843 matches
-
Poate o să te surprindă, dar vreau să spun că anormal a fost ce s-a întâmplat până în 1989. E semn de libertate precară și de confuzie ideologică să faci din susținerea programatică a unui scriitor un act de virtute, de frondă ori de solidaritate politică. În societățile normale, în care libertatea nu e administrată cu pipeta, fiecare scriitor își este propriul său manager, propriul său agent publicitar. Fiecare face pe dracul în patru ca să iasă la suprafață, să se impună. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu mai spuneau nimic nici despre locul de editare al revistei, nici sediul administrației sau redacției, nici chiar numele directorului, păstrându-ise în mănușă ilustrația de pe prima și ultima pagină, care viza lipsa de identitate. * Hiena a fost o revistă de frondă. A promovat pamfletul politico-social, gen Tudor Arghezi ori N.D.Cocea. Au mai scris în revistă: Tudor Arghezi, I. Minulescu, Adrian Maniu, Zaharia Bârsan, I. Barbu (Driada), Al.A. Phillippide, Demostene Botez (Magio), Lucian Blaga (Amurg de toamnă), Perpesicius, Ion Pilat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
compune din amintirea manualelor dlui M. Dragomirescu sau din 200 - să exagerăm! - de cărți facile sau nepricepute... O dată tinerii așteptau Poșta redacției. Azi pătrund în reviste pe calea lăturalnică a cronicii goale dar vehemenți” - lua el apărarea bătrânilor în articolul „Fronda copiilor” din Viața literară nr.102 din 2-16 februarie 1939 - pag. 1-2. „Noua literatură” a „copiilor” își găsește apărători în cele susținute de Perpessicius sau Paul Papadopol, ultimul apare în „Gazeta Literară” apărătoare a tinerilor: „Că se poate vorbi despre
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fi superiori și că, de fapt, ei joacă rolul de seamă nu numai În viața acestuia, dar și a cercului În care se Învârt cu toții. (Planchet, de altfel, cunoscutul și istețul valet al lui d’Artagnan, ajunge unul dintre șefii Frondei, dovadă că vioiul paj, kammerdiener, valet de pied, rândaș, mesager erotic și, uneori, În travesti, companion de călătorie al gentilomului, poseda valențe multiple!Ă Nu cunosc deci, cum o spuneam, o mai bună comparație a acestui eu - care, după ce a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un cuvânt generic și confuz, debutul! -, noi, toți cei „cinci”, beam. Beam, printre altele, deoarece eram cufundați în acel mediu, încă o dată, atipic, în care se pregătesc viitorii creatori, beam deoarece aveam nevoie de un „aliment” al discuției, ca o frondă - ergo bibamus! —, poză și imitație, desigur. Deoarece, la început, debutantul „imită” și interesant e, în acel stadiu, nu dacă „imită” sau nu, ci pe cine „imită”, ce model își ia, mai mult sau mai puțin instinctiv, și alegerea modelului, cred
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tradiție, la continuitatea gândului românesc modern, am mai fi fost noi „înfiorați” la numele unui Titu Maiorescu, amplu, abundent înjurat și el?! Nu am fi reacționat oare, ca orice tânăr etern de pe toate meridianele literare, neglijându-ne înaintașii, într-o frondă splendidă, nu ne-am fi așezat într-o comodă iconoclastie ca într-o ideologie posibilă, cum o fac tinerii de azi... și poate e bine că o fac? Dar... care era viața noastră de zi-cu-zi, care era viața mea „privată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în mișcarea de idei și de curente de la vârful partidului, cei care s-au opus lui Ceaușescu când acesta a schițat primele gesturi de eternizare a sa în postul de secretar-general nu i s-au opus „tinerii” din partid, ci fronda a fost condusă de un vechi stalinist, Pârvulescu, iute anihilat de camarila șefului. (Aflându-mă la Frankfurt, și cu ocazia unui interviu la postul național de radio, întrebat fiind dacă „noi, intelectualii mai mult sau mai puțin dizidenți, ne aflăm
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
călugării siriaci care intonează imnuri arameene, intonațiile nazale ale contemporanilor lui Hristos. Pentru noi, care suntem incapabili de a surprinde aceste îndelungi încremeniri, aceste sughițuri ale legendei veacurilor, demnitarii acestei lumi de dincolo de lume ne evocă figurile mai moderne ale Frondei, ale cardinalului și ale celor trei mușchetari, din vremea când mai-marii Bisericii erau încă prinți de capă și spadă iar purpura era de culoarea sângelui. În epoca, nu chiar atât de îndepărtată, când "viciile unui arhiepiscop puteau fi virtuțile unui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o minune care este totuși în firea lucrurilor la minunea unei rodiri nobile. Acesta este destinul nostru. Acesta trebue să fie destinul nostru. Dacă nu trebue să facem asta, atunci toată străduința generațiilor va fi fost zădarnică. Un vent de fronde C'est levé ce matin. Je crois qu'il gronde Contre les mandarins. Il Principe este medicul timpurilor de epidemie. Feltin Sasu [SPECTATORUL ȘI DIVERSE NOTE]* Spectatorul Vă pot spune de la început că acest spectator e un om care zâmbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că până și copiii, când îl întâlneau, confundândul biblic, îl arătau mamelor lor, „Uite-l mamă, pe Doamne, Doamne!”, că așa arăta el, cu fața trasă, acoperită de barba mare și albă, cu ochii ascunși în fundul orbitelor... Atitudinea lui de frondă nu-i va servi mai ales în procesul politic care i se va intenta în 1958... Acasă, treptat, din când în când, mai primea vizita apropiaților: Adrian Maniu, Sandu Tudor, Dinu și Cornelia Pillat, Camil Baltazar, Camil Petrescu, doctorul Radian
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Editura Dacoromânia, București, 2006 Sbârcea, George, Cafeneaua cu poeți și amintiri, Editura Dacia, Cluj—Napoca,1989 Scrima, André, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană, Editura Humanitas, București, 1996 Selejan, Ana, Literatura română în totalitarism (Anul 1954), Fundația Culturală Fronde, Sibiu, 1996 Serviciul Român de Informații, Cartea Albă a Securității. Istorii, literare și artistice, 1969— 1989, Editura Presa Românească, București, 1996 Sorescu, Roxana, Interpretări, Editura Cartea Românească, 1979 Sorescu, Roxana, Andrei Voiculescu, nepotul marelui scriitor Vasile Voiculescu dă în urmărire
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
În stare să fac o analiză literară; de aceea Încerc una ecologică. Incontestabil, Eminescu a fost un romantic. Nici nu putea poporul român, lipsit de libertatea oferită de putere și bogăție, săși manifeste geniul În altă parte decât În cadrul tumultului frondei culturale a romantismului, pe bună dreptate definit de unii ca “revolta romantică”. Iar el, Eminescu, se autodefinește ca atare În una dintre ultimele sale poezii. Iar ecologia, fie numai ca simplă definiție, vine din Germania anului 1866, adică din finalul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Școala avea motive de cercetări meticuloase asupra unor aspecte în care se confruntau puncte de vedere contradictorii; pedagogia românească, dominant filosofică, avea nevoie de cercetători experimentaliști, capabili să impună noi adevăruri, verificabile și la îndemîna practicii educative. Chiar atitudinea de frondă, polemică a cercului era binevenită. Catedrele de pedagogie ale universităților de atunci își constituiau sau dezvoltau fiecare propriul său sistem, fără a purta între ele un dialog un dialog științific. O incitare la dezbateri largi era necesară. Ce a reușit
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cii săi. Odată a asistat la o discuție acasă la Costică Beldie, la care participau C. Rădulescu-Motru, N. Vătămanu și Narly. El Își amintește că „Beldie era impetuos, cult, frumos. Nu-i rezista nimeni În dialog; avea o atitudine de frondă. Era un crea tor: gândea și vorbea. Costică nu era drogat cu literatura; o analiza și critica. A fost prieten și cu Simion Mehedinți. Era preocupat de biografiile oamenilor celebri și cunoștea multe despre ei. La una din Întâlniri, Mircea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
era trădătorul, acesta era obligat să-și poarte crucea. La cei 13-14 ani pe care-i aveam noi, elevii din clasa a opta, împărțirea rolurilor în grup devenea o primă chestiune de bărbăție. Cineva trebuia să fie responsabilul subînțeles al frondei, iar la celălalt capăt al stării de spirit a clasei, cineva trebuia să fie iscoada comandantului. Când am aflat că nu se știa care clasă nu avea turnător, am comentat situația ca pe una de criză. Absența persoanei amenința naturalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fi plecat din Iași, d. prof. Mih. Ralea, una din cele mai frumoase figuri ale intelectualității noastre de azi, spunea malițios: "...Căci nu e așa de ușor să părăsești acest oraș cu farmec straniu de cimitir, de muzeu și de frondă..." Iar în ancheta ziarului Vremea, de care am pomenit puțin mai înainte, prima întrebare era formulată așa: "De ce mor Iașii?" ca și cum ideea că orașul acesta, inundat de liniște și de sunete de clopote, e pe punctul de a-și da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Eu îmi făcusem cultura cinematografică la Cinemateca Eforie, cu Fellini, Antonioni, Visconti, Bergman, Tarkovski, Mi hal kov, Vajda etc. Cristi mă introducea însă întro altă dimensiune a filmului - și o făcea cu înclinații pedagogice, altoite cu o doză bună de frondă. Tarkovski era bulshit și influențase în mod nefast întreaga școală românească de film. Cristi propunea, în schimb, minimalismul lui Cassavetes, cu refuzul oricărei simbolistici sau al cadrelor căutate. Înainte nici nu auzisem de John Cassavetes, dar, pentru că era regizorul preferat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
unei domnii sângeroase (10 decembrie 1939 - 6 septembrie 1940), Timișoara, Editura Gordian, 1977. Sima, Horia, Era libertății. Statul național legionar, I-II, Timișoara, Editura Gordian, 1995. Sturdza, Mihail, România și sfârșitul Europei. Amintiri din țara pierdută, Alba Iulia, Paris, Editura Fronde, 1994. II. Lucrări generale Brestoiu, Horia, Impact la paralela 45. Incursiune în culisele bătăliei pentru petrolul românesc, Iași, Editura Junimea, 1986. Butnaru, I.C., Holocaustul uitat. Considerațiuni istorice, politice și sociale cu privire la antisemitismul românesc, Tel-Aviv, 1985. Buzatu, Gheorghe, Din istoria secretă
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
excluderii unui coleg. Și atunci, și acum în 1990, a fost dezavuat de ceilalți colegi. În ambele situații, și-a dat seama că „e mai ușor să faci un gest spectaculos decât să-i suporți consecințele” (66). În ce constă fronda lui Valeriu Cristea în noile împrejurări? În ceea ce a putut să le pară unora drept cârdășie cu beneficiarii abuzivi ai revoluției. În realitate, a fost vorba de angajarea, cu bună-credință, în tabăra care i s-a părut mai aproape de sentimentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aplaudat, am aplaudat, dar nu ne-am ridicat în picioare. Și în ce mod aplaudam, așa, cam într-o doară, relaxați, blazați, ca niște congresmeni americani. Ce ne-o fi venit, nici azi nu înțeleg. De unde necesitatea acestui gest de frondă puerilă, dorința subită de a brava? Și tocmai la o asemenea ședință, cu o asemenea participare, ca număr și „calitate”? Nimeni nu ne-a zis nimic. Ca și cum nimeni n-ar fi observat nimic. Oamenii, în picioare, au aplaudat un timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
40 de ani) și împotriva cărora imagina (hiperbolic, evident, formula fiind a lui Cioran) o „noapte a sfântului Bartolomeu”. Fără să ader la ele, atitudinile acestea nu mă contrariau (îl admiram pe Nietzsche și-mi plăcea spiritul de tăgadă și frondă, care altminteri mă încântase și la Zarifopol), ba chiar, adesea, mai cu seamă la Eliade, le găseam serioase, nuanțate și convingătoare. Dintre cărțile „tinerilor” îmi plăcuse enorm eseul sobru și plin de umor filozofic al lui Noica, Mathesis sau bucuriile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
absolvent de franceză care, în cei câțiva ani câți i-a petrecut la Iași, a devenit o „figură” a orașului. Prin lecturile lui rafinate, prin excelenta cunoaștere a limbii franceze, prin faptul că era un causeur și mai ales prin fronda sa estetică și morală, în scurt timp a devenit o vedetă. Avea și un nemaipomenit talent de a carica oamenii și faptele lor ridicole. Ceea ce impresiona pe tinerii care aspirau să facă literatură era însă gustul său precis și nemilos
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
kilograme de carne!” „Asta înseamnă jumătate de porc”, a apreciat, aparent serios, unul dintre ei. „Cu sau minus slănina”, a adăugat batjocoritor al treilea, umoristul grupului. * Ce însemnătate, ce ecou are inconformismul într-un oraș de provincie? Pe cine afectează fronda mea? Cine se sinchisește de așa-zisa „grevă” a „profesorului Neacșu”? Dar de vehemențele lui „Ghiță” (pentru intimi) Neagu, „profesorului Gheorghe Neagu” (oficial)? Acesta îmi spunea, pe stradă, fără fereală, tare, că el va fi „proprietarul primului ziar particular din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cetățeanul nostru un om fără conștiință politică. Domnule Georgescu, de ce justificați, sprijiniți emigrarea din motive umanitare? Cred că postul dvs. de radio nu face bine în acest sens. Noi nu avem nevoie de acești curajoși care vor să se expatrieze. Fronda, disidența deschisă seamănă cu ceea ce Lenin spunea revoluție cu voie de la poliție; seamănă cu acei revoluționari germani care, vrând să ocupe o gară, mai întâi și-au luat bilete de peron. Aceste lucruri sunt totalmente inutile, bune pentru presa care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
basm dramatic scris de un necunoscut, fiica unui senator, logodită cu un personaj politic important, se îndrăgostește de enigmaticul autor. Acesta se dovedește a fi chiar bufonul aristocrației bucureștene, poreclit Michiduță, care dincolo de bravada ostentativă și de învelișul înșelător al frondei cotidiene ascunde un suflet sensibil și romantic. Repudiată de logodnic și amenințată de tatăl său cu trimiterea la mănăstire, Domnița trăiește drama izolării impusă de condiția socială și de conveniențele acestei condiții. Tentativă dramaturgică cu inflexiuni poetice delicate, frumos scrisă
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]