770 matches
-
m-am aplecat și l-am așezat întocmai în poziția în care îl găsisem mai devreme. Apoi, trăgând adânc aer în piept, m-am îndepărtat ușor și cu mințile rătăcite... În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan. februarie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 77 Loc predestinat artierele mărginașe și sărace, ce înconjoară de jur împrejur cam fiecare oraș, întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan.” Toate drumurile străbătute de către personajele lui Rareș Tiron conduc invariabil într-o singură direcție: lumea interioară. Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să-și închipuie visele lui? Trebuie că erau atât de departe de a le înțelege! Copil fiind, când Tom-Tom mârâia și se agita în somn, îl întrebase pe tatăl lui ce visează câinii. — Nu știu, îi răspunse acesta. Poate că fugăresc pisici, vânează iepuri sau aleargă după poștaș... Poate că au o lume a lor pe care noi nu o cunoaștem. Atunci, stătea foarte cuminte, privindu-l pe Tom-Tom ore în șir, încercând să pătrundă în misterul minții lui și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spun și eu mac mac... și, pe de altă parte, adeseori mă semnez “cri cri”... vezi că în lumea animalelor - din care facem parte și noi - lucrurile sînt destul de încurcate... dacă eu sînt ham iar ea e mac, eu o fugăresc pe ea... dar dacă ea e mac iar eu cri, atunci ea mă ciugulește din iarbă... ei, atunci se pare că trebuie să ne hotărîm cum stau lucrurile. Pînă una, alta, ne-am decis că sîntem amîndoi un fel de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
E un fenomen, mă trezesc mereu în zona asta... nu știu cum se face, dar ajung întotdeauna la tine în cartier... Trebuie să studiez fenomenul să aflu ce se întîmplă... Eu nu te oblig să vii cu mine, dar nici nu te fugăresc, mi-a răspuns ea. Așa că merg cu ea oriîncotro se duce, cînd nu se grăbește undeva sau nu am eu de mers undeva anume. Atunci se nimerește să fim în același tramvai, pe aceeași șosea, în același timp, ajungem să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cu peticirea acoperișului cu un carton vetust, de pe vremea împușcatului. În tinerețe n-a fost un om rău și, chiar profesional, a depășit cu puțin stadiul de mediocru. Cu timpul însă, parcă era posedat de un duh rău. Și-a fugărit familia din casă și și-a adus o babă nouă la domiciliu. Împreună cu nefericita achiziție complota cum să-și dezmoștenească copiii și cum să mai facă un rău pe acest pămînt înainte de a fi înghițit. În fond, nu ăsta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și păreau interesați de discuție. La un moment dat, apare un om știrb și cam prost îmbrăcat. Prostiți oamenii care nu vă cunosc, dom' Juncu. Cine ești dumneata? se răstesc cîțiva. Vecinul ăstuia. Oamenii care sînt vecinii lui l-au fugărit prin cartier pe mincinos. Ce chelfăneală i-au tras! Juncu își pierde cumpătul și-l ia de guler pe Toma. Ce cauți aici, mă, nesimțitule? Vedeți, oameni buni? Iar mă ia la bătaie. Eu spun adevărul despre șarlatan. Spumegînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cățelul? Rex! strigă Ilarion deschizînd o ușă. Rex, minusculul cățel aleargă fericit la stăpîn. Amîndoi se pupă pe bot. Crezînd că și eu trebuie să fiu salvat, Rex se dă cu pupurile și la mine. Încet, amice. Întîi să fiu fugărit și abia apoi... Continui pe un ton serios: Deci, l-ai șmanglit! Cam așa ceva. Liniștea serii pune stăpînire și pe noi. Medităm profund de tot. Și Rex tot asta face. Deh, ca între înțelepți. Un ziarist pocăit Mircea Armașu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stradă cu o sapă. Trec pe stradă ca să nu-i folosesc trotuarul. Ați văzut animalul? Ce animal? Taximetristul, a întors în dreptul porții mele. Și? Dacă îmi lovea poarta? Chiar. Deci ați ieșit la război cu sapa? Da, că m-a fugărit cu un levier! Văd că nu v-a ajuns din urmă! Chiar regretam că taximetristul n-a insistat destul. Proprietate privată și el... dobitocul. Văd că aveți un muncitor, schimb subiectul. Un noroc chior. Cum așa? Este handicapat, doarme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o scurtă secvență dintr-o peliculă ștearsă. Filmul nu era reprezentativ, nici Pakardul albastru pe care Îl cumpărase tata Înainte de război la Scheweningen, nici amorul meu precoce pentru Stravinski, nici coșmarul cu demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a catedralei. Din ce ne-om fi plămădind aluatul la care frămîntăm și frămîntăm? Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era tînără și frumoasă, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
neabătută. Într-un cotlon al minții mă întrebam prudent ce se întâmplase cu ludovicianul. — Ești în siguranță pentru moment, zise Scout, ca și când mi-ar fi putut citi gândurile, ridicând o clipă ochii de la o bucată de șuncă pe care o fugărea prin farfurie, încercând să prindă niște boabe de fasole. Rechinul ăla n-are cum să ajungă aici în viitorul apropiat. Aș spune că ai cel puțin două zile la dispoziție. — Ce-a fost chestia aia de pe motocicletă? am întrebat. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
strălucitoare, deasupra cărora sclipeau, ca un semn rău, zeci de girofaruri, În zadar cei 125 cai-putere ai săi au prins a necheza, cerând Înțelegerea fraților de combustibil. Armele au răpăit când Alfina a ieșit din beznă, lunecând ca o vulpe fugărită de ogari, până când un glonț i-a nimerit roata, o rafală i-a ciuruit frumosul veșmânt grena, iar când a trecut prin parapetul șoselei, În spate Îi flutura deja șalul de fum al avioanelor rănite. Un stejar bătrân, nu Fauvé
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trăit vreodată. — Poți oricând să-ncepi o viață nouă, Cassandre. De ce nu ceri resetarea memoriei? Mulți fac asta. — O viață nouă ar Însemna să am din nou trei ani, să-ntind mâna curioasă după un fluture, să-mi julesc genunchii fugărind o minge, să primesc și să răspund la primul sărut. Ar Însemna să am din nou părinți și bunici, oameni despre care știu c-au existat, dar pe care nu-i mai țin minte deloc. Îi văd În pozele din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
51-lea stat american, sub numele de Breastonia. În semn de protest, femeile Își ard sutienele pe peluza din fața Casei Albe. Iarba ia foc, ceea ce stârnește mânia ecologiștilor. Aceștia pun mâna pe furtunurile pompierilor veniți să stingă incendiul și le fugăresc cu jeturi de apă pe feministe. Întreaga manifestație se transformă Într-un concurs de tricouri ude. 9 iunie. Un cap la care sunt atașați doi viței se naște În Iordania. Ascultată invers, melodia lui Benone Sinulescu, Mândra-i sus În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în care se credeau specializați, amîndoi schimbau, toamna, locul de muncă. Cum lui Urecheru îi plăcuse armata, s-a dedicat educației fizice. Pretextînd că nu mai are timp să învețe alte manuale, dînsa prefera geografia. Dirijîndu-și conștiincios școlarii, Urecheru îi fugărea prin toată curtea și stivuia cu ei lemnele școlii. În timpul orelor, doamna citea romane. Plesniți peste capetele tunse chilug, la orele acesteia elevii ședeau cu ochii pironiți în manual. Cînd suna clopoțelul, la repezeală, profesoara îi întreba ce au înțeles
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cerut Laurei să coboare cu mâinile mai jos. Hai, pune mâna, ce naiba, Îți dau un milion. Laura n-a vrut. S-a apucat să-și strângă lucrurile, să plece de-acolo. Ăla s-a ridicat și a Început s-o fugărească prin cameră. Mi-l și Închipuiam: chelios deja, burtos, cu cârlionții grizonați ai pieptului sleiți În ulei parfumat, tropăind În jurul mesei ca să pună mâna pe Laura. Însă Laura nu sesiza umorul situației, a Început să urle din toți rărunchii, Pârvu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
două ori, șoareci, noaptea în pat. Un fel de pat. Un sicriu îngust, cât pentru un cadavru sau pentru un muribund bătut în cuie. Dădeau uneori drumul unei sirene, noaptea, pe coridor. Aduceau pisici pe care le loveau, tot noaptea, fugărindu-le prin dreptul celulelor. — Nu v-au violat, totuși. I-ar fi tentat, mai ales în timpul bătăilor, când erați aproape de capătul puterilor. Slăbiciunea, ca și puterea, când ajunge extremă, devine ațâțătoare. Nu contează că n-au făcut-o ? Și-au
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu trăsnetele peste noi și abia mă mai țineam pe picioare. Namila de femeie se răsuci Într-o parte și râgâi. Se trezi și se uită la mine cu ochi mici. Zâmbea așa, precum un câine sătul care n-a fugărit niciodată vânatul. Tată din Cer, măcar de n-ar afla Siloa vreodată de asemenea pățanie! M-am uitat de jur Împrejur, temător ca ceilalți să nu vadă ce făcuse trimisul lui Moru și, mai ales, cu cine o făcuse. Repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din brațele noastre și se Încovoia pe pământ, dând acele sunete grele, fără să ne privească În ochi. - Măcar de-am da de apă la copacii ăia, zise Enkim. Nu-l mai văzusem niciodată așa de Îngrozit - nici măcar când ne fugăriseră uriașii sau când fusese cât pe ce să ne Înecăm. Avea ochii mari și sticloși, iar buzele Îi Încremeniseră Într-un rânjet ce-i dezgolea dinții. Of, of, ce fel de om eram eu să duc vorba lui Moru tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atunci au Început să treacă yankeii, cum să nu-i aud, cum să nu-i văd cu ochii mei pe ticăloșii ăia... ăi doi care-au trecut În goană pe drum pe doi cai furați, fugeau mîncînd pămîntul de parcă-i fugărea tot iadul... da, totul mi-e la fel de limpede În minte acum ca și atunci, și cum arătau... doi soldați zdrențăroși, plecați peste grumazul cailor, pe care-i biciuiau din răsputeri, cu cravate la gît, iar capetele cravatelor fluturau spre spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Fir-ai al dracului!» - zicea, chiar așa-i spunea, Înțelegi. «O să te spintec - zicea și rîdea“ - zice Ambrose - „de-ți Îngheța sîngele-n vine și atunci“ - zice - „a pus mîna pe un cuțit mare de pe tejghea și-a Început să-l fugărească pe negru prin toată cîrciuma. Doamne, a fost groaznic!“ - zice. „Bietul negru era mort de frică“ - zice, „Dan nu-i făcuse nimic“ - zice - „Dan nu făcuse rău nimănui, Îți dai seama. Dar trebuia să facem ceva, așa că i-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vin, să mă pitesc sub plapumă. M-am ghemuit la picioarele ei și ea m-a acoperit. Bineînțeles că tata a văzut umflătura de sub plapumă, dar s-a prefăcut că nu pricepe. Striga: unde-i pârlitul ceala di golan care fugărește găinili șî deșălează cânili? Ian stai că pun eu mâna pi iel. Și trosc! izbea cu cârja pe pat, exact lângă mine. Nu înțelegeam cum de lovește așa de aproape, din moment ce nu mă vedea... După ce lumea de la pomană se sătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
potârnichi și iepuri și cai sprinteni cu care alerga prin văile munților și prin desișurile pădurilor, urmărind mistreții, lupii, urșii, vulpile și alte lighioane. Nu era rău să mai nimicească acele lighioane vătămătoare, dar lui îi plăcea mai mult să fugărească și să ucidă nevinovatele căprioare și cerbii bătrâni, cu coarne mari și frumoase care nu făceau rău nimănui. Negură-Împărat avea un singur băiat, pe care îl iubea ca lumina ochilor și căruia voia să i lase bogăția lui, precum și puterea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
bancnota plutea într-un vârtej nevăzut de aer printre scaune. Un liceu la malul mării Domnului profesor Vodă Vă atrag atenția că personajele sunt imaginare, nu e vorba de noi! - fragmente - Ca de obicei un nor cenușiu zdrențuit pe margini, fugărea alt vălătuc compact și îl lăsa în urmă pe un cer mov-violet de speranță, ca o scenetă ce se repeta la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul se termina brusc
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
iute din cale afară, dormea tot pe prispă afară. Decât Toader, Maria era mai înaltă, dar și mai întrebată. Și de la tinerețe până la bătrânețe, Maria i-a umbrit sufletul lui Toader, prin comportările ei. A mai bătut-o, a mai fugărit-o, dar tot împreună au fost până la adânci bătrânețe. Copii i-a avut pe: Gica, Costică, Vasile și Petrică. Doar Costică și Vasile ce mai aduc cu Toader, că Gica și cu Petrică doar îi purtau numele. Toader a fost
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]