851 matches
-
nostalgii ale naturii sălbatice de pe fluviul Enisei, din Țara Sovietelor... Cucerit de muzica rusului, Dorimedont eșuează lamentabil în platitudinea domestică, dezvăluindu-și în final - cu ironie „teatrală” - trucurile propriului text: „victoria sălbatecă” se transformă astfel într-o înfrîngere personală. „Nobila frondă” a lui Jacques G. Costin. „Moralismul” avangardist. Fiziologia provincialului în București Lipsa de interes a exegeților pentru literatura lui Jacques G. Costin este regretabilă, iar excepțiile (Mihai Zamfir, mai recent Ov.S. Crohmălniceanu, Geo Șerban) nu fac decît să confirme regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unei reviste care a susținut cîndva o atitudine nouă - domnul Marcel Iancu, fostul revoluționar de la Zürich, principesei Martha Bibescu. Dacă domnului Vinea - al cărui temperament poetic nu-l punem acum în discuție - nu i-am cerut niciodată o atitudine de frondă - cunoaștem ezitările domniei sale, în schimb domnul Marcel Iancu - a cărui bunăstare materială l-ar fi putut pune la adăpostul atîtor concesii, atîtor scăderi față de sine - poate fi ținut responsabil de inconsistența și lamentabila zvîrcolire a Contimporanului. Proclamarea, cu sfidarea oricărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oricărui „sectarism” dogmatic) și, pe de altă parte, dintr-o sensibilitate de „poet lettre” format la școala simbolistă. Artistul din Perpessicius mediază accesul critic în intimitatea acestui tip radical novator de literatură. Acolo unde alții văd mai ales dizarmonia și fronda superficială, el sesizează, atent și comprehensiv, armonii compoziționale și note de profunzime. Un critic interbelic de poezie „nouă” și un apologet urmuzian: Lucian Boz Rolul de asimilatori și diseminatori al unor critici „de plan secund” în impunerea avangardei literare românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
E. Jebeleanu, Horia Stamatu, V. Gheorghiu, Urmuz, B. Fundoianu, H. Bonciu, Ilarie Voronca, Geo Bogza. La fel ca și alți comentatori din epocă, Boz îl consideră pe Urmuz poet. Reținem deocamdată revendicarea autorului Cronicarilor în sprijinul „nihilismului liric” și al „frondei” tinerei generații de scriitori: „Urmuz satisface o tinerețe pornită pe frondă și negare absolută. Sub semnul lui trăiește un nihilism liric.” În legătură cu referințele „urmuziene” prezente în comentariile lui Boz, merită evidențiată, cu deosebire, o observație surprinzătoare din capitolul despre Bacovia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ilarie Voronca, Geo Bogza. La fel ca și alți comentatori din epocă, Boz îl consideră pe Urmuz poet. Reținem deocamdată revendicarea autorului Cronicarilor în sprijinul „nihilismului liric” și al „frondei” tinerei generații de scriitori: „Urmuz satisface o tinerețe pornită pe frondă și negare absolută. Sub semnul lui trăiește un nihilism liric.” În legătură cu referințele „urmuziene” prezente în comentariile lui Boz, merită evidențiată, cu deosebire, o observație surprinzătoare din capitolul despre Bacovia: „Nu cunosc în linia aceasta a explorărilor tragice din literatura noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai tîrziu -, „un joc literar inteligent, pe care îl practică adolescenții isteți”. Se pare totuși că era ceva mai mult decît atît: confreria de elevi de la liceul bucureștean „Gh. Lazăr” - autointitulată „Capul de rățoi” - indică o asumare existențială, absolutistă a frondei ludice împotriva logicii, a automatismelor și a simțului comun. Din amintirile Elizei Vorvoreanu (sora lui Urmuz) se desprinde portretul unui om modest și introvertit care parodia curent automatismele burgheze, meloman, pictor și compozitor diletant, care frecventa asiduu concertele și expozițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ordine”; „Nu va trece mult timp și opera lui Urmuz va fi interpretată ca un apocalips, ca o izbăvire întru duh, ca o reintegrare într-un paradis de gîndire purificat și nativ. În fond, Urmuz satisface o tinerețe pornită pe frondă și negare absolută. Sub semnul lui trăești un nihilism liric, o oscilare între invenții scenice și verbale și teoretizări strict logice”; Ca în Ultimul om de Max Picard, „fenomenul magic postulat de Urmuz indică o conexiune reală, generatoare între creatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
emancipare estetică în raport cu populismul ruralist, paseist și etnicist dominant în epocă; ea va fi redimensionată pe linie latinist-academizantă de către Ovid Densusianu și revista Vieața nouă, apoi - foarte repede - contestată de către tinerii „independenți” de la Insula, Simbolul, Viața socială, Noua Revistă Română, Fronda și Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit, aristocratizant și boem - nu reprezintă însă decît un epifenomen al „complexului periferiei”, un evazionism asumat ca protest antifilistin, ca ridicare deasupra mediocrității vulgului și a provincialismului tradiționalist. În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puțin arbitrară). Primul „val” are drept bornă inaugurală anii de dinaintea Primului Război Mondial, respectiv ruptura față de simbolism (în literatură) și impresionism (în pictură). Principalii protagoniști: scriitorii Ion Vinea, Tristan Tzara, Adrian Maniu, Jacques G. Costin, grupul teribilist al adolescenților de la revista ieșeană Fronda (emuli ai lui Tudor Arghezi) și artistul plastic Marcel Iancu (elev al postimpresionistului Iosif Iser). În aceeași perioadă, sculptorul franco-român Constantin Brâncuși amorsează arta abstract-primitivistă, iar Demetru Demetrescu-Buzău își elaborează „paginile bizare”. Primul „val” avangardist autohton cuprinde, apoi, independenți postestetizanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
constructivism și gruparea de la Contimporanul (deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă antiburgheză, onirism superficial și delir imagist. Noilor lideri ai grupării - Sașa Pană și Geo Bogza - li se alătură foștii integraliști M.H. Maxy, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și Ilarie Voronca, secondați de nume precum Moldov, A. Zaremba, Dan Faur, Al. Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
octombrie 1915 Contimporanul, București, nr. 1-102, 3 iunie 1922 - ianuarie 1931 Clopotul, București, nr. 1-15, 20 octombrie 1922 - 4 februarie 1923 Euresis. Cahiers roumains d’etudes litteraires. (L’Avant-garde roumaine et son contexte europeen), nr. 1-2,Editions Univers, Bucarest, 1994 Fronda, Iași, nr. 1-3, aprilie - iunie 1912 Insula. Revistă simbolistă, București, nr. 1-3, 18 martie - 15 aprilie 1912 Integral, București, nr. 1-15, martie 1925 - aprilie 1928 Le Rameau d’Or, L’Avant-garde roumaine, București, nr. 2 (3), 1995, texte critique et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceas, după care o ștersese la fel de grăbit cum venise, de astă dată însoțit de o fată foarte blondă și foarte frumoasă, cu care părea să fie în relații mai mult decât colegiale. Se înțelege, fără să mai repete gestul de frondă din zilele trecute. Ultima dată când se mai duse la filologie pentru Felicia, se interesă de fată la secretariatul facultății, dându-se drept fratele ei. Una din secretare, o doamnă mai în vârstă, care avea să iasă în curând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de a-l admira. Când a observat că nu mă lăsam strivit de reputația lui - în realitate îl iubeam dar pentru nimic în lume nu i-aș fi mărturisit-o, - ba mi-am permis chiar să nu-i privesc, din frondă, tablourile și să-i declar că meseria lui nu mă atrăgea, m-a repezit: „Ești un mucos, încă n-ai dreptul să ai păreri”. După asta m-a copleșit adesea cu reproșuri amenințătoare; că nu eram bun de nimic, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Eu m-aș fi pierdut cu firea. Aș fi fugit sau cine știe ce altă prostie aș fi făcut. Femeia asta mă înfioară. N-ai observat ce privire rece are?” „I-am observat numai sânii triumfali” am zis, cu o urmă de frondă. „În orice caz, m-a avertizat Dinu, trebuie să te aștepți la represalii”. A avut dreptate. A treia sau a patra zi, sub pretext că nu exista pentru moment nici un loc liber, Arhivarul mi-a vârât în cameră un străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
văzu poza antrenorului de la Clubul Persepolis sub un titlu incendiar: „Shahla va trebui să plătească pentru crima pe care a comis-o!“. Imediat, părerilor lui se raliaseră sute de cititori care, în numărul de a doua zi, inițiaseră o veritabilă frondă: Jahed trebuia executată de mult, au ținut-o ascunsă atâta vreme doar ca să consume mâncarea de la Evin și să mai ocupe un pat! Ghazal se-ntreba dacă oamenii ăștia văzuseră vreodată o celulă de deținut și simțea cum biroul se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de pasiune are antecesori iluștri, Începând cu Alcibiade. Și, chiar În epoca despre care vorbim, un celebru reprezentant În Lord Byron. Cum se poate Împăca Însă eleganța cu scuipatul birjăresc pe care acești ruffians Îl practică din același spirit de frondă, faptele ce urmează ne-o arată limpede. La scurtă vreme, bărbăția cam grobiană le e anihilată de apariția Încorsetaților, eleganților, prețioșilor exquisites. Splendizii, Aleșii, Rarii. Indivizi care vor să iasă cu totul În afara seriei. Mănuși și pieptene la purtător, cravate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
broderie sau o eșarfă, acolo niște panglici sau un ornament de pai vorbesc despre un partid: așa se face că ești de partea cruciaților, a protestanților, a ducilor de Guise, a Ligii, a lui Henric al IV-lea sau a Frondei. Porți cumva o bonetă verde? Ești un om lipsit de onoare. Ai agățat pe haină, ca o decorație, un cerc galben? Du-te, ești un paria pentru creștini!... Evreule, intră-n vizuină când se lasă seara, altfel vei fi pedepsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la pândă. Oricând dispus la compromisuri spre a-mi apăra pielea. Din păcate, nu eram o canalie desăvârșită. Din când în când, izbucneau în mine revolte. Voiam să mă simt liber, descătușat. Se reducea acest dor de libertate la mici fronde juvenile, adolescentine. Ușor reprimate și sancționate de cei apropiați - părinți, rude, profesori ș.a. Încetul cu încetul devenisem docil. Mai bine spus, îmi recunoscusem țarcul în care aveam dreptul să zburd. Puteam să fac oricâte năzdrăvănii în țarcul meu. În facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așa cum îi fuseseră prezentate dar, în același timp, îl obseda o corelație între dramele consumate în Strada Crăiței și sosirea olandezului. Bătrâna îl chemase la telefon acum patru zile. Deci, în ajunul morții lui Panaitescu. Din prima clipă sesizase o frondă, o rezistență pe care i-o opuneau sistematic Popa, tânărul Matei, Valerica Scurtu și Melania Lupu. Cei patru nu se agreau, resentimentele lor țâșneau la suprafață și totuși ceva îi lega. După "dispariția" Valericăi Scurtu, supraviețuitorii continuau să rămână complici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
continuă. ― Când am vizitat pentru prima oară imobilul din Strada Crăiței, eram departe de a intui mobilul care strângea într-o singură echipă pe cei patru locatari, făcîndu-i complici. Anchetam doar o sinucidere cam suspectă... Mi-a atras însă atenția fronda constituită împotriva anchetatorului. Doamna Melania Lupu, Grigore Popa, sculptorul, Valerica Scurtu aveau buzele pecetluite. Erau dispuși să discute despre orice, să-și invectiveze chiar vecinii, dar se fereau să vehiculeze ideea de asasinat, să se acuze eventual reciproc. Normal! Unul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu mustăți. Cine știe pentru ce primadonă și-o fi ras barba. Pavel Mirto adăugă, ca să șteargă urmele incidentului de mai-nainte: — A, dar am altă veste pentru dumneata. În Franța s-a făcut o gazetă numai cu femei, La Fronde. Santa Maria, Madre di Dio! Acolo m aș angaja. — Ca fumător, cred c-ai avea unele probleme, găsi primul redactor prilejul revanșei, cu un reproș subînțeles. Ce facem cu articolul de mâine, ai vreo idee? MARȚI 23 DECEMBRIE Hazardul 1
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mine mai abstracte decît ecoul unei explozii solare? Voi nevăzîndu-mă niciodată, neștiindu-mi discreția pasului și politețea cu care Îmi primesc, zilnicele tratații de banalitate, voi cei ce nu-mi cunoașteți orgoliul de a saluta și de a mulțumi frumos, fronda Înfrîntului sub steagul ciuruit al unei nobleți donquijotești? Oare mă veți identifica atunci, cînd voi fi mai bătrînă decît centenarele voastre străbunici și cînd nu mai puteți aștepta nimic de la mine pentru că În creierul meu nu va mai crește nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a -, care să ne scutească averile și acțiunile de un control al statului. Am trecut pe numele fundației toate bunurile noastre importante, toate afacerile, declarându-ne non-profit și chiar intenționând să rămânem astfel. Nu sunt foarte sigur care erau proporțiile frondei, cât era de important civismul și cât ne interesa de fapt să găsim un pretext pentru a mai da o petrecere, cert este că după abordarea stindardului n-am făcut multă vreme nimic ca să-l afirmăm. Ne-am rezumat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un cenaclu era o formă de curaj, luptă, disidență, ar exagera. Era o formă de viață a unei tinereți literare, identică cu aceea a unui trilobit. Ori iguană, cactus, peștișor de aur fără puteri miraculoase. Un exercițiu de expresie, o frondă inofensivă, fiindcă nimeni nu inventa versuri cu portret de mari dimensiuni pe-o stemă mică, dar nici cu grîu pe mormîntul patriei, care era gata. Nu se dezlipeau scrisori Închise sau triluri feroce. Desigur, din cînd În cînd, se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
barbar! Calcă pe morții Întemeietori”. Laios, Întemeietorul de căsuțe de beton ale poporului barbar, Gheorghe, poetul de curte dărîmată, și Gligor Hașa, care-i ține oarecum isonul vorbind de „așa-zișii intelectuali elitiști care-și acoperă nula și provincialismul cu fronda și mitingismul”, asta-i rimă albă. Cum să-și acopere, Doamne iartă-mă, nula? Pot ei să ne facă una ca asta? Gligor zice că pot. Și crede că PRM și PSM sînt două partide minunate, „programul PSM-lui fiind emanat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]