1,578 matches
-
consentate! - Un tub cu picături concentrate? - Da! - Din ce-s făcute picăturile astea? - Din zarzavat stricat, ouă vechi și brânză mucegăită și cartofi stricați... - Și la ce folosesc picăturile astea?... - Ca să facă floricele și iarba chiar dacă-i iarnă, și-i frig afară, și chiar dacă-i noapte, să iasă Soarele - și sunt făcute din cartofi vechi și atât!... Așa se fac picăturile astea! Vrei să crească pe hârtiile tale de pe birou, floricele și iarbă? - Mi-ar plăcea - m-ar distra! Dar unde
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ar fi aruncat cât colo puștile încărcate cu cuie de potcoavă găsită și sfințită apoi de preotul satului. Ar fi fugit unde vedeau cu ochii, dar le era frică să nu fie luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cum nu mai sunt, ca hanurile de la drumul mare, ca acele hanuri pe care le-a idealizat Sadoveanu. Odată, când ne-am întors în Bârlad după Crăciun, am adus, unii dintre noi, niște păsări gata curățite, le-am dat la fript la o chitărie și am petrecut la crâșma lui Iordache Leu toată ziua. Spre seară, ne-am dus prin oraș, am cumpărat stafide etc., și ne-am dus toți la noi acasă, unde, lipsind coana Zoița, am turnat un foc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
l-am pus nici eu. Dar hainele mele sunt serioase, ca toate hainele bărbătești. I-am propus pardesiul din două în două minute, dar n-a voit să-l ia cu nici un preț. (Psihologie de femeie; femeilor "nu li-i frig" niciodată!) Pe urmă m-am resemnat. În Humulești, la crâșma de peste drum de biserică, beția luase proporții epice. Un țăran prea de tot vesel ne-a petrecut trăsura cu un chiot sălbatic. Dealul cel lung l-am suit la pas
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu impresia pe care ea bănuia că mi-a făcut-o pe când dădeam consultația medicală doamnei M.... Am întrebat-o din nou dacă, în adevăr, n-a răcit noaptea trecută pe drum. "Deloc. Nu știi că "femeilor nu li-i frig niciodată"? Cum era să răcesc?'' Pe urmă s-a izolat oarecum de noi, sorbind rar dintr-un ceai, potrivindu-și mereu pelerina, încercînd niște mănuși, deschizând în răstimpuri ochii mari - ca în fața unor surprize - gândurilor ce i se perindau prin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aruncat o privire foarte severă și, deoarece n-am răspuns imediat, nici în apărare, nici capitulând, s-a lăsat cu toată greutatea pe spate și s-a adresat soțului ei: — Mai dă-mi, te rog, o țigară. Chestia asta îmi frige degetele. I-a întins mucul de țigară care încă ardea și pe care i l-a stins el în scrumieră. După aceea, locotenentul a scos din nou pachetul de țigări. — Aprinde-mi-o tu, i-a cerut. Eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Își dăduse de o jumătate de secol obștescul sfârșit din cauza unui os de pește ce i se Înfipse În gât În ziua de Florii - și Încerca s-o depisteze și pe fosta sa soacră, Stepanida, ce-i făcuse multe zile fripte după măritiș, dormindu-și acum somnul de veci la marginea vechiului cimitir, ascultând foșnetul mesteacănului ce-o veghea de atâția ani la căpătâi. Nu-i folosiseră nici ventuzele, nici lipitorile, nici afinata, nici lăptișorul de matcă, nici mierea de albine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el privirea, Mașa clătina din cap. - M-am lămurit, făcu Extraterestrul. Ți-e frică să-ți pui din nou pirostriile pe cap, nu-i așa? o Întrebă el, cu o voce extrem de caldă. - Așa-i, șopti Mașa. - După ce te-ai fript cu ciorbă, sufli și-n iaurt, conchise vizitatorul, articulând cu voce tare cuvintele pe care Mașa și le spusese În gând. Am Înțeles, continuă el, acest viitor nu mai există! și făcând un semn cu palma spre peretele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În glas. - Și nu vine odată potopul peste voi!? exclamă femeia, privindu-l cu un fel de dușmănie. - Uite că nu vine! replică oaspetele... - La noi Însă, vremea parcă s-a Întors cu fundu-n jos. Toate merg anapoda. Vara-i frig, și iarna cald. Auzi numai de cutremure, inundații și pogromuri. Nu știu de ce ne pedepsește Dumnezeu! - Dacă umblați și voi cu fofârlica, una spuneți, alta faceți... Dumnezeu s-a mâniat. Dacă vă merg treburile bine, uitați și ce-ați mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mare de la mâna dreaptă cu cerneală și-l apăsă pe coala Învechită de hârtie. Apoi presără din vârful degetelor iarăși câteva fire de cenușă, care luară foc imediat cum atinseră hrisovul. - Ce faceți? țipă Mașa, vârându-și degetul care o frigea În gură. - După Napoleon și Nabucodonosor, trebuia să urmeze și Iosif Vissarionovici... Sau doriți cumva să-l scot la Înaintare și pe micuțul caporal? Nu-i simțiți izul? Oaspetele suflă peste hrisov, stingând flăcările mici și jucăușe ce căutau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fu de părere unul, astăzi soarele a strălucit ca niciodată...!” Afișând o figură nevinovată, Șeful de Șantier arătă firma localului. „Ce a-ți zice do o halbă de bere rece, vijelios smumegândă...??” Nimeni nu scoase un cuvânt: Totuși, li se frigea sufletul de sete dar, probabil nu dispuneau de numerar ori de jenă preferau să păstreze tăcere. Șimțind pulsul momentului, Șeful Șantierului le arătă intrarea localului, zicând. „După mine, prieteni...!” Cum mațele tuturor ghiorăiau de foame În timp ce buzele cereau udătură, invitația
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după știința lui ori, ne putem deplasa la pădurea Băneasa...!?” Șeful Șantierului strâmbă nasul. “La Nord Hotel...?, nu Încape discuție, se opuse Șeful Șantierului. Vă mai amintiți...? În urmă cu două săptămâni l’am rugat pe Șeful bucătar să ne frigă un miel ce numai eu știu cum a ajuns În traista mea iar el excrocul ne-a adus să ronțăim oasele...! Iar pe deasupra i’am mai și plătit excrocului pentrucă a mâncat carnea fragedă...!! Oricum, vom stabili după ce ne vom
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vrea să spună că oroarea, nelegiuirea, crima fac mai vii toate fenomenele, cele mai mărunte detalii ale experienței. În rău, ca și În artă, se găsește iluminare. Era, de bună seamă, ca povestea lui Charles Lamb, arzi o casă ca să frigi un porc. Chiar era necesar un incendiu În toată regula? Tot ce trebuia era un foc controlat la locul potrivit. Totuși, să ceri tuturor să nu mai dea foc până când se putea face unul la locul potrivit, Într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sfârșitul comediei s-a făcut o îmbulzeală groaznică, pentru că mulțimea s-a năpustit spre ieșirile din parc. Richard s-a panicat și a încercat să ne țină pe toți în vărful dealului, până când se risipea lumea. Dar se făcuse extrem de frig deja și toată lumea era nerăbdătoare să ajungă acasă, așa că a fost depășit de situație. Am coborât dealul pe o potecă dispre nord fără prea multă bătaie de cap, dar când am ajuns pe platou acolo unde oamenii voiau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și mi-e ger, Iar plugul se-nfige în creier ca-n fier Și lacuri se varsă pe dealuri de-obraji, Un gând se adună în ochi ca în iaz... Pe sâni crește lavă, adânc mai palpită, Iar miezul e fript pe sub ei, pe sub pită, Nechează și arde, e roșu-văpaie, Nebună zvâcnește și arată a ploaie. Urechea visează că leagănă flori, Din zori până-n seară, din seară în zori, Tot roșii, aprinse de șoapte de dor... Iubitule, strânge-mă-n brațe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
strălucitoare peste cele o mie și una de nopți bulgăre yin-yang o să te înghit de câte ori ne iubim fără măsură știi că ai putea să mă ai probabil te vei mai lupta cu ceilalți din mine o vreme dacă se face frig povestește-mi cum atingi cu degetul acele haine care răstoarnă halucinațiile în nopțile noastre sunt locuri în care nu mai încape distanța o să te dor de câte ori îmi strâng părul și o să mă ghemuiesc pe vertebrele tale ai să-mi numeri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ai învățat, Paul?” Copilul tremura tot și încerca să-mi spună ceva, dar se oprea în ultimul moment și iar începea să clănțănească. „Zii, Paul, de ce n-ai învățat? De ce tremuri? Ți-e frig sau ți-e frică” „Mi-e frigă, tovarășu’!” Îi vedeam lacrimile din colțul ochilor, dar nu m-am putut opri să nu zâmbesc, ca un prost. „Cum adică ți-e frigă, Paul? Ce-i aia frigă?” „Mi-e și frig, tovarășu’, și mi-e și frică. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Paul, de ce n-ai învățat? De ce tremuri? Ți-e frig sau ți-e frică” „Mi-e frigă, tovarășu’!” Îi vedeam lacrimile din colțul ochilor, dar nu m-am putut opri să nu zâmbesc, ca un prost. „Cum adică ți-e frigă, Paul? Ce-i aia frigă?” „Mi-e și frig, tovarășu’, și mi-e și frică. Da, tovarășu’!” Eram în zi proastă, n-aveam chef să mă las impresionat. Am reluat întrebarea, încăpățânat și enervat. „Zi, de ce n-ai învățat?” Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
De ce tremuri? Ți-e frig sau ți-e frică” „Mi-e frigă, tovarășu’!” Îi vedeam lacrimile din colțul ochilor, dar nu m-am putut opri să nu zâmbesc, ca un prost. „Cum adică ți-e frigă, Paul? Ce-i aia frigă?” „Mi-e și frig, tovarășu’, și mi-e și frică. Da, tovarășu’!” Eram în zi proastă, n-aveam chef să mă las impresionat. Am reluat întrebarea, încăpățânat și enervat. „Zi, de ce n-ai învățat?” Paul a tras aer în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o simțeam însă nelămurit numai, în clipele acelea, în fundul ființei mele, ca o adiere slabă, ca un tremur ușor. Apoi se întoarse Sandu crâșmarul, dădu țuicile zâmbind, dădu pacul de tutun și-și puse mânile-n șolduri: — Boierule, am pus la fript un pui, și-ți fac și o ciorbă de crap, adus din Iezer de neica Marin... Ceva ca la un restaurant, pe onoarea mea, îți spun eu... Și întinse arătătorul, ca și cum voia să mi-l dea mie. Am umblat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a suspinat el. (Am înțeles că e vorba de breasla noastră a pescarilor.) Când vin Dunările mari, mă îneacă. De ce mă înecați? Așa poftim noi! Când e secetă, mă uscă vipia, de mi se lipește burta de șale. De ce mă frige și mă usucă? Căci e voia sfântului soare! Dacă intră apa cu rânduială și pun gard, are crapul înțelepciune de se ferește de vârșele mele. Să fii tu al naibii de crap! Trăim ca vai de noi. Dar barim trăim lungă viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de chibrit aprins în mână și a mormăit, cu țigara în gură: — Nu știam că ai ajuns acasă deja. Oh, sunt acasă și încă cum. Stinge-o, Joey. Acum. — La naiba, a zis, stingând chibritul chiar când începuse să-i frigă degetele. Încet, a pus țigara la loc în pachet, apoi a rămas - nu există o altă expresie pentru asta - pierdut în gânduri. Dar nu avea nimic de-a face cu faptul că Rachel nu-l lăsase să fumeze. Joey era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fină, iar podelele acoperite cu covoare tot din lână, plăcut colorate. Toți musafirii păreau a fi oameni prosperi, astfel că nu m-am putut împiedica să-i pun gazdei noastre, exprimându-mă cu mii de precauții, o întrebare care-mi frigea buzele: cum se făcea că oamenii acelui ținut friguros de munte erau atât de avuți și de instruiți? Gazda a izbucnit în râs: — Vrei, la urma urmei, să înțelegi de ce locuitorii acestui munte nu sunt cu toții bădărani, cerșetori și calici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
domine femeile. Dar e corect, absolut corect să-i dau ceva, bani... M-am furișat până la geamul dormitorului și mi-am strecurat mâna printre perdelele negre. Era cea mai rece primăvară a secolului. Acum, burnița lui iunie sărea pe geam. Frig afară. Când e frig. Atunci îți simți cu adevărat banii. Stăteam la bar și citeam Morning Line: VRĂJITOAREA CARE A MINȚIT PENTRU DR. SEX, E DOAR... O DRAGOSTE DE PUȘTANI. SPRIJIN IRA-RED KEITH. DRAGOSTEA MEA SECRETĂ LA CLIPUL TV: VEDEȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]