte de slavă Și Numele Tău îl voi preamări cu cântece șoptite cu bravă. Voi povesti mărirea Ta, deși nu Te-am văzut, Mi Te-am închipuit, Te-
ŞIR HA-KAVOD – CÂNTEC DE SLAVĂ de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372560_a_373889]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ADÂNCURI Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1233 din 17 mai 2014 Toate Articolele Autorului Alchimie călătoare ca un vis de fată mare deșteptare. freamăt lin ca și vinul cel pelin destin. despuiată ca și roua de pe piatră agată. undă vie parfum roz de iasomie alchimie. ARIPI Dă-mi, Doamne, aripi să simt iar ce-i zborul mai larg decât noaptea, mai iute ca dorul
ADÂNCURI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372862_a_374191]
-
depărtări. Sau da?... DOR DE ALB STRĂLUCITOR Gri apăsător... Cer împovărat sub nor apropiat, Gânduri adunate-n iureș deprimat, Crengi de vânt zburlite-n vuiet amețitor, Toate așteaptă haină De un alb strălucitor. Gri apăsător... Ramuri dezgolite tremura oftând, Balțile-ncrețite freamătă udând Pași grăbiți spre malul casei cu pridvor. Siluete și umbrele contopite-n dor De un alb strălucitor. TRECERE PRIN ANOTIMP Toamnă arămie, înțeleaptă, Trecută prin ramură uscată, Mugur, frunză verde, vie, Transformată-n bogat arămie; Roadele cu fâl și-
VERSURI PURTATE DE VÂNT de RODICA EIZIKOVITS în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372895_a_374224]
-
ce-i invada corpul său tânăr. Mircea o ajută pe Săndica să scape de rochița scurtă, în timp ce fata îl ajută să-și scoată pantalonii și tricoul. Cu mâinile tremurând de excitație, Mircea desfăcu capsele sutienului, lăsând liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
îmi plac caii sălbatici...” O clipă de singurătate poate fi de ajuns pentru a simți prezența divină în lucrurile din jur și în noi înșine: “O clipă de singurătate: În liniștea adâncă din câmpie / Te-am simțit, Doamne, în lanuri fremătând! / Erai acolo, în culmea bucuriei. / Priveai în bob, pâinea crescând. // Ne vrem atât de singuri, câteodată / Și în păduri, ne-ascundem revanșard / Dar când dispare parcă, lumea toată, / Rămân doar fricile care ne ard. // Și iar și iar, luând-o
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
Autorului Ar fi trist să pieri fără ca speranța să îți dea zâmbind un sărut fierbinte, brusc reaprinzând în ochi cutezanța de dinainte. Vrei să vezi că tot ce-ai visat e-aieve, că ți se-mplinesc orișice dorințe, că simți fremătând voluptuoase seve în suferințe. Nu dorești să pleci târșâindu-ți pașii având ca stigmat rușinea pe frunte, pentru că nicicînd nu ai stat cu lașii pe-aceeași punte. De-aceea te lupți și-n ultima clipă chiar dacă-ndoieli inima ți-o
ÎNCĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344793_a_346122]
-
tău pe buze / și sufletul în genunchi.” (zidesc ape). Mihaela Aidonesei nu se dezminte de la aceste reguli. E absolut uimitor cum se alcătuiesc aceste prefaceri. Limbajul metaforic scoate la iveală imagini de negrăit. Până la urmă, concluzia este: “sub scoarța polară freamătă / același suflet de cireș”. Și altundeva: “luna s-a spart de necaz, / adun cioburi să scrijelesc pe cer un soare”, sau: “miros de suflet cosit prea devreme” ; “ascult cum râde luna la picioare / când tu mi-o dăruiești”; “mă agăț
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
retoricii și cu cea mai exactă cunoaștere a sufletelor. Acesta este unul dintre caracterele cele mai atrăgătoare care s-ar putea întâlni. Un suflet tandru, delicat, vibrând la toate emoțiile, o inimă puternică, dur cu el însuși, nemilos cu viciile, fremătându-se în prezența răului, dar în același timp un spirit insuficient pregătit exigențelor luptei și condamnat, prin natura sa, la o suferință continuă, suferința oamenilor loiali, care se lansează cu greu într-o luptă și nu găsesc în fața lor decât
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
semne de drum bun. Revederea Iașului, orașul care-l adoptase, îl bucura. Cunoștea bine drumul până-n Copou, iar clădirea mare a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii de pe marginea aleii, cu frunzele stând să ruginească sub bruma toamnei, fremătau odihnitor. Își lăsă bagajele pe pat și fugi în livadă. Nevăzut de nimeni, mângâie cu privirea crengile nucilor tineri. Tăcut se așeză sub pomul lui, copacul cu crengile torsionate la fel ca ale unui măr de acasă, sub care se
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
fi prins și ea. Era primăvară. La 17 ani simțea imbolduri pe care nu și le putea explica. Sub soarele deodată binevoitor, privea lung prin livadă crengile cu mugurii stând să explodeze. Văzând colțul firav al ierbii, tot sufletul îi fremăta de bucuria trezirii la viață a întregii firi. Ar fi vrut să le strige tuturor că, uite, a venit primăvara e timpul să se schimbe ceva. O buburuză năucită de atâta lumină, abia trezită la viață i se așeză pe
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
no vive en șu espacio, no vive en lugar alguno y no ha muerto todavía. 2 Cadavrele încă vii din oraș i-au făcut bătrânului o primire indiferență, o primire prietenoasă, era soare, era cald, mașinile goneau care-ncotro, copacii fremătau, acoperind morminte de aer, adia, subtil, a trecere, a descompunere, a putrezire, în vitrine soarele - harnic paracliser - aprindea candele, stingea lumânări, se făcuse din ce in ce mai cald, cadavrele încă vii erau pline, din creștet până-n tălpi, cu viermi lungi de sudoare. 2
POEMELE BĂTRÂNULUI / POEMAS DEL VIEJO de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345938_a_347267]
-
e așa cum este/ Iar ca lumea suntem noi”. Toate lucrurile și locurile, oamenii pe care i-ai întâlnit și te-au impresionat, te urmează în mentalul tău, ca un alai de nuntă. Alai stă acum în jurul meu tot ce-a fremătat spre mine, desprins din gândurile poetului pe care-l simt aproape însoțindu-ne, recunoscându-ne, răsplătindu-ne pentru drumul lung, pe noi, cei trei care suntem acum în această clipă, aici, pe malul lacului cu nuferi galbeni înfloriți. Elena Armenescu
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
noi ne-am înrăit, Și-am uitat de Tine, cât ai pătimit. Săptămâna Mare, denii an de an, Dă-mi credință Doamne, măcar căt un gram! Salciile toate în genunchi se pun Și durerea-Ți mare lumii ele-o spun! Freamătă anarhic, gloata disperată Tu te rogi cu milă : -Iartă-le lor Tată! Răstignit pe cruce, tâlhării hulesc, Un sobor de îngeri, în psalmi te măresc. Iartă-ne Părinte, mare-i neputinta, Firul e subțire, slabă e credința. Cântă iar cocoșul, noi
CRUCEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347821_a_349150]
-
popas în doi Să stăm așa, iubito, sub lumina cuvintelor noastre ca efluviile ce din noi izvorăsc să străbată sferele lumii și să fim două universuri într-unul singur iar mâinile noastre pline de cuvinte și doruri să scrie arpegii fremătând de minuni. Să stăm așa sub vraja cuvintelor ce încă nu le-am rostit, dar care dospesc în fiecare fibră din noi. Să stăm așa sub zările despletite-ale serii și cântecele apelor să ne fie culcuș pentru doruri oprite. Să
POPAS ÎN DOI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347942_a_349271]
-
Tematica volumului este concentrată în jurul simbolului „la răsărit”, desemnând regenerarea ca sursă a vindecării spirituale, în ciuda căderilor repetate: „în viața mea/ o umbr-a coborât/ a ridicat coperta unei cărți/ cu filele aduse din pământ/ prin cer s-au răsfirat și fremătând /m-au înălțat spre tine Doamne coborând urcând/ infernul rai infern călcând ” („plin-gol-plin”) Viziunea sa nu se naște din trăire afectivă, ci, mai curând, din obsesia tematică și din suma de sugestii emanată de variațiunea de ritmuri, prin care pulsează
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
îl iau blând și îl aștern pe frunza mea, ca să putem vorbi liniștiți. calul meu nu vorbește. e ca în filmul cu ariciul rătăcit. mă privește îndelung și atât. de fapt, vorbește numai atunci când îi privesc atent ochii și nările. freamătă la fiecare schimbare de anotimp, la fiecare cădere de frunze. nu-i nimic. dărâm acum zidurile. am multă treabă. îmi place la nebunie să lovesc în propria prostie. aseară îți dădeam dreptate. nu trebuie arătat tot lumii acesteia năroade... mie
CĂLĂTORIA MELCULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348778_a_350107]
-
adâncă înțelegere pentru neliniștea mamei. Spusese mamei o poveste, cum că s-a răzgândit în ultima clipă și nu s-a dus... Toate aceste jigniri dureros tăinuite îi străbătuseră mintea când își odihnea capul pe umărul Aialei și buzele acesteia fremătau la urechea ei. Sub extazul momentului, sugrumată de plăcerea îmbrățișării, Becky șopti Aialei: tu ai cunoscut dragostea... Degetele Aialei lunecau ușor pe fiecare vertebră, buzele uscate se plimbau peste trupul și sânii fetei. O prinse puternic de brațe, o cercetă
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]