79,993 matches
-
axată pe negocierea abilă a tradiței cu actualitatea, punând în același timp preț pe o politică managerială activă, ofensivă, Voicu Enăchescu și Preludiu au impus muzicii corale românești un stil grațe căruia să dezlege nodul alcătuit din corect și greșit, frumos și urât, autentic și fals. Iar dacă stilul poate fi asemuit unei orgi cu infinite registre la care un maestru trebuie să știe cânta cu cele două mâini ale sale pe tonurile ce sunt doar atunci prielnice muzicii, înseamnă că
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
dovedit (și grație inimosului director Gheorghe Gozar) un mărinimos loc de oficiere (ca într-un ritual ori ceremonial) a teribilelor energii depuse de către tinerii noștri mai mult sau mai puțin înclinați întru domesticirea unor instrumente. 2) " Cine pețește o fată frumoasă îi dă și dotă", pare a fi morala conduitei pe care majoritatea dascălilor din învățământul muzical o exersează în lucrul cu elevul. 3) Am rămas totuși cu impresia că procesul formativ-informativ se derulează preponderent într-un azil de bătrâni, ce
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
cu o erudiție jucăușă, disponibilă permanent pentru asocieri neașteptate și pentru concluzii la fel de surprinzătoare, iar onomastica tradițională, uneori cu evidente note arhaice, era privită ca o sursă proaspătă a nevoii noastre de identificare și nicidecum ca un simplu sit arheologic, frumos așeazat în diorame, ca la Muzeul Antipa. Chiar și grafia Irinei avea un duct ingenuu, de copil care abia deprinde forma literei, dar în spatele acestei inocențe se întindea orizontul vast al privirii savante și al voluptăților de un extrem rafinament
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
uluitoare ingeniozitate, dar și de-o înspăimântătoare cruzime Anexa cărții lui Gail Kligman conține o cazuistică infernală, care numai ea ar motiva numele de „Țara lui Dracula". Să revin însă la ceea ce spuneam la început. Acțiunea se petrece într-o frumoasă zi din primăvara anului 2003. Soarele strălucește, pomii, de bine de rău, au înverzit, păsările cântă apolitic, automobilele scot fum gros pe țeava de eșapament. Nu am cursuri la universitate, așa că trebuie să fie cam unsprezece și jumătate dimineața, ora
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
zi, o dată, dimineața la șapte, când sunt dați afară, și a doua oară, seara la șapte, când sunt admiși, cei vreo sută și ceva de nefericiți fără adăpost ce-și fac veacul la azilul de noapte. Cum spuneam, era o frumoasă zi de primăvară, soarele zâmbea, păsările ciripeau galeș etc. etc. Văd, cu coada ochiului, că troleibuzul se apropie ca un bolid, iuțesc pasul și, de la distanță, constat că obișnuiții mei companioni de voiaj sunt deja în stație: patru-cinci femei și
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
Val Gheorghiu O frază precum "Casele frumoase au o geometrie simplă: te orientezi numaidecît" întîlnită în recentul roman al lui Antonio Tabucchi îți resuscită brusc uitate vizite (aranjate, întîmplătoare), îți ațîță noi curiozități exploratorii. Totul e ca prima impresie să rămînă și cea determinantă, pentru că, de cele mai multe
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
de taină era bîntuită de urduroșii activiști de partid, adăstînd discreționar în nobilele încăperi, pîngărind patul princiar, trecînd deci peste nefericitul și lungul episod, de revăzut acum, în total primenita vilă, ce a însemnat, numai și prin reducție simbolică, vechea, frumoasa Românie. Cea în care geniul alături de distinsa Maruca - își afla aici, aproape de Peleșul regal (unde era primit cu venerație) ceasurile de tihnă și de imaginare. Începînd cu scara ce duce spre odăile de sus, scară al cărei cuier mai păstrează
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
despre povestirile de la debutul scriitorului. Un punct de vedere curajos și nou, care pe mulți îi va surprinde. Poate și pe vreun editor dispus să sacrifice niscaiva bani spre a tipări studiul într-o carte. l Semnalăm o publicație foarte frumoasă grafic și plină de interes pentru iubitorii, ca și pentru cercetătorii cărții: Revista Bibliotecii Na}ionale a României. Avem în față primele două numere pe 2002, al optulea an de apariție al revistei. Nu știm exact cum se difuzează. Dar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
autodefinire importantă: "Să nesocotesc, să surprind și să râd./ Este felul în care vă mai pot vorbi". Pe muchie de cuțit acest distih: "Să rupi o pagină din așternut,/ Să pui pe buze o culoare stinsă". Doar în aparență sună frumos: psalmi neolitici, sentimente timbrate; în schimb, "Și bate la ușă o flacără, un ochi de igoană", sau "Sudoare prelinsă pe glonț", sau "Un gând ca un lup, ca o pajiște arsă.../ te strigă o rană din cer", sau "ca o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
psalmi neolitici, sentimente timbrate; în schimb, "Și bate la ușă o flacără, un ochi de igoană", sau "Sudoare prelinsă pe glonț", sau "Un gând ca un lup, ca o pajiște arsă.../ te strigă o rană din cer", sau "ca o frumoasă descriere a locului lăsat liber", și altele ca acestea, inspiră încrederea și vădesc talentul. În sfârșit, această Rugăciune, scurtă și sobru articulată: "Crud tipar în ghips malefic/ Ploaie rece-n trupuri fine/ Arde ceasul din perete/ Ochiul alb al rugăciunii
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
care nu și-a pierdut încrederea în coeziunea umanului, în ciuda șubrezirii fundamentelor epistemologice, care privește în jurul său și are curajul intelectual să afirme în fața copleșitoarelor contestări relativiste: „oamenii sunt în stare uneori să se conducă decent, pot uneori crea lucruri frumoase, știu de destule ori să distingă între adevăr și fals, cu toate că rămân în imposibilitatea de a defini Binele, Frumosul și Adevărul, ba adesea au chiar îndoieli asupra existenței ca atare a acestor entități." Cartea atestă faptul că inocența pierdută în
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
mele, și nu numai în vise. ș...ț În schimb, în reveria diurnă pe care am practicat-o cu delectare întreaga viață, aventura erotică, pregătită îndelung și minuțos, și-a atins țnta. De exemplu, o visam din tinerețe pe Victoria, frumoasa regină a Spaniei, soța lui Alfonso al XIII-lea. La paisprezece ani mi-am imaginat chiar un mic scenariu, care ulterior avea să se regăsească la originea filmului Viridiana. Regina se retrăgea într-o seară în odaia ei, slujitoarele o
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
o parte crengile și descoperă o pasăre împăiată. De o gheară atârnă o etichetă cu prețul și cu numele magazinului de unde o cumpărasem. Altă dată Alcoriza și cu mine cinăm într-un local din San José. O femeie singură, foarte frumoasă, se așază la o masă vecină. Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul uitându-te după
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Liviu Dănceanu Nu de puține ori televiziunea este un microscop uriaș, ce permite lumii să pară mai frumoasă ori, dimpotrivă, mai hâdă decât este în realitate, în timp ce radioul convoacă o imensă ureche, în care se zbat zvonurile și rumorile omenirii întregi. Dacă televizorul are ceva din colțul ochiului unei femei care, privind, te poate face, după caz, omul
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
Nu am timp să scriu scurt" -, pe scurt deci, DOGVILLE e filmul unei inițieri (în umilință) și a unei răzbunări (eliberatoare). Redusă la o știre, povestea ar suna așa: în anii ’30, o fată blondă, elegantă, misterioasă (Nicole Kidman, mai frumoasă decît oricînd) fuge de niște urmăritori, și ajunge într-un sătuc cu 15 locuitori, unde se ascunde; la început e paradisul: noua venită aduce fiecăruia o fărîmă de bine; apoi, treptat, ca în logica unui univers concentraționar, relațiile se degradează
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
care deschid și, În același timp, Închid un drum posibil al unui gen. Fără a contesta justețea celor mai sus citate, invocăm un catren semnat de Păstorel: Unei cititoare Cum toamna e Încântătoare Și viața Îmi apare roză, Mă ierți, frumoasă cititoare Că astăzi nu pot scrie-n proză. text care ne permite să considerăm că, totuși, prefera scrisul În versuri, aleasa inimii sale dovedindu-se a fi „Prințesa Epigrama”, această preferință fiind În deplină concordanță cu firea sa de luptător
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
duce ea nu mă lasă/ singur amintirea ei adică tocmai/ copilul ei îmi ține de urât/ și-atunci vorbim despre probleme filosofice/ eu îi spun că iubirea nu e oarbă/ ci doar puțin lovită la ochi/ și că e chiar frumos să strigi/ că ești viu când viscolul își cere afară/ iarna lui dar ea râde tace/ din când în când îmi face semn/ să sorb mai iute din cafea". E limpede că abia cu acest poem, care și el este
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
Mircea Mihăieș După treisprezece ani, găsesc, în fine, o propoziție a lui Ion Iliescu la care n-am ce obiecta. Propoziția nu sună frumos, dar ne definește în măsură esențială. O citez cu satisfacție: „Unul din marile noastre handicapuri sunt W.C.-urile". Multora dintre cititori o astfel de aserțiune le sună, pe bună dreptate, jenant: în nici o țară din lume un șef de stat
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
ambițios cedează locul cineastului cosmopolit care, profitînd de succesul obținut de "Cuțitul în apă" (numeroase premii internaționale: premiul FIPRESCI la Veneția 1962 și o nominalizare la Oscar pentru film străin), se autoexilează, stabilindu-se la Paris. Sketch-ul din "Cele mai frumoase excrocherii din lume" va marca debutul unei lungi colaborări cu scenaristul Gerard Brach. Chemat, în 1964, la Londra de un compatriot, producătorul Gene Gutowski, el va învăța engleza turnînd "Repulsie" � cu Catherine Deneuve), "Cul de sac"/ "Fundătura" (cu Françoise
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
muncii din România beneficiază de șaizeci de zile libere, plus cincizeci și două de duminici, plus cincizeci și două de sâmbete ( "vinerile scurte" nu le mai pun la socoateală, să nu mă acuze guvernul de meschinărie). Prin adiționare, ajungem la frumoasa cifră de una sută șasezeci și patru zile de antren și voie bună, ceea ce face din celebrul roman al lui Jules Verne, Doi ani de vacanță, una din sursele intelectuale ale pesedismului. Noutatea absolută adusă de acest an împrumutată parcă
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]
-
Îți dă și detașare, îți dă și ironie, și autoironie, relaxarea de a înțelege un lucru împlinit sau de a înțelege o experiență mai puțin împlinită. Ai șansa, ca artist, să îți asumi toate fațetele unui act artistic. Și, în frumoasă reciprocitate, spectatorul are acces la opțiune. E minunat pentru cei care coboară undeva într-un subsol de pe Calea Victoriei, artiști și spectatori, ca să ia pulsul secolului lor. Mie mi se întîmplă des acest lucru, aici sau în altă parte, acolo unde
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
Cella publică AXIOMA de la Ploiești, singura revistă culturală din țară care tipărește o rubrică (foarte bună!) de șah. În nr. 4 pe care-l avem sub ochi, în rubrica de șah cu pricina, a dlui Florin Voiculescu, este reprodusă o frumoasă poezie a lui Ion Pop din Biata mea cumințenie, 1969, care face elogiul modeștilor pioni. Între șahiști fie vorba, din elogiu lipsește o singură însușire a pedestrașilor șahului: faptul că se pot transforma, cînd ating ultimul cîmp al tablei, în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
foarte sever. După ce bate "cinci-șase sate", strașnica muiere îl însoară pe flăcăul cel mare cu una "nu prea tânără, înaltă și uscățivă, însă robace și supusă." Nu contează frumusețea, care e ca floarea din poiene, cum suflă vântul, se duce. Frumoasă, dar neîndemânatecă. Ce să te faci cu ea?... Feciorului mijlociu îi găsește una mai bătrâioară, zbanghie, ce-i drept, însă "foc de harnică." Același criteriu: neveste de corvoadă... Acu’, să-l însoare și pe ăl mic... Baba îi găsise una
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
vorbește despre lucrurile care au reprezentat ceva în tinerețea lui Liviu Antonesei. Firește, ca în viața oricărui tînăr, erosul a deținut un loc privilegiat. Dar nu a fost și singura sa preocupare. Povestea calului și a căruțașului, probabil cea mai frumoasă proză a volumului, nu are nimic ( sau aproape nimic) erotic. Este povestea unui țăran care se opune intrării în colectiv cu bunul simț și inconștiența față de posibilele urmări caracteristice omului simplu. Mai mult, cu deplină inocență acesta trimite prin poștă
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
Ilie Constantin Lui François-René de Chateaubriand � 1768-1848) îi va fi fost dată celebritatea literară la treizeci de ani, o viață politică de importanță europeană, un delir de femei frumoase adorându-l, o bătrânețe adâncă și demnă. Elaborarea clasicelor sale Mémoires d^Outre-Tombe � "Memorii de dincolo de mormânt")*) va fi început prin 1803, la vârsta de 35 de ani, și s-a terminat cu puțin înaintea morții autorului. Vreme îndelungată
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]