34,387 matches
-
am exprimat mirarea față de admirația lui pentru comediograful burghez; m-am mirat și mai mult cînd poetul Laudelor mi-a dat foarte clar de înțeles că nu credea în nici una din vorbele frumoase așternute drept elogiu adus autorului operei Ca frunzele. Dar, drept scuză, adăugase că Giacosa fusese pentru el un prieten drag, un gentilom desăvîrșit, iar el voia să-i facă o bucurie văduvei, căreia intenționa să-i dăruiască prețiosul manuscris. Mi-a dezvăluit că publicația „La lettura”, căreia îi
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
n elesurile. prin trup mărșăluiesc întâmplările cu colți de lupi, și rostirile inimii sughit a îmbrățișări pasagere. LA NUNTA VOASTRĂ Mă doare asfințitul pleoapei, cu care scobeam lutul Noiembrie și-a așternut genunchiul, cuvintelor respirate în strungăreața sânului, pe chipul frunzei, rătăcind haihui, peste care așezam tâmpla degetelor și cotul la nunta voastră au dansat bemolii, sărutului, sărutului dintâi. închipuindu-mă o fărâmă de soldat, pe care trupul l-a abandonat în tranșeea cu deliruri de coapse Peste mușcele a căzut
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
de sunetul ploii cu care-mi jefuiesc certitudinile, nechezând, atârnate de streașina gurii nechezând... cu care-ți zâmbesc plictisul. PLOUA IMENS DESENASEM CHIPUL TĂU Ploua imens pe caldarâmul toamnei, Desenasem pe călcâiul geamului noiembrie se rupse în călcâi, chipul tău, frunză aiurea, din plopul firii-a mai căzut o frunză, crescută-n livada cu rădăcini de nuci. pornind înspre-al morții căpătâi. Fereastra se curbase sub legănarea ta E o tristețe ce-mi inundă chipul, și doar greierii coborau pe poteci
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
atârnate de streașina gurii nechezând... cu care-ți zâmbesc plictisul. PLOUA IMENS DESENASEM CHIPUL TĂU Ploua imens pe caldarâmul toamnei, Desenasem pe călcâiul geamului noiembrie se rupse în călcâi, chipul tău, frunză aiurea, din plopul firii-a mai căzut o frunză, crescută-n livada cu rădăcini de nuci. pornind înspre-al morții căpătâi. Fereastra se curbase sub legănarea ta E o tristețe ce-mi inundă chipul, și doar greierii coborau pe poteci, se duse mâine dincolo de ieri, ascultând pietrele cu șoapte
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
reflux. al urechii din marginea sunetului ud, căzut printre cuvinteleXIII. cu care mă tac, cu care m-aud. Doar lumina garoafelor ațipite în vază mai bântuie umbra candelei RUGĂCIUNEde dinapoia ochilor tăi, înnoptând pâlpâirea rugăciunii Doamne, fă-mă dor pe frunză,picurate în mireasma genunchilor. ca să mă reazim de gândul copacului, retras în ploaia din pleoape. NU MAI AM ÎNVELIȘ Doamne, fă-mă dor pe călcâi, Nu mai am înveliș, să mângâi iarba nu mai am înfățișare, tocită pe sandaua din
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
călcâi, Nu mai am înveliș, să mângâi iarba nu mai am înfățișare, tocită pe sandaua din osul drumului. nu mai am miez de foșnet. Doamne, fă-mă dor de tine, Bate inima copacului să mă curb în pântecul pământului din frunza cu care mă dojenești, ca să înțeleg de ce tace infinitul. printre dinții cu priviri de oștiri și coapse de tranșee. ADÂNCUL MĂ PRIVEȘTE Am rămas un înger Adâncul mă privește, pe sprânceana degetului cu orbul ecoului rămas gol, cu ecou de
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
buni își revarsă în sfârșit consecințele. Cei care până acum mâncau o pâine albă degeaba prin Dorobanți, vor trebui să se apuce serios de muncă, poate, pentru o pâine mai neagră în altă parte. Cert e acești campioni la tăierea frunzei la câini, nu vor mai avea viața de privilegiat de până acum.
Criza a împlinit 3 anişori şi deja a săvârşit un omor calificat. PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25126_a_26451]
-
Ed. Polirom 2. Gheorghe Schwartz, Cei O Sută. Agnus Dei, Ed. Curtea Veche 3. Dan Stanca, Boala și visul, Ed. Tracus Arte 4. Florin Toma, Ca la vecinul bine temperat, Ed. Brumar 5. Varujan Vosganian, Jocul celor o sută de frunze, Ed. Polirom Cartea de Teatru 1. Daniel Bănulescu, Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu?, Ed. Charmides 2. Alexandru Hausvater, Golem, Ed. Tracus Arte Cartea de Eseu, Critică și Istorie literară 1. Mircea Anghelescu, Poarta neagră, Ed. Cartea Românescă 2. Adriana
Nominalizări la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2013 () [Corola-journal/Journalistic/2519_a_3844]
-
băiețel. Iată cadrul și la diferite ocazii. De-a pururea o să rodească scenariul: În inimi suflet de eroi. Băiețelului, îmbrăcat frumos, i Arborele vieții tale se pune pe cap o coroniță de (invocație făcută Refen: Poporul Soarelui revine ramuri cu frunze verzi și flori, la de Zâna Pădurii) La legea dată de străbuni. alegere, depinzând de sezon. În Ramuri verzi așa să-ți pună. Sânge de dac ne curge-n vine preajmă una sau mai multe zâne (zâna îi așează o
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
RUSALII Leacul cel mai folosit pentru cei atinși de Rusalii, era jocul calusărilor, constând în săritul peste foc pentru a scăpa de iele - zâne rele.. Se mai foloseau și usturoiul și pelinul. În cinstea Duminicii Rusaliilor, flăcăii aduceau din păduri frunze de tei sau de nuc, care se binecuvintează și se împart credincioșilor, si apoi sunt puse la icoane. Acestea simbolizează limbile de foc ale puterii Sfanțului Duh pogorât peste apostoli. Există credință că aceste frunze feresc gospodăriile de grindină sau
RUSALII sau POGORÂREA SFÂNTULUI DUH. De ce nu este bine să lucrezi de RUSALII. TRADIŢII ŞI OBICEIURI by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25296_a_26621]
-
Rusaliilor, flăcăii aduceau din păduri frunze de tei sau de nuc, care se binecuvintează și se împart credincioșilor, si apoi sunt puse la icoane. Acestea simbolizează limbile de foc ale puterii Sfanțului Duh pogorât peste apostoli. Există credință că aceste frunze feresc gospodăriile de grindină sau de duhurile rele ale zânelor. Femeile în vârstă culeg acum plantele cu puteri tămăduitoare, căci se crede că numai până la Sânziene au puteri vindecătoare.
RUSALII sau POGORÂREA SFÂNTULUI DUH. De ce nu este bine să lucrezi de RUSALII. TRADIŢII ŞI OBICEIURI by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25296_a_26621]
-
slujba de pomenire, se duc la biserică, pentru binecuvântare : colivă, colaci, vin și cireșe. Ritualul de comemorare se continuă în cimitire Ritualul început în biserici continuă în cimitire, unde mormintele sunt curățate și împodobite cu flori de tei și cu frunze de nuc. Aici, credincioșii aprind lumânări, care vor arde pe parcursul ritualului de pomenire, dau de pomană vase de lut, de porțelan sau de lemn, căni împodobite la toartă cu flori de tei și umplute cu lapte, cu vin sau cu
MOȘII DE VARĂ. De ce trebuie să dați de pomană ceapă și usturoi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25451_a_26776]
-
gospodinele pregătesc pentru Moșii de vară bucate cu carne de miel, plăcinte cu varză sau cu brânză. Creștinii care-și venerează morții, respectând anumite tradiții în gospodăriile lor, se vor bucura de spor și sănătate pe parcursul anului. Ce rol au frunzele de nuc De Moși se aduc la biserică frunze de nuc și ramuri de tei, iar după ce sunt binecuvântate de preoți, acestea se pun la streașina casei sau la icoană pentru a ocroti acea gospodărie de pagubă și de boală
MOȘII DE VARĂ. De ce trebuie să dați de pomană ceapă și usturoi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25451_a_26776]
-
de miel, plăcinte cu varză sau cu brânză. Creștinii care-și venerează morții, respectând anumite tradiții în gospodăriile lor, se vor bucura de spor și sănătate pe parcursul anului. Ce rol au frunzele de nuc De Moși se aduc la biserică frunze de nuc și ramuri de tei, iar după ce sunt binecuvântate de preoți, acestea se pun la streașina casei sau la icoană pentru a ocroti acea gospodărie de pagubă și de boală. Mai mult, potrivit acestei datini străvechi, după ce au fost
MOȘII DE VARĂ. De ce trebuie să dați de pomană ceapă și usturoi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25451_a_26776]
-
avea însă nici un haz la nunți sau la botezuri. Cu gura nu era de ajuns, iar la drîmbă cînta așa, una, două piese, de amuzament, dar nimeni nu mai juca după solz de pește sau după cîntecele pițigăiate îngînate la frunză. Să-și cumpere un acordeon, nu avea bani, că dacă l-ar întîlni pe domnul Igor, acesta cu siguranță i-ar da cele două, trei sute de ruble promise și și-ar cumpăra cel mai al naibii acordeon, să cînte singur
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
Mesajul de mai jos este prezent în apropiere de Calea Vitan, în spatele Mega Image-ul situat în fosta incintă a Pieței Vitan: ROGĂM NU MAI ARNCAȚI GNOI JOS. După cum se observă în poze, până și frunzele din copaci au luat în serios admonestarea și s-au făcut nevăzute. Se pare, însă, că cel responsabil de corectarea textului acestei campanii de PR era plecat în pauza de cafea. Autor: Răzvan Băltărețu
Iată dovada că bucureştenii ţin la curăţenie () [Corola-journal/Journalistic/24366_a_25691]
-
și a pateticului, a străfundurilor psihologice aproape dureroase”. Sacrificând toate astea, după cum și mahalagismul, cu culorile lui, Maiorescu ne-a pus în ordine, dar ne-a și împuținat.. „De unde a luat Adam și Eva ac și ață de-a cusut frunzele de măslin, în vreme ce atunci nu era încă o fabrică?” Lui Călinescu întrebarea asta pusă de Negruzzi unui dascăl îi „răsună” ca un hohot de râs. Nu am aceeași idee despre umor. Văzând cât citează din Anton Pann, ca și din
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
ușa fostei iubite i-a rămas definitiv închisă. Una din poeziile inspirate de ea mai stăruie și azi în amintirea noastră: Sfios, amurgul toamnei mohorîte Își mișcă-ncet podoaba lui bolnavă, Ca din cădelniți fumul de tămîie, Prelung se zbate frunza din dumbravă. Tu stai în prag, și din frăgar o frunză La sînul tău s-a coborît să moară, Iar vîntul spune crengilor plecate Povestea ta, frumoasă domnișoară... (Dăscălița)i Dau îndărăt două pagini ale ziarului, la interviul dedicat poetului
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
inspirate de ea mai stăruie și azi în amintirea noastră: Sfios, amurgul toamnei mohorîte Își mișcă-ncet podoaba lui bolnavă, Ca din cădelniți fumul de tămîie, Prelung se zbate frunza din dumbravă. Tu stai în prag, și din frăgar o frunză La sînul tău s-a coborît să moară, Iar vîntul spune crengilor plecate Povestea ta, frumoasă domnișoară... (Dăscălița)i Dau îndărăt două pagini ale ziarului, la interviul dedicat poetului contemporan. Nu i se citează nicio piesă lirică. Nicio strofă. Nici măcar
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
se chirci înfiorat. Mișcarea lui o atenție. Zărind inelul, îl citi, apoi oftând îl slobozi spre irită pe cățelușă și mai mult. Înfuriată, prinse între fălci înălțimi. aripa atârnată a porumbelului. Oasele trosniră. Porumbelul se clătină o clipă ca o frunză fără vânt, În furia ce o cuprinse, cățelușa îl sfârtecă. după care se îndepărtă în fâlfâitul aripilor spre marginea Apoi târî fărâmele în groapa abia făcută. Nu ajunsese orașului. De acolo, porumbelul se orientă asupra direcției la trupul ei, dar
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
Din mișcare mișcări îmi sporesc și urcă tot cerul și coboară infernul. Cresc din muzici urechi, tristeți curg violet pe arbori străvechi. În soarele rotitor mi se-nfige tot sternul. IV Se sparge misterul din mormânt, se sparg ochii din frunze. Și toate lucrurile se amestecă triste, nebune, lehuze. Se-ndeasă unele-n altele, luciu peste lemn, lemn peste coarne, încât numai au loc, și densitatea ridică temple de granit. Din spinare, aburi de lună fierbinte mi se revarsă printr-un martir
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
de granit. Din spinare, aburi de lună fierbinte mi se revarsă printr-un martir schingiuit. Soldații sar din paturi și se reped la arme. Mirosul morții se scurge verde, din coasă. Mă zgârii de ramuri cu spini, mă zdrobesc de frunze de pelin. Un șuvoi mă-nghite, n-am timp, trag de clipe ca de armăsari, curge spațiul prin ferestre, curg podelele prin hornuri, încerc să opresc vârtejul ce iese prin brațe, prin artere, cu chin, dar arborii și stâncile și
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
forme și poame de flăcări. Nisipul frige tălpile, aerul mângâie pielea și ochii plăpânzi dispar în oglinzi. Mă înfrupt din durere, din pântece pline de fructe amare. Mă spânzur de grinzi. Trag peste mine pleoapa, doliul, înserarea. Mă-învelesc cu frunze, cu umbre, cu plâns, cu uitarea. Mă rog de ape, mă legăn în stele. Trec peste vieți în vârtej, peste fluvii, în salt. Zgârii sâmburii, cărămizile, mortarul, sensul, apele grele. Întind arcul. Săgeata caută vânatul de aer - numele strigat. VI
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
de la mine,/ Sunt rece, mereu arzînd.// Calde priviri nu cere de la mine,/ Sunt lacrimi prea multe și timpul e lung.// Iubire pe veci nu cere de la mine,/ Ea vine mereu plecînd.//...// Sunt cîntec de lebădă, sunt brumă de toamnă,/ O frunză rămasă din anul trecut” (Răspuns). Cam toate poetele scriu din suferință și jură pe lacrimi definitive, dar asta nu înseamnă că nu fac pauze de frenezie amoroasă. Și Ana face, ba chiar imediat după poetica de tristețe și amărăciune, cîntînd
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
pentru a-și potoli foamea și setea cu un ceai de mate. Navigând cu obstinație în fiecare zi pe aceeași rută, poetul Dimitrie Crudu sau, zis și Dumitru cel Crud, caută să descopere, printre cioburi de sticlă, mucuri de țigări, frunze căzute pe străzi, prin praful așternut pe copaci și pe trotuare, „urmele ce duc” la Iisușii săi răstigniți lângă fiecare semafor, dar și la sine. Poetul „se ia după propriile sale urme”, dar nu ajunge niciodată la el, căci urmele
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]