865 matches
-
a murit socrul meu. Știam că murise. Agenția de detectivi pe care o angajasem să afle vești despre Helga îmi spusese cel puțin atât - că Werner Noth era mort. Detaliile privind moartea lui mi-au parvenit din întâmplare - într-o frizerie din Greenwich Village. Răsfoiam o revistă cu femei cam sumar îmbrăcate, admirându-le trupurile și așteptându-mi rândul la tuns. Articolul căruia i se făcea reclamă pe copertă se intitula „Femei-călăi îl spânzură pe călăul din Berlin“. N-aveam nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ceea ce credem că știm. Țin minte, și mă mir în același timp că pot să țin minte, cum începe Cartea despre Adler a lui Kierkegaard: „Pe vremea când frizerul ținea loc de ceea ce fac astăzi jurnaliștii...“ Vremea aceasta, când în frizerii se strângeau oamenii din cartier, ca să discute, mai ales, evenimentele publice, eu am mai apucat-o, copil fiind, într-o mică frizerie, pe colț, unde Vasile Lascăr se întretaie cu Rosetti. Eu, copil, stăteam cuminte alături de bărbații așezați pe scaune
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a lui Kierkegaard: „Pe vremea când frizerul ținea loc de ceea ce fac astăzi jurnaliștii...“ Vremea aceasta, când în frizerii se strângeau oamenii din cartier, ca să discute, mai ales, evenimentele publice, eu am mai apucat-o, copil fiind, într-o mică frizerie, pe colț, unde Vasile Lascăr se întretaie cu Rosetti. Eu, copil, stăteam cuminte alături de bărbații așezați pe scaune în frizerie, care nu se strângeau doar ca să se bărbierească, ci ca să se întâlnească în vorbe, într-un spectacol viu și plin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
strângeau oamenii din cartier, ca să discute, mai ales, evenimentele publice, eu am mai apucat-o, copil fiind, într-o mică frizerie, pe colț, unde Vasile Lascăr se întretaie cu Rosetti. Eu, copil, stăteam cuminte alături de bărbații așezați pe scaune în frizerie, care nu se strângeau doar ca să se bărbierească, ci ca să se întâlnească în vorbe, într-un spectacol viu și plin de neașteptat, pe care bărbierul îl oficia cu briciul în mână, aplecat deasupra clientului, a cărui față era inundată cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în vorbe, într-un spectacol viu și plin de neașteptat, pe care bărbierul îl oficia cu briciul în mână, aplecat deasupra clientului, a cărui față era inundată cu spumă de săpun. Îmi place să cred, astăzi, că acest tip de frizerie era o mică rămășiță, cu funcție de anamnesis, a bătrânei agore grecești. Și regret, în același timp, cu căldura duioasă a nostalgiei, vremea aceea când știrile, adică lucrurile care trebuiesc „știute“ de toată lumea, deveneau ceva nesigur, un fel de aluat pe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
vorbele se schimbau, încrucișate în aer și însoțite de gesturi. Era vorba de o adevărată scenă, care astăzi lipsește: nici ecranul televizorului, nici manșetele din ziar nu sunt în stare să „pună în scenă“ evenimentele, așa cum se petreceau ele în frizeriile de pe vremuri. „Lucrul“, adică lumea devenită subiect al gândirii - adică prezența spirituală a realității spiritului -, nu devine matur fără ca cei morți să nu capete și ei o formă de prezență: mai exact, felul în care absența lor din viață se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în mână. Merge cu capul în jos, nu se uită nici în dreapta, nici în stânga, poate-s cinșpe ani de când n-a mai ajuns în centru, și nici n-ar avea la ce. Ai aici tot ce-ți trebuie : cecul și frizeria la colț, spițeria și încălțămintea, telefon lângă aprozar, unde se duce cu fisele-n mână, dacă nu-i vecina Reli acasă, grătarul de unde-și cumpără totdeauna mici când se-ntoarce acasă. Pune tăvița de carton pe una din tarabele goale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
devenit "patron", care călătorește cu-a-ntîia și are-n fiecare cartier cîte-o cadînă. Apoi Mihai se retrage în compartimentul gol. Cu țigări și gumă de mestecat i se pare că noaptea trece mai ușor. La Constanța ajunge în zori. Caută o frizerie, se bărbierește, apoi bea o cafea în cofetăria gării. Pînă la spital, are mult de mers cu autobuzul. Cunoaște locurile. Cînd intră în pavilionul central, deja e trecut de ora nouă. Aflînd pe cine caută, asistenta șefă îl conduce plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sale de naștere. Acum, de pildă, stă întins pentru că s-a sculat de dimineață cu amețeli. L-am găsit, de altfel, alaltăieri seară când m-am dus să-i văd, cu o mină obosită, disperat că nu se putea tunde, frizeria din cartier fiind închisă în august, mai tras la față, cu mersul mărunțit și nesigur. Are 81 de ani. "E teribil, îmi spunea Monica la telefon acum o jumătate de oră, cum nu avem imaginația corpului. Mereu ni se pare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dragoste pentru ea și se Încheiau cu chestiuni de afaceri și salutări afectuoase adresate lui Juan Lucas. Mai degrabă și-a adus aminte Juan Lucas că e ziua lui Julius, printr-una din ciudățeniile vieții (ieri, În timp ce se bărbierea la frizeria hotelului, se strîmbă brusc și frizerul se scuză crezînd că l-a tăiat din greșeală cu briciul), dar hotărî să tacă mîlc, n-o să-i spună bunăoară: a cui zi e poimîine?, el nu era făcut pentru așa ceva, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ieșit din nou la bulevard și a simțit că a rămas fără energie. Îi ajunsese pentru seara asta, va mai încerca mâine. În timp ce se îndrepta către mașină, a auzit cum cineva îl striga. —Jack! Aici. Și acolo, pe pragul unei frizerii, citind o carte, stătea Boo. —Ai ieșit la o băută? întrebă Boo, rânjind. —Păi, nu. Jack era șocat de faptul că Boo îl găsise pe el. — Te caut de vreo două ore. — Deci tu erai. Ceva mai devreme, JohnJohn îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui Hristos pe cruce: „Iartă-i, Doamne, că sînt proști ca noaptea“. La Avignon, tata mă ducea la frizerul lui, un moșuleț care tunsese tot ce fusese nume de seamă În cinematograful francez la studiourile Victorine Înainte de război. Dintre toți frizerii, ăsta se pricepea cel mai bine să-mi pună cicatricea În valoare. CÎnd ieșeam din mîna lui, parcă făcusem trepanație. La sfîrșit, Îmi sufla pe gît ca să Împrăștie părul tăiat, iar respirația Îi trăsnea a Ricard. Dugheana acestui figaro se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă voi opri pe parchet. Mai e și cu rotile, încât te poți deplasa comod de la un cap la altul al biroului. Stacy May râde cu poftă, iar eu îmi revin din scurta emoție pe care am avut-o La frizerie am pățit la fel, dar acolo am fost așejat aproape culcat. Stacy May îmi dă toate informațiile necesare, precum și o serie de publicații. Secretara vine și imi aduce bursa pe Octombrie plus costul transportului de la Bucureși la Ithaca. Ia apoi
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ei În timp ce se Învîrtea În jurul lui Duncan. — Nu prea scurt, Îi zise Duncan, auzind-o tăind. — Nu te mișca, spuse ea, răsucindu-i capul. — Data trecută mi l-ai tăiat prea scurt. — O să-l fac așa cum mă pricep... Există și frizerii, știi asta. — Nu-mi plac frizeriile. Întotdeauna am sentimentul c-or să mă taie mărunt și-or să mă pună Într-o plăcintă. Nu fii prostuț. De ce-ar face-o? — Nu crezi c-aș fi o plăcintă pe cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan. — Nu prea scurt, Îi zise Duncan, auzind-o tăind. — Nu te mișca, spuse ea, răsucindu-i capul. — Data trecută mi l-ai tăiat prea scurt. — O să-l fac așa cum mă pricep... Există și frizerii, știi asta. — Nu-mi plac frizeriile. Întotdeauna am sentimentul c-or să mă taie mărunt și-or să mă pună Într-o plăcintă. Nu fii prostuț. De ce-ar face-o? — Nu crezi c-aș fi o plăcintă pe cinste? — N-ai suficientă carne pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
treacă strada sau pentru a se îndrăgosti nebunește de mult mai tânăra și shizofrenica Renee. Idilicul lac din orășelul Janice nu mai e demult idilic: în momentul „povestirii“ e folosit pentru deversarea deșeurilor. Domnul Salazzo, proprietarul uneia dintre cele trei frizerii ale orașului își împușcă bătrânul și credinciosul câine pentru a scăpa de cheltuielile legate de întreținerea lui. Izbucnirea lui atrage atenția familiei numeroase de mafioți din care face parte, astfel încât capătă postul de „intendent“ al lacului, unde supraveghează și încasează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
un cadou frumos și folositor pentru aniversarea de a doua zi. Magazinul Universal, clădire de însemnătate capitală a oricărei așezări rurale civilizate, se afla în vatra satului, la câțiva pași de celelalte edificii ale autorității și spiritualității locale: biserica, primăria, frizeria, școala veche, miliția, biblioteca, dispensarul uman, căminul cultural și, desigur, cel mai căutat și mai iubit dintre toate, Bufetul. Cizmele, cu cel puțin două numere mai mari decât ar fi fost nevoie, lipăiau și clefăiau pe drum, după cum se arăta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cămașă și o fustă. Ne-am așezat la masa din bucătărie și am băut cafea. Hai, vorbește-mi despre tine, zise Midori. — Ce anume vrei să știi? Păi... de exemplu, ce nu-ți place? — Carnea de pui, bolile venerice și frizerii care vorbesc prea mult. — Altceva? — Nopțile de aprilie în care mă simt părăsit și husele cu dantelă, de pe telefoane. — Altceva? — Nu-mi vine nimic altceva în minte. Prietenul meu, adică fostul meu prieten, ura o mulțime de lucruri. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o stradă lăturalnică din spatele ei, lângă chioșcul de mărunțișuri În care găsisem tabachera pentru Dora, se află un magazin pentru dame, care oferă Îmbrăcăminte și pantofi de mărimi mai mari, și nu doar pentru femei, și imediat după ea urmează frizeria lui Kretschmer. Ieșind pe partea opusă a gării, am zărit imediat frunza stilizată de mentă, montată pe fațadă. Soarele tremura ca gălbenușul În vitrina prăvăliei, dar Înăuntru se dovedi a fi Întuneric și răcoare. Doi domni Își așteptau rândul, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu m-am Îndreptat spre clădirea din cărămidă roșie, ci am tăiat-o direct spre gară. Pe moment, nu eram convins că poliția se va arăta Înțelegătoare față de Dabor sau de plângerea mea. Magazinul la care mă gândeam era lângă frizeria lui Kretschmer. Două ore mai târziu, m-am Întors acasă cu lista bifată. Acum tot ce trebuia să fac era să aștept venirea nopții. Negăsind nimic mai bun de făcut, am Început să mâzgălesc pe o bucată de hârtie. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aia cu Kirkor Hagopian, un avocat renumit și membru al Parlamentului Otoman. — Vremurile astea sunt păcătoase, tare păcătoase. Pregătește-te pentru ce e mai rău, a fost primul lucru pe care l-a mormăit Kirkor când s-au Întâlnit la frizerie. Mai Întâi au recrutat bărbații armeni. „Nu suntem cu toții egali, nu suntem cu toții otomani?“ au declarat ei. „Musulmani sau ne-musulmani, vom lupta Împreună Împotriva dușmanului!“ Însă apoi au dezarmat toți soldații armeni de parcă ei ar fi fost dușmanul. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că armenii au fost Îngropați chiar În gropile pe care fuseseră puși să le sape. — Autoritățile turce au anunțat că armenii or să-și vopsească ouăle de Paște cu propriul lor sânge! Asta susținuse Kirkor Hagopian Înainte să plece de la frizerie. Hovhannes Stamboulian n-a dat prea mare crezare zvonurilor ălora. Totuși a recunoscut că erau niște vremuri păcătoase. Când a ajuns la parter și-a strigat din nou soția și, văzând că nu primește nici un răspuns, a oftat. Pe când ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era un element electoral prețios, poliția a hotărât că vinovat de toate era Isidro Parodi, despre care unii spuneau că ar fi fost anarhist, vrând să zică spiritist. În realitate, Isidro Parodi nu era nici una, nici alta, ci proprietarul unei frizerii din cartierul de Sud, și făcuse imprudența de a Închiria o odaie unui caligraf de la comisariatul 18, care Îi datora deja chiria pe un an. Conjuncția acelor circumstanțe potrivnice i-a pecetluit soarta: declarațiile martorilor (cu toții mahalagii din Labă Sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a prins de umeri pe Popianu. "Bătrîne, bătrîne, ce naiba faci aici, cum ai dat de mine?!" Adjutantul s-a lăsat pupat, Bîlbîie mirosea bine, a lavandă ori a altă chestie pe care ți-o risipesc în cap și pe obraz frizerii de lux. S-a așezat încetișor o dată cu el, era atît de fericit că dăduse peste omul lui, încît l-a apucat brusc o foame năprasnică. Fără să-i ceară voie a înhățat borcanul rămas neatins, a bătut de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cărat... Păi în ce situație mă puneți, bă? Avea un glas subțire, fără forță, dar indignarea în el era mare. - Nu te recomand, decise iritat. De ce să te recomand? Mai bine învață o meserie. Uite, am un unchi, patron de frizerie. Du-te acolo la el și învață chestia asta, fă-te frizer, câștigi bine, bacșișul e bacșiș și scoate-ți din cap fumurile de scriitor, că mori de foame pe stradă... - Fumurile, i-am răspuns, mă privesc, nu fac rău
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]