1,409 matches
-
la criza umorului, cât portretele concise, realizate cu veritabilă artă de prozator, de pildă al lui Emil Botta, considerat un Ariel al poeziei. Trăsăturile distinctive ale abordărilor din primele volume se regăsesc și mai târziu: spontaneitatea reacției, în același timp fugară și incisivă, cu unele intuiții de profunzime în Între da și nu (1982), desacralizarea actului critic prin înlocuirea sentinței solemne cu discuția familiară în Dialog în bibliotecă (1984). Textele din Prim-plan (1987) îi îngăduie lui Nicolae Manolescu demontarea scenariului
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
martor ocular. Peste tot abundă textele cu intenții umoristice, cărora le lipsesc însă adeseori spiritul, poanta. Călătorind mult, a publicat câteva cicluri de însemnări: De-a curmezișul țării românești, De-a curmezișul Europei ș.a. (în „Lupta pentru viață”, 1905) - note fugare, vag descriptive, ușor malițioase și (auto)ironice. Majoritatea versurilor sale, satirice, erotice, elegiace, sunt neinspirate și vetuste. Volumele de teatru cuprind piese proprii, prelucrări, localizări și traduceri (multe dintre acestea au rămas în paginile revistei „Familia”), folosite mai ales de
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
de natură, din nuvele, evocări și din romane se încheagă un vast epos al existenței românilor, cu îndeletnicirile, credințele, instituțiile și obiceiurile lor străvechi. În proza sadoveniană situațiile, atmosfera sunt încărcate de ecouri și rezonanțe multiple. Din întâmplări mărunte, chipuri fugare, din scurte drame anonime, spovedanii la un popas, în preajma focului, se învie ample fragmente de viață comunitară, civilizația pastorală, lunga și zbuciumata istorie a răzeșimii, tenacea rezistență împotriva mereu altor năvăliri cotropitoare, legile codrului sau ale pustietății bălților, unde își
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
fie frați pre moșii și pre țigani”) abia după moartea mamei lor. „Femeile mâhnite”, văduve pretinse ori legitime - o lume deloc monotonă „Văduvele” ascunse Li se întâmpla deseori Voievozilor (sau viitorilor voievozi) să presare prin țară „roade” ale unor iubiri fugare, „fii naturali” („fecior de féliul lui” îi denumea Pravila lui Eustraie Logofătul pe acești fii nelegitimi făcuți „cu o țiitoare știută”), care erau îndeobște recunoscuți drept coborâtori din familiile domnitoare (sigur că nu în termenii, total deformați, pe care îi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Buhara, pe care mi-l lăsase drept garant al său. M-am adresat eu Însumi polițistului care fusese informat asupra situației de către prietenii mei și care veni personal la hotel pentru a face inspecție. După Întemnițarea negustorului din Buhara, grăjdarul fugar s-a prezentat el Însuși la poliție pentru a lua locul captivului. Îmi era acum imposibil să mai iau calul cu mine, așa că l-am vândut pe o nimica toată unuia dintre prietenii mei, un englez, domnul Strubing, care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu rebelii și cu fugarii, primindu-i În tabăra sa pentru a pricinui abandonarea țării În mâinile englezilor, Jalla Îl Îndemnă pe ministru să-și trimită o parte din trupe la reședința preotului pentru a-i captura pe presupușii prizonieri fugari. În urma expediției desfășurate În mare grabă, guru a fost Împușcat Împreună cu un mare număr de vite cornute (pentru hinduși și sikhși acestea sunt animale sacre), fără a mai pomeni de numeroșii oameni cărora preotul le acordase generozitatea sa; unii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o familiaritate netrivială, antrenant și provocator prin asocierile neașteptate și divagațiile ce predispun la reflecție, acestea fiind favorizate de o cultură solidă și de o excepțională vivacitate a spiritului. Impresii diverse din experiențele trăite în Germania sunt adunate în Icoane fugare. Documente omenești (1916). Criticul a tradus din Honoré de Balzac (nuvele), Vicente Blasco Ibáñez (Călătoria unui romancier în jurul lumii) și Heinrich von Kleist (povestiri). Notele caracteristice ale personalității acestui critic sunt, în ordinea intelectuală, puterea de speculație și spiritul de
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
viu, amestecat cu elemente de grandomanie mai curând inocente și simpatice, acordând paginilor sale mișcări de umoare care încântă. G. CĂLINESCU SCRIERI: Încercări critice, pref. C. Rădulescu-Motru, București, 1903; Cercetări critice și filosofice, București, 1916; ed. 3, București, 1925; Icoane fugare. Documente omenești, București, 1916; ed. 2, București, 1921; Studii critice, București, f.a.; Noi studii critice, București, 1920; Probleme sociale și psihologice, București, 1920; Poporanismul reacționar, București, 1921; Clasicismul proletariatului: Panait Istrati, București, 1924; Alte cercetări critice și filosofice, București, [1925
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
Gr. Vêja, Dem. Bassarabeanu, George Tutoveanu, George Pallady, G. Rotică. Colaborează cu proză C. Ștefanovici, Ș. Damian, Ovidiu Manițiu, N. Milcu, G. Bujoreanu, Ion Mehedințeanu ș.a., iar teatrul este ilustrat de câteva pagini aparținând lui George Mihail Zamfirescu (Baricada, Icoana fugară, 11/1924). C. V. Gerota publică un necrolog închinat lui Duiliu Zamfirescu. Se consemnează apariții editoriale, însoțite uneori de scurte comentarii, cărora li se adaugă o cronică a revistelor literare. Articolele de critică literară sunt semnate de Eugen Constant și D. I
SLOVE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289726_a_291055]
-
Duhul pământului. Basm proiectat într-un timp istoric incert, dar într-o geografie precisă, Pribeaga expune la început evenimente de la Curtea împărătească din Bizanț, spre a se desfășura apoi în Valahia, alcătuind un vast tablou etnografic. Pornită în căutarea mirelui fugar, un Făt-Frumos de dincolo de Istru, Irina, fiica bazileului, Cosânzeană egeică, pribegește prin țara lui un an și mai bine, prilej de a cunoaște locurile și oamenii. Mai mult epică decât dramatică, scrierea concentrează materia unui roman de aventuri sau a
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cercetarea operei paideutice a lui Socrate pare să fi fost influențată de anecdotica superficială a lui Diogene Laerțiu (Despre viețile și doctrinele filosofilor, traducere de C. Balmuș, Editura Academiei, București, 1963, II, V). Totuși, pot fi găsite intuiții subtile, deși fugare, cu privire la profunzimea gândirii pedagogice a lui Socrate la: W.D. Ross, „The Problem of Socrates”, Procs. of the Classical Association, 30, 1933, pp. 7-24; A.E. Taylor, Socrates, P. Davies, Ltd., Londra, 1932; H. Kuhn, Sokrates: Ein Versuch über den
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din Cartagina, vestite în 439, când Genseric a ocupat marele oraș, închise o vreme, au fost redeschise. Gramaticul Telicianus a relatat cu entuziasm momentul în care regele Gunthamund a poruncit ca ele să-și reia activitatea, „readucând în Africa literele fugare”. Mai întâi trebuie să se fi deschis școala centrală, cea din For, unde strălucea Faustus; apoi celelalte, conduse de Coronatus, Cato, Calcidius și Pompeius. Dar școlile cartagineze nu erau doar lăcașe de studiu, ci adevărate ateliere literare. Așa se face
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și colaboratorii săi (2001) au numit a cacophony of voices și oricine se poate rătăci în jungla opiniilor, teoriilor și ideilor contradictorii cu privire la curriculumul modern. Cea mai simplă modalitate de a evita atare necazuri este de a traversa, fie și fugar, odiseea curriculumului modern în perioada anteși postbelică. Cunoscând „pățaniile” și „biruințele” acestuia, orice persoană implicată în reforma educațională românească - de la educatori și până la toate categoriile de manageri și beneficiari - vor putea ocoli căile bătătorite, capcanele și eresurile pe care orice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
murături, încât în două luni soțul meu ajunsese la greutatea de 48 kg, leșinând de mai multe ori de foame”. Înainte de a doua arestare, în 1958 - deși în „libertate”, toți foștii condamnați „erau socotiți în afara societății” -, soțul doamnei „a fost fugar, a stat la diferite rude îndepărtate, la prieteni”. Își schimba des domiciliul, „se temea să se angajeze undeva pentru că trebuia să-și facă autobiografia și îl arestau din nou”. Alături de cel condamnat, „întreaga familie a avut de suferit; nici eu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1935-1944) și Dragoste (1945), el devine un cântăreț al universului folcloric țărănesc, recuperat ca o lume dominată de simplitate, delicatețe și puritate afectivă. Proiectând peisaje precum cel de la poalele muntelui Semenic, poetul se arată un descriptiv calm, cutreierat de o fugară melancolie. În expresia lirică împrumută procedee lingvistice și stilistice din folclor: „Mândro-n ochii tăi frumoși, / Firul dragostei mi-l coși, / Tinerețea-n alții nu-i, / Ochi căprui, ochi căprui”; „A plecat bădița sus, / Sus în stână și mi-a
POPIŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
Scrisorile portugheze, pref. Al.A. Philippide, București, 1967; Aristide Charpentier, Marcel Mayan, Balada vremii care trece, București, 1967; Poezia nordică modernă, I, îngr. și introd. trad., București, 1968 (în colaborare); Egner, Bandiții din Cardemomme, București, 1968; Max Frisch, Biografia timpului fugar. Don Juan sau Dragostea pentru geometrie, București, 1968; Emily Dickinson, Versuri, pref. Dan Grigorescu, București, 1969, Poeme, București, 1974, Poeme, introd. trad., București, 1977; Weöres Sandor, Versuri, București, 1972; Edith Irene Södergran, Poeme, pref. A.E. Baconsky, București, 1972; Berde
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
demon „închide o omidă în tot ce-i frumos” și face ca toate să se surpe. În pofida etichetei de poet rural, satul nu apare în poezia lui M. ca entitate socio-etnică, ci doar în imagini izolate, în aluzii și referiri fugare. Povestea satului este o viziune idilizată, dar numai ca proiecție a amintirilor de odinioară. Un elogiu direct este adus totuși în câteva poezii - Bisericuța de la noi din sat, Clopotul, Fapta, Din sufletul satului -, în care sunt relevate spiritul comunitar, puritatea
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
vrednici să fim/ De viață prin jertfa de sine,/ Tot astfel și noi să iubim”). Și în Altare ofranda lirică e închinată astrului suprem, iar cultul fecundității naturii se desăvârșește în poeme precum Ideal, Nepenthes, Piramidă, Înger de lumină, Nupțială, Fugară, Urania. Devot al calofiliei baudelairiene și al simbolismului, poetul înalță mereu imnuri frumuseții care nu moare (,,Floriș de cult, tu cea mai scumpă avere,/ rodire pură, lamură din tot ce piere,/ subtilă, neasemuită mângâiere/ ce picură ca din pocal de
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
câteva călătorii: întâi în 1666, la Stockholm, la regele Suediei, unde a rămas vreo câteva luni, și apoi, prin 1667, în Franța la regele Ludovic al XIV-lea. În amândouă capitalele a purtat, fără succes, mesajele de ajutor ale voievodului fugar. În ianuarie 1668 Gheorghe Ștefan murea și M. își aduce aminte de Moldova, unde domnea Iliaș Alexandru și unde o încercare neizbutită de a deveni domn îi provoacă, probabil, aventura („însemnarea la nas”) pe care Neculce o va pune pe seama
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
talent și o viziune proprie (chiar dacă nu de o originalitate spectaculoasă), cu un comportamentism limitat, amendat de intermitente identificări cu personajul, din care decurg sugestii de explicare a psihologiei acestuia, comunicate lacunar. În textul povestirilor, compus din dialoguri și notații fugare, rămâne mereu un crâmpei de enigmă, o provocare la o lectură participativă. De aici, cum s-a observat (Ana Blandiana), o anumită ambiguitate semnificată discret, dar virtual productivă. Uneori textul eșuează în duioșie dulceagă, în romanțiozitate banală, iar preocuparea pentru
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
publicații semnătura îi apare sporadic, în afară de versuri, și sub traduceri, proză, articole. O situație specială o are prezența scrisului său, uneori cotidian, la „Biruința” (Cluj, 1926-1927) și la „Gazeta Transilvaniei” (1942-1944), unde susține câteva rubrici permanente („Icoane de pe stradă”, „Icoane fugare”, „Instantanee”), cu texte situate între articolul de gazetă și proza scurtă, în care abordează, în general cu intenții educativ-moralizatoare, cele mai diverse aspecte din imediata apropiere, din viața publică sau din lumea largă. O dominantă a acestui gen de publicistică
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
romanul L’Homme à la balafre (1999) avansează într-un continuu balans între trecut, într-o înfrigurată căutare a „timpului pierdut” („redécouvrir le temps perdu”), și un prezent în care, pe neașteptate, pătrund „fantasme” din anii negri ai detenției. Momente fugare din drastica recluziune se întretaie cu scene din viața frământată, măcinată de suspiciuni și îngrijorări a exilului românesc din capitala Franței. Autorul, care își investește în epicul atent condus propriile, bântuitoare, amintiri, respinge soluția vindictei, a răfuielii cu uneltele mărunte
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
înțeleaptă și înțelegătoare Lia, se destramă când Vlad, fiu al unei femei fugite în Franța, cu tată vitreg mare regizor, se trezește singur și neocrotit de nimeni, în vreme ce Andrei descoperă în baba bogată trimisă în misiune în România de mama fugară o prea bună ocrotitoare de tineri amuzanți. Prietena lor comună Cornelia dispare de acasă, e crezută moartă, dar revine după trei ani, tunsă zero, slabă, plină de păduchi, evadată dintr-un spital de psihiatrie. Ea este „îngereasa cu pălărie verde
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
București, 1938; O viață, o lume, o epocă, București, 1979; Portrete, București, 1985. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 296-299, IV, 140-143, 256-258, 325-329, VIII, 183-185, XII, 297-299, 323-328; Constantin Kirițescu, Expunere de titluri și lucrări, București, 1930; Stelian Cucu, Privire fugară asupra operei literare a domnului Const. Kirițescu, Râmnicu Sărat, 1933; Lovinescu, Scrieri, II, 427-431; Omagiu lui Constantin Kirițescu, București, 1937; Călinescu, Ist. lit. (1941), 833, Ist. lit. (1982), 917-918; Constantin Kirițescu, Activitate și lucrări, București, 1941; Șerban Cioculescu, O altă
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
București, 1982; Din rădăcini de legendă și baladă, Iași, 1982; Călătoriile lui Făt-Frumos, Iași, 1985; Vântul suflă liber peste câmpuri, Craiova, 1986; Lumini din vremuri, Craiova, 1987; Căciula fermecată, Craiova, 1989; Portretul dragostei, Iași, 1989. Traduceri: Ruth Lissai, Sol, nota fugară, București, 1959; Cum a ajuns lupul cântăreț. Povești populare săsești (din Transilvania), București, 1962 (în colaborare cu Virgil Teodorescu); Waldemar Bonsels, Albina Maia și aventurile ei, București, 1966; Karin Michaelis, Copiii doamnei Gormsen, București, 1970; Hedi Hauser, Spiridușii pădurii, București
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]