1,009 matches
-
aici, dacă nu vrea să plece, căci nu sunt legată de el. Iar dumitale, Parfion Semionâci, o să ți se servească ceai în lipsa mea, sunt sigură că ți s-a făcut foame.“ Se întoarce singură de la teatru. „Ceilalți, zice, sunt niște fricoși și niște nemernici, se tem de tine, mă sperie și pe mine; îmi zic: n-o să plece cu una, cu două, nu-i mare lucru să te înjunghie. Însă eu mă duc în dormitor și nici n-o să încui ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de salvarea morală în fața eternității se gândesc la ecoul indefinit în timp al acțiunii morale, la rezonanța nelimitată și la perpetuarea ei durabilă. Aceasta nu e deloc adevărat, deoarece oamenii așa-ziși virtuoși, care nu sânt în fond decât niște fricoși, dispar mai repede din conștiința lumii decât aceia care s-au epuizat în plăceri. Dar chiar dacă ar fi contrariul, ce înseamnă supraviețuirea cu câteva zeci de ani? Nimic. Orice plăcere nesatisfăcută este o ocazie pierdută pentru viață. Nu voi veni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neantului, contactul cu femeia nu poate fi decât un drum care, dacă nu duce la salvare, nu este mai puțin adevărat că duce la împăcare temporară, la o uitare reconfortantă. Grația femeii temperează tragedia bărbatului. Urăsc înțelepții pentru că sânt comozi, fricoși și rezervați. Iubesc infinit mai mult pe oamenii dominați de mari pasiuni care îi devoră până la moarte, decât egalitatea de dispoziție a înțelepților, ce îi face insensibili atât la plăcere, cât și la durere. Înțeleptul nu cunoaște tragicul pasiunii, nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
glorie și dorința de a învinge nu pot sălășlui în trupul unui decăzut, cum zici tu? Rufus mârâie printre dinți: — Un criminal. Bine, criminal, acceptă Ganymedes. Arată cu degetul spre băiat: — Să înțeleg că îi apreciezi mai mult pe cei fricoși, ca la șul ăsta? Germanului nu-i vine să-și creadă urechilor: — Vrei să spui că ai renunțat la libertate? întreabă. — S-a reangajat de patru ori, scuipă scârbit Rufus. — Ce să faci cu libertatea când îți ghiorăie burta de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gladiatorii, nedumeriți. Atunci, de ce ești aici? îndrăznește băiatul. Evreul murmură înăbușit: — M-am închiriat procuratorului pentru a-mi salva fa milia. Copilandrul îl privește pierdut de admirație. Rufus pleacă fruntea. Tu, nefericitule, ar vrea să-i spună, ești doar un fricos, crud la trup și la minte. Ai de ispășit o pedeapsă. Dar eu am acceptat de bunăvoie această profesie infamantă. Suspină cu obidă. M-am vândut, căci altminteri aș fi avut negreșit un loc asigurat printre cei două mii de răzvrătiți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
crezi că îți trebuie coaie ca să ucizi cu săgețile sute de animale nevinovate, să ți bucuri inima auzindu-le răgetele de durere și să îneci arena într-o hecatombă? Răbufnește și mai aprig: — Noi îi înecăm în nămolul bălților pe fricoși... Rufus ciulește urechile, interesat. — Și pe urmă? vrea să știe. Ce faceți? Înconjurați mocirla și-i păziți să nu mai iasă afară? — Nu. Zvârlim peste ei o lesă din nuiele. — Îmi place ideea, râde evreul. Tac un timp amândoi, fiecare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grup de bărbați dansează prin mulțime, cu mâinile în aer. Au creat un spațiu între ei, în care fâsâie și pocnesc tot felul de artificii. Cu inima bătându-i foarte puternic încă, sir Wyndham se admonestează că este atât de fricos. Minty își răsucește pălăria în mâini, încercând să-i aranjeze acul cu perlă care o ținea prinsă de păr. Nu se uită la el. Păstrează ordinea și echilibrul. Încă una dintre maniile ei. Sir Wyndham își îndreaptă borul pălăriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care pute. — Voi englezii Întotdeauna ne faceți necazuri, bă. Relaxează-te bă, aici suntem la Amsterdam, spune el. — Nu sunt un Împuțit de englez, Îi spun eu și mă Îndepărtez pe stradă. Vreau să mă car de aici. Niște ticăloși fricoși din Liverpool, dacă-i mai văd vreodată pe puțoii ăia... Traversez strada și un tramvai e cât pe ce să dea peste mine. Am nervii făcuți praf. O să mă răzbun eu pe puțoii ăia O să Intru Într-un bar, fumez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai caută hrană; căprioarele gingașe cu picioarele ca niște lujere au adormit; urșii își sug labele în hrubele tihnite; vulpile roșcate mai umblă după mâncare, dorm din când în când; lupul fioros și-a schimbat părul, dar năravul ba; iepurașii fricoși s-au ascuns pe sub zăpadă. Toate animalele visează un vis sălbatic. Pădurarul iscusit mai vine uneori să pună mâncare animalelor în hrănitoare. Iarna este un anotimp minunat. Alina-Geogiana Dumitriu, clasa a III-a C Poveste cu Moș Crăciun Orice copil
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
simțit mândru că sunt frate cu cei strălucitori de sub ștreang și am dorit moartea cu o însetare uriașă! Dar numai o clipă, o singură clipă! Pe urmă am privit zvârcolirile, am auzit pârâitul crengilor și numai inima îmi tremura, încet, fricoasă, hoțește, ca nu cumva s-o audă vreun vecin... Peste câteva zile am fost mutat ca suspect... Acuma vezi de ce am fost mutat?... Și crezi că am plâns măcar după ce m-am întors de la pădurea spînzuraților? Sau măcar în tren
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în sine: Atunci cum să nu înțeleagă și generalul?..." De azi-noapte îl urmărea gândul cu generalul și se sforța mereu să-și întărească convingerea. A chibzuit bine, a prevăzut probabilitățile și... Klapka n-are dreptate. De altfel, Klapka e un fricos, care vede pretutindeni călăi și spânzurători. Pe când el, Apostol Bologa, cu trei semne de vitejie pe piept... Sfaturile totdeauna I-au plictisit, dar acuma ale lui Klapka îl înfuriau. Resemnarea i s-a părut o atitudine animalică, nevrednică de omul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e nevoie sî-mi povestești ce s-a petrecut! Ochii tăi îmi spun tot, tot!... O, măcar de-aș putea fi și eu ca tine, bărbat! Dacă am fi toți așa, într-un ceas s-ar sfărâma lanțurile! Ca pe orice fricos, pe Klapka îl înfierbînta curajul și energia altora. Ceru lui Bologa să-i istorisească din fir în păr scena cu generalul, întrerupîndu-l deseori cu aprobări trufașe. Apoi când Apostol sfârși, îl întrebă cu o curiozitate entuziastă: ― Ei, și acuma ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
când se va ivi ocazia... Fața preotului se umflase de groază, și câteva clipe nici nu putu vorbi, mozolindu-și doar buzele neputincioase. Apoi deodată, ca după o sforțare crâncenă, răbufni cu glas lăcrimat, ridicând brațul drept într-o protestare fricoasă: ― De ce vrei să mă nenorocești, Apostole?... Eu... abia azi-dimineață am sosit acasă din internare... știi bine, doar ți-am spus în tren... Am fost nevinovat, și totuși am ispășit... Cum să ascult acuma planurile tale, și încă să mă fac
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în lume. De dimineață până seara, Apostol ședea în cerdac, înconjurat de cărțile lui vechi, în care odinioară își pusese toate speranțele și care, de câte ori a avut nevoie în viață de sprijin, l-au părăsit ca niște prieteni neputincioși și fricoși. Se plimba grăbit prin sistemele falnice de înțelepciune, bătea la toate porțile, din ce în ce mai înfricoșat, dar îndată ce se oprea și ridica ochii spre strada biciuită de ploaie și mânjită de noroi, spre câmpurile și dealurile înverzite și spălate, spre văzduhul cutreierat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lumii... Gross îl privi cu dispreț, zâmbitor mai întîi, apoi cu mirare și în sfârșit izbucni adânc indignat: ― De mii de ani se zbuciumă omul implorând binefacerile Dumnezeului iubirii, și din an în an mai rău! Fiindcă iubirea e zestrea fricoșilor și a neputincioșilor... Martirii întru Hristos primeau moartea preaslăvind pe Dumnezeul iubirii, și totuși Dumnezeu... Victoria creștinismului a fost dobândită prin umilință și lașitate, de aceea a întronat pe pământ domnia falsității, prefăcătoriei, nedreptății... Dumnezeul iubirii a ucis mai mulți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu o lucire de bucurie. Pe urmă Apostol se așeză la picioare și rosti câteva cuvinte care nu cereau răspuns. Căpitanul bolnav zâmbi cu buzele și cu ochii, blând, cu atâta bunătate, că inima lui Apostol începu să tremure repede, fricoasă, ca o pasăre speriată, simțind deodată mustrări dureroase și încredere mare. Și Bologa stătu acolo, în fața bolnavului, aproape un ceas, fără a scoate o vorbă, sorbindu-i privirile din ce în ce mai însetat, ca și cum din ele ar fi vrut să-și adune un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
au recunoscut și i-au dat șuturi în fund, după care a șters-o rapid. El a fost singurul bătut” (Dumitru V. Marin). Am făcut și noi revoluție în felul nostru. Pentru că oamenii de aici, la noi în oraș, sunt fricoși... și când au văzut că a plecat Ceaușescu la București, hop, au sărit și ei în stradă.” (Pișcoci personaj din ,,A fost sau n a fost?”, filmul lui Corneliu Porumboiu). Atunci, în ziua de 22 decembrie 1989, a fost corespondentul
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
vorbească așa, pentru că ar fi pierdut voturi. Putea să-i dea lecții prințului Charles în a-și intona discursurile. —Bine, mulțumesc, am răspuns politicos înainte ca Tony Muldoon să poată să se plângă din nou că a tras o sperietură, fricosul. Facem câteva poze sculpturii. Am arătat înspre ea, atârnând la picioarele noastre și sclipind în lumini ca un glob de Crăciun. Chipul bărbatului se lumină: —Tu ești artista, nu-i așa? Drăguț spectacol. Te-am văzut la petrecere săptămâna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
colegii mei de lagăr din Rusia - dintr-un vagon de dubă, dintr-o Închisoare de tranzit, din lagăre de muncă; și Basarabenii noștri, adunați În „Centrul” de la Sighișoara... Aceeași omenire, reprodusă, reprezentată: cu bunii, răii, cu cei curajoși, cu cei fricoși, cu “Înțelepții”, totdeauna gata să se aranjeze cu dușmanul. De parcă ar gândi În locul aceluia, cu... ne-politicii, care, ca să-și ascundă lașitatea, În loc să spună că, le e frică, că n-au curaj, ei pretind că nu vor să facă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
haidăi - toți călări... Tata, om blajin din fire, s-a cam ascuns... - Ascuns? Dar el o furase, ar fi trebuit să... - Să, ce? Mai Întâi, tata nu de frică s-a ascuns - era el cam molicel, cam blândicel, dar nu fricos - Însă nu voia să-i Înfrunte pe grecotei cu mâna goală... Nu pentru el, dar așa, pentru mama... A vrut să evite... În fine, iar În al doilea rând - cel puțin așa se vorbea prin sat, când se vorbea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
frază pe care să o preia și să poată merge mai departe cu ea. Cred că e foarte important, pentru că oamenii simt dacă faci o glumă, dacă le spui o poveste... 12.2. Cristian Zărescu: Meseria asta nu e pentru fricoși și sensibili. Poate că nu e cel mai arătos reporter și nu are nici cea mai bună dicție, dar aproape întotdeauna este primul om care ajunge într-o zonă calamitată, primul reporter care pleacă din țară către zone de război
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
și mă cert cu cineva. A.N.: E bună sensibilitatea în live? C.Z.: Eu zic că puțină emoție trebuie să arăți, dar nu cred că meseria asta este pentru oameni emotivi. Nu cred că este o meserie pentru oameni fricoși și nu cred că îți permiți să te lași pradă sentimentelor. Dacă văd doi oameni morți, până să mă apuc să le plâng de milă, trebuie să mă apuc să transmit. Sau dacă mă impresionează un oraș distrus, până să
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
grăbește-te, cât mai ai vreme, surâse, aproape închizând ochii. Sidonia observă că, în sfârșit, își pusese la punct dantura, mereu avea probleme, ba i se macera vreun dinte, ba i se strica vreo lucrare, era și tipul de om fricos care amâna să se prezinte la stomatolog până în ultima clipă. Acum avea timp pentru toate, aproape că-l invidia, deși știa bine că odată ajunsă la anii lui va fi de mult o femeie apusă, nici cel mai absurd gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu lucrurile de iarnă. Pe geamul de sus a poposit o muscă mare și a r\mas acolo, nemișcată. Deoarece nu adia vântul, Soare Răsare atârna parcă neputincios, de catarg, asemenea togăi unui senator roman. Un câine maro, jigărit și fricos, luase la mirosit toate florile din stratul de flori ce se afla în grădina interioară. Nu-mi puteam imagina de ce trebuie un câine să adulmece flori, pe o zi ploioasă. Scriam și scriam, iar când mă durea tăietura din palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi satisface toate poftele, răspunse ea. Mi-a trecut și oboseala. Pizza a fost extraordinară! — Ia ascultă, chiar nu e nimeni acasă la tine? am întrebat-o. — Pe cuvânt că nu e. Sora mea e la prietenul ei. E foarte fricoasă și nu poate să doarmă singură în casă. — Atunci să nu mai mergem la hotel, am spus eu. N-are nici un rost. Hai să mergem la tine! Poate găsești un așternut și pentru mine, nu? Midori s-a gândit câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]