1,005 matches
-
imediat la mine și mi s-a aruncat în brațe. Eram total nepregătit și parcă nu aveam curajul să o țin și eu în brațe. Ea hohotea de plâns atârnată de mine, iar eu stăteam inert, cu mâinile pe lângă corp, fricos de căcat, nici măcar să o consolez în brațe nu aveam curaj. Mi se părea că nu am nici o obligație din moment ce nu o futusem. De căcat. Eram de căcat. Pe o femeie o protejezi la necaz, chiar dacă părerea ta despre ea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a fost femeie ușoară, pentru că nu stăteam acolo și în fiecare zi ne schimbam locul. Aveam senzația că nimeni nu știe și nici nu va ști vreodată ce a făcut ea înainte de mine. La Paris mi s-a făcut frică. Fricos căcăcios, care voi plăti toată viața lipsa mea de curaj să-mi petrec restul vieții cu cea care abia acum știu sigur că mi-a fost sortită mie, doar pentru că... nu vreau să-ți mai spun nimic. Știi la ce
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
adevăratul vinovat. Robii erau de fapt în grija ta și nici măcar nu știi cum îi cheamă. Halal slujbaș regesc! Slujbașul îl măsură cu o privire înfricoșată și tristă apoi câtva timp tăcură, fiecare ferindu-se de ochii celuilalt. Dar slujbașul, fricos și slab din fire, nu era și nătâng și meseria îl învățase de multe ori că nu deznădejdea te scapă de primejdie. Se întoarse spre sutaș: - La urma urmei, nu câștigăm nimic dacă ne certăm. Mai bine să ne gândim
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
singură dată mai vorbi despre ei cu prietenul său, și atunci îi spuse hotărît: - Aceștia sunt zei, nu oameni cum zici... Tu ești însă un om milos și bun și nu vrei să mă sperii, dar află că nu sunt fricos! Am văzut că zeii tăi nu-mi vor răul și că sunt buni, așa că n-am de ce să mă tem. Bucuros de a cunoaște el însuși adevărul, Auta nu îndura să-l știe pe altul mințit. Mai încercă o dată: - De ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înapoi să mănânce, apoi revenea, zăbovind acolo până seara, când sosea schimbul de noapte, tata sau fratele mai mare. Într-o seară, întorcându-se spre casă, se speriase strașnic! Mergea printre grădini, pe un drum mărginit de garduri. Nu era fricos, însă în acea seară umbrele parcă erau mai lungi, crengile copacilor parcă se mișcau ciudat spre el. Luna se ascunsese după nori, era liniște și orice foșnet de frunze îl îngrijora. Ezitând, voi să se întoarcă să rămână cu tata
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
care pute. — Voi englezii Întotdeauna ne faceți necazuri, bă. Relaxează-te bă, aici suntem la Amsterdam, spune el. — Nu sunt un Împuțit de englez, Îi spun eu și mă Îndepărtez pe stradă. Vreau să mă car de aici. Niște ticăloși fricoși din Liverpool, dacă-i mai văd vreodată pe puțoii ăia... Traversez strada și un tramvai e cât pe ce să dea peste mine. Am nervii făcuți praf. O să mă răzbun eu pe puțoii ăia O să Intru Într-un bar, fumez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ideologie Tipuri de dileme sociale Consecințe legate de interese Colectivism Dilema prizonierului Consecința optimă: Individul nu își urmărește propriul interes, ci interesul grupului (altruism). Consecința negativă: Individul își urmărește propriul interes, și nu pe cel al grupului (egoism). Pluralism Jocul fricosului (al negocierii) Consecința optimă: Sunt solicitate concesii din partea grupului, existând disponibilitate de concesie și din partea individului (egoism pragmatic). Consecința negativă: Apare fie o renunțare prea ușoară, fie o cerere nerealistă (conciliere excesivă sau rigiditate). Autoritarism Jocul asigurării Consecința optimă: Urmarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
trebuie subordonate intrereselor colective, întrucât avantajele personale pot rezulta din atingerea acestora. Într-o astfel de situație, chiar și cei care "dezertează" de la împlinirea intereselor colective pot beneficia de pe urma atingerii lor419. Relația dintre "pluralism" și dilema socială redată de jocul fricosului sau al negocierii relevă o imagine potrivit căreia opoziția dintre interesele individuale este legitimă, scopul fiind acela de a le concilia, astfel încât, drept urmare a negocierilor, să rezulte o distribuție echitabilă a resurselor sociale 420. Înțeles nu atât ca o concentrare
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
animozități. La care trebuie adăugată 135 și aceea provocată de faptul că Ahile se simțea nu numai umilit de poziția lui față de un om pe care nu l respecta nici ca războinic, nici altfel („om fără rușine, hrăpăreț, trufaș și fricos“ și, pe deasupra, „ochi de câine și burduf de vin“ „care se mândrește că este întâiul în rang printre noi“), ci și a cărui purtare o socotea ca un semn de ingratitudine față de cineva ca el, cel dintâi războinic și venit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de animozități. La care trebuie adăugată și aceea provocată de faptul că Ahile se simțea nu numai umilit de poziția lui față de un om pe care nu l respecta nici ca războinic, nici altfel („om fără rușine, hrăpăreț, trufaș și fricos“ și, pe deasupra, „ochi de câine și burduf de vin“ „care se mândrește că este întâiul în rang printre noi“), ci și a cărui purtare o socotea ca un semn de ingratitudine față de cineva ca el, cel dintâi războinic și venit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și care nu vor fi scoase ușor din creierașele lor. Rareori ne spune copilul ce a simțit și cât de tare l-a impresionat cadavrul din sicriu, dar observăm că după o vreme copilul are coșmaruri, începe să devină mai fricos, îi apar fobii, anxietăți etc. Tot în numele iubirii pe care le-o purtăm, e bine să nu-i lăsăm pe copii să participe la ritualurile de înmormântare sau să vadă acele sicrie descoperite și scene incompatibile cu viața lor, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
în ce măsură îi intimidezi pe alții, trece printre adolescenți drept o formă de putere. Înainte de a-ți explica ce este propriu-zis, vreau să-ți menționez că agresivitatea și intimidarea sunt forme ale slăbiciunii, o șubrezire internă. Acestea sunt, de regulă, persoane fricoase și incapabile să proceseze și să-și amâne reacțiile. Nu au fost învățați de mici, nu li s-a oferit o altă alternativă de reacție sau cum altfel să procedeze. Sunt modelele primare, neevoluate, reactive, pe care ei le-au
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ca să atragă prea multă indignare asupra lui și care arată mai mult slăbiciune, decât atitudine criminală în persecuția pe care o efectuează" este și el demn să figureze în universul tragic. Corneille îl realizează în Polyeucte. Felix, carierist slab și fricos, își trimite ginerele la moarte fără să fie neapărat cu adevărat rău. Este demn de dispreț, dar nu odios. Respectând punctul de vedere al lui Aristotel, un personaj de martiriu nu ar putea intra în universul tragic, pentru că el imprimă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Sunt convins că, dacă aș locui la poalele lor, aș trece din insomnie în insomnie. Liniștea unui vulcan îmi inspiră o teamă confuză și am impresia că în ea există ceva perfid. Și totuși, nu mă știu a fi un fricos. Mi s-a întîmplat să mă aflu în situații periculoase, când viața mea a atârnat de un fir de păr, dar am ieșit din ele onorabil. Imaginea vulcanilor deșteaptă în instinctele mele, poate, o frică specială, primară, are nu mă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
va împăca cu Mai la prânz, dar se părea că drumul ei era liber... —Țigări? se rugă Trix. Gumă de mestecat fără zahăr? — Da. Țigări. Ușa se deschise din nou și Jack își făcu apariția, arătând foarte supărat. Trix țopăi fricoasă înapoi la biroul ei și, cu o mișcare din încheietură, a deschis un sertar, a aruncat țigările înăuntru și l-a trântit la loc. Jack se plimba printre birouri, dar nimeni nu se uita la el. Cei care aveau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pusese capul pe genunchii ei, ca atunci când era mic -, îi spuse că era foarte tânăr și că putea să scape de Mașteră și de Tiberius numai prefăcându-se: să pară prostuț, absorbit de jocuri frivole, inofensiv. Asemenea bătrânului unchi Claudius, fricosul legendar al familiei. Numai așa aveau să-l lase să trăiască, poate chiar confortabil, fiindcă în ochii tuturor ar fi fost o dovadă a clemenței și bunătății lor. Gajus o întrebă în șoaptă - acum vorbeau cu glas scăzut și între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pot eu să anticipez, pot eu să nu las câteva rânduri pentru cei ce, poate, nu mă vor mai vedea niciodată vie? * În orice caz, dacă mă Întorc, voi fi cu siguranță alt om. Când eram mică, eram o mare fricoasă, dar pe stânci și În pomi mă suiam fără șovăială. Am fost un copil neliniștit, cu multe visuri irealizabile, cu multe utopii În gândire. Poate și ce gândesc acum e o utopie. Dar vreau să mor, de va fi nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca pe o inferioară, care vede totul din prisma patinajului. Pe Șerban l-am pocnit În fața clasei, și după 2 zile m-am certat cu el. Tuturora le sunt indiferentă, o oarecare... Pentru toate acestea eu spun: Oameni, bestii ordinare, fricoși, lași, răi, meschini etc. disprețuiesc oamenii, pentru că ei mă urăsc pe mine. Vreau ca fantoma Arthur să-mi mai stăpânească mult inima, pentru că atunci când se va transforma În materie, va fi un om pentru care mi-aș da viața, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așteptasem pe amândouă și dragostea aceea, și gândul spre Albastră. Fiecare Îmi cerea renunțarea la cealaltă. În fața traseelor grele, trebuie să apari tu și numai tu. Gândul că există cineva care te așteaptă și tremură pentru viața ta te face fricos, te face slab, te face dornic de căldură, atunci când mintea ți se pierde din cauza extenuării. Nimic În fața traseelor mari, decât voință. Nimic lăsat În urmă, nici cea mai mică părere de rău, dar nici cea mai mică bucurie. Când Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se așeza pe ea. Mi s-a părut că recunosc copacul și ne-am așezat acolo. Italia privea un bărbat care trecea cu un câine prin fața noastră. — Cum erai atunci când erai mic? — Tot timpul puțin plictisit. — De ce? Eram gras și fricos și transpiram. Poate eram plictisit pentru că transpiram, transpiram pentru că eram gras și mi-era frică să nu mă lovesc. — Și după aceea? — După aceea am crescut, am slăbit și n-am mai transpirat. Dar sunt mereu puțin plictisit, așa îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
când“ a început să își facă loc în planul sigur al lui Harry, iar apoi „dacă“ a început să îl înlocuiască pe „când“. Nu acel „dacă“ plin de învățăminte al experienței din trecut de care se agățau ca niște iepuri fricoși cei din tabăra DP, ci acel „dacă“ al regretului, al șansei pierdute. Zicea că bancherii îl tot amânau. Consiliile locale de urbanism nu îi acordau nici măcar un minut. De fiecare dată când schimba ceva în planul arhitectural pentru a respecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tocmai eu. Probabil că asta a vrut să spună Pascal prin „moartea sufletului“ și prin faptul că suferința umană e ca nefericirea unui rege detronat. Încercările de a nu vizualiza ce se petrecea În spatele peretelui i se părură lui Fima fricoase, josnice, urâte. Ca și dorința de a-și abate gândurile de la moartea tatălui Tamarei la bârfele despre viața lui Alterman. Căci e de datoria fiecăruia dintre noi să privim măcar suferința În față. Dacă ar fi prim-ministru, i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și era unul dintre marii întreprinzători. Dar ce să fi făcut eu dacă nu e apreciat, mi s-a dat clar de înțeles că e indezirabil la întâlnirile clubului sau cu alte ocazii. Tata era, ce-i drept, puțin cam fricos și prudent, dar griji chiar nu-și făcea, deși Hackler îl amenințase odată cu concedierea. Conform noului contract, nu mai trebuia să plătească o amendă convențională, așa spusese, în consecință ar trebui să fie mai atent. Dar W. a luat spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
speranță ce o făcea să surâdă, pe care o nutrea în cea mai mare taină de îndată ce era vorba de mine și de planurile mele lăudăroase și de făgăduințele mele pline de norișori trandafirii. Curând, surâsul îi pieri, alungat de firea fricoasă pe care i-o crease oroarea căreia îi supraviețuise. În timp ce stătea pe vine lângă soba cu cărbuni și împletea ciorapi din lână nevopsită de oaie pentru copiii țărăncii care, drept plată, îi aduceau făină de secară și terci de ovăz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe rând cu Sorin, care ne Înmâna fiecăruia abțibildurile. El a apelat și la copiii străzii, le dădea câte 50.000 de lei, făceau și ăia treabă bună. În câteva zile am umplut orașul. De fapt centrul. Umblam câte doi, fricoși nevoie mare, unul ținea de șase, celălalt lipea. Pe unde aveam treabă, pe la poștă, la plătit vreo factură, În vreun birt, la chioșcul de ziare, lipeam câte un abțibild. Am ajuns până și-n parcuri, am lipit pe leagăne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]