15,951 matches
-
copiii-n bătătură, bat pământul cu ciomege. Din el să iasă căldură, și frigul iernii s-alunge. Cei ce simt povara vremii, vrând necazuri să dispară, fac patruzeci de mătănii la rugăciunea de seară. Grajduri, case, porumbare, cu foc și fum se ocolesc. S-alunge șerpi și șopârle, de răul ce-l pricinuiesc. Cum e vremea-n această zi, cu omăt, ploaie ori soare, se spune că la fel va fi, timp de patruzeci de zile. Dacă pe câmp e zăpadă
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
picioare/ De nu mai vezi cum cerul îmblânzit/ De noi probează valuri de răcoare?/ În care parte-a lumii-ai asmuțit// Haita de gânduri ca să muște drumul/ Cu pietre șlefuite de cuvânt/ Și-n ce văzduh de noapte scrii cu fumul/ Unui surâs “vânările-ți de vânt”// De nu răzbești să-mpachetezi furtuna/ Și să aduci senin în ochi de ploi?/ Poți să-mi răspunzi? Pe ce ai dat arvuna/ De nu mai pleacă norii dintre noi?” // ( Spune-mi...) Doar iubirea
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
în cuib fără cost. De unde te știu, mi-ai fost, te-am pierdut? Frânturi de nimicuri flamand răscolesc, Doi ochi de cicoare, cu riduri de lut, Prin zdrențe de stele, nostalgic privesc. Un ropot de cai, Vivaldi departe, Săruturi de fum, năluci și nisipuri, Lacrimi de luna pe file de carte, Iubiri anonime, în frac, fără chipuri. Referință Bibliografica: Iubiri anonime / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1510, Anul V, 18 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
IUBIRI ANONIME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377297_a_378626]
-
o am pe bătrânul pământ? Mai pot să mă plâng când prin Tine, Sunt parte din Sfântul Cuvânt? De-aceea vă spun tuturora, Că nu voi tăcea nicidecum, Voi spune ce bun este Domnul Și faptul că viața-i doar fum, Că suntem un abur ce trece, O mână de lut frământat, Dar Dragostea pus-a în suflet, Un Duh ce profund ne-a schimbat, Tu știi care-i prețul pe care Isus l-a plătit pentru noi? Poți tu să
TE-ADOR CHIAR ȘI-ATUNCI CÂND SUSPIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382167_a_383496]
-
văpăile-n valuri, Tinerii bâjbâie, fug și se rătutesc... Clipele răsună de plâns și suspine Pașii cad cu zgomot pe dalele vechi, Moartea-ncet alege din rugile pline Legănând copiii cu gesturi străvechi. O,..toți sunt înecați în negura de fum, Scânteia firavă crește dintr-o dată Moartea chiar dansează, sub triluri, în scrum! Sânge clocotește sub pielea sculptată... ........................................................................ Copleșită, strada începe să plângă, Broderii rămase, în piele, se chircesc, Doar norocul schimbă soarta lor nătângă? Mici lumânări oftează și se gârbovesc
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > VALS DE FLUTURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului un ger cumplit schimonosește fumul în ghemotoace albe zgribulite ca așchii ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382323_a_383652]
-
termină și cu acestea, trecu la clopoțeii și beteala care împodobeau căsuța. Spre dimineață, când sania Zânei Iarna se opri în fața casei lui Moș Crăciun, urmată de săniuța de gheață a Ștefaniei, ferestrele erau întunecate, pe horn nu mai ieșea fum și nu se mai zărea nici urmă de podoabă de la acoperiș până la uși. - Ce s-a întâmplat aici? Petrică se repezi să deschidă ușa în fața moșului, gata să îl apere la nevoie. Se trezi ridicat de urechi, cu picioarele legănându
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
ciucuri aurii, pentru a ajunge cu capul în dreptul urechilor lui. În timp ce rostea în șoaptă cuvinte magice, îl atingea cu bagheta iernii pe frunte, pe umeri și în piept, în dreptul inimii. Repetă gesturile de trei ori, după care un fuior de fum gros și negru umplu întreaga căsuță, orbindu-i pe toți cei prezenți. - Să ieșim, hotărî Moș Crăciun. Dacă vraja va fi dezlegată, uriașul va veni după noi. - Și dacă nu? Ștefania acoperi gura spiridușului cu mânuțele ei înghețate: - Nu mai
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
întreaga căsuță, orbindu-i pe toți cei prezenți. - Să ieșim, hotărî Moș Crăciun. Dacă vraja va fi dezlegată, uriașul va veni după noi. - Și dacă nu? Ștefania acoperi gura spiridușului cu mânuțele ei înghețate: - Nu mai tot comenta! Ieși afară! Fumul nu se risipi chiar atât de repede cum se așteptau fetele, motiv pentru Petrică să mai comenteze puțin despre cât de vechi erau magiile Moșului și de câte ori îl sfătuise el să își cumpere o nouă carte de vrăji. Până la urmă
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
reversul său, atunci cînd n-a mai putut fi dezlipită de fruntea filozofului-cizmar. Abia în această seară am înțeles ce înseamnă eroism, total, sacrificiu de sine necondiționat, în numele unei, poate, iluzorii speranțe. EROII sînt ei, cei din piața înecată de fum și incendiată de flăcările prin care venea, la o fatală întîlnire, glonțul pornit din armele pe al căror trăgaci apăsase, demult, degetul celui mai mare criminal din istoria acestei națiuni. Ce va aduce ziua de mîine, pînă la care, iată
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
celor mai bravi pompieri din lume. Bineînțeles că - la fel ca pe tema corridei sângeroase - există voci care condamnă vehement obiceiul „iresponsabil” de a aprinde focuri cât casa în mijlocul orașului, sub amenințarea unui incendiu devastator, într-o adevărată orgie de fum și cenușă, dăunătoare mediului înconjurător dar și... portofoliului public. Până la ora actuală, nimeni și nimic nu a a împiedicat buna desfășurare a fiestei, lipsită ca prin farmec de acccidente grave. Atunci când nu se referă la odihna nocturnă, ci la năzuințele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
al poetei și realitatea care o provoacă. Expresia din limba franceză tălmăcește ce a văzut și ce a trăit, trecute prin filtrul simțirii și al conștiinței poetice, devenind o platoșă a supraviețuirii. Ileana-Lucia Floran recunoaște că „poezia vindecă” (Țipăt de fum), iar „Iubirea/ din cufărul amintirilor” e vindecătoare, când „Colind aduceri-aminte/, iar întâmplări simple/ devin sărbători,/ care țâșnesc din calendarul vechi,/ cu zilele rupte/... iar demonii singurătății/ mă ispitesc/ cu o depresie.../ Singură, poezia mă susține în cuvinte” (În cuvinte). Amintirea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
ARDEREA TEATRULUI DIN VIENA” Reportaj ”Reproducem următoarele din foile vieneze asupra catastrofei din Viena: Focul a izbucnit pe scenă pe când un servitor aprindea lămpile. Artiștii au putut să scape. Flăcările se întinseră cu o iuțeală îngrozitoare; teatrul se umplu de fum și un strigăt de spaimă din partea spectatorilor umplu casa, pe când toată lumea se grămădea spre ieșire. În acest moment de groază se stinseră becurile cu gaz și, după puține minute, strălucitul teatru este un câmp de întristare, o casă de morți
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
garderobe. Câteva dame cari, jumătate îmbrăcate, strigau după ajutor, fură iute înlăturate. Dar în etajul din urmă locuiește inspectorul iluminatului, Nitsche, cu familia sa. Nevasta cu copiii erau în galerie, de unde și Nitsche i-a condus jos prin flăcări și fum. În fine, garderobele se goliră de tot. Alergai prin foc înainte. În vestibul dau peste o îmbulzeală nedescriptibilă și aud țipete sfâșietoare. Toți se împing spre balconul deschis din front. Pompierii veniseră deja. În mijlocul mulțimei grămădite în fața teatrului se întinde
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
cărora le spusei ce am văzut. Alergarăm la edificiul poliției, alături, unde în curte ni se prezintă o priveliște îngrozitoare. Pompierii depuseră aci cadavrele aflate pe scările teatrului. Am numărat 50 morți. Cadavrele nu erau vătămate, ci numai negrite de fum: se vede că pieriseră sufocate. Teribile erau scrântirile membrelor și fețele schimbate de durere la unele cadavre. Am văzut o grămadă de 10 — 12 morți, cari erau așa de împletiți unii cu alții încât cu greu s-au putut despărți
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
găsi. Au scăpat ei oare sau vor fi morți și zac între cei rămași în galerie ? Pompierii spun că ar fi văzut grămezi de cadavre în galeria a treia și a patra. Nu cumva ochiul lor s-a amăgit de fumul ce străbătea toate localitățile ? Sau poate groaza i-a făcut să vază acea icoană teribilă? Bine ar fi dacă spusele lor s-ar dovedi că sunt numai produsul aprinsei lor fantezii ! 12 ore. Teatrul ars cu totul și pompierii caută
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
ale peretelui, zăceau 74 morți. Deși deprins cu vederea cadavrelor, totuși d-abia puteam suporta această icoană grozavă. Aci zăcea un copil lângă un bărbat, dincolo un june lângă un unchiaș, lucrătorul lângă funcționar etc. Cei mai mulți au fost sufocați de fum sau turtiți de îmbulzeală. Negriți de nu se mai cunoșteau, cu expresia de groază și desperare în fața, mai toți acești nenorociți [î]și ridicaseră mânile deasupra capului, râmâind astfel încleștate. La mulți le ieșiseră ochii din cap și albul ochiului
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
îl contemplasem de nenumărate ori și mai înainte) mi-a dăruit un poem din cele importante într-o carieră literară: Fumegă în linia privirii negrul, blestemat vapor, și-n preajma lui se înfioară chiparoșii cu mâhnire. Ca o pasăre greoaie, fumul poposește și se reazemă de coșuri. Mohorâtă navă învie pe colină; printre arbori o teroare trece și de milă frunzele se rup și pleacă, curg în fumul zvârcolit, alături suie până când rămân în urmă. Fumule, cine ai fost ? Pentru ce
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
și-n preajma lui se înfioară chiparoșii cu mâhnire. Ca o pasăre greoaie, fumul poposește și se reazemă de coșuri. Mohorâtă navă învie pe colină; printre arbori o teroare trece și de milă frunzele se rup și pleacă, curg în fumul zvârcolit, alături suie până când rămân în urmă. Fumule, cine ai fost ? Pentru ce te-ai îmbarcat pe negrul blestemat vapor de pe colină? Fum de cineva, fum de limite, fum de noi, de mine, fum obstacol, cu măsura ta îmi acoperi
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
mâhnire. Ca o pasăre greoaie, fumul poposește și se reazemă de coșuri. Mohorâtă navă învie pe colină; printre arbori o teroare trece și de milă frunzele se rup și pleacă, curg în fumul zvârcolit, alături suie până când rămân în urmă. Fumule, cine ai fost ? Pentru ce te-ai îmbarcat pe negrul blestemat vapor de pe colină? Fum de cineva, fum de limite, fum de noi, de mine, fum obstacol, cu măsura ta îmi acoperi înțelegerea de infinit. Limite de sânge și putere
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
pe colină; printre arbori o teroare trece și de milă frunzele se rup și pleacă, curg în fumul zvârcolit, alături suie până când rămân în urmă. Fumule, cine ai fost ? Pentru ce te-ai îmbarcat pe negrul blestemat vapor de pe colină? Fum de cineva, fum de limite, fum de noi, de mine, fum obstacol, cu măsura ta îmi acoperi înțelegerea de infinit. Limite de sânge și putere am purtat printr-o limită de timp. Viața mea e o fereastră zăbrelită des cu
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
arbori o teroare trece și de milă frunzele se rup și pleacă, curg în fumul zvârcolit, alături suie până când rămân în urmă. Fumule, cine ai fost ? Pentru ce te-ai îmbarcat pe negrul blestemat vapor de pe colină? Fum de cineva, fum de limite, fum de noi, de mine, fum obstacol, cu măsura ta îmi acoperi înțelegerea de infinit. Limite de sânge și putere am purtat printr-o limită de timp. Viața mea e o fereastră zăbrelită des cu limite. Iar dincolo de
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
trece și de milă frunzele se rup și pleacă, curg în fumul zvârcolit, alături suie până când rămân în urmă. Fumule, cine ai fost ? Pentru ce te-ai îmbarcat pe negrul blestemat vapor de pe colină? Fum de cineva, fum de limite, fum de noi, de mine, fum obstacol, cu măsura ta îmi acoperi înțelegerea de infinit. Limite de sânge și putere am purtat printr-o limită de timp. Viața mea e o fereastră zăbrelită des cu limite. Iar dincolo de ea stă ascunsă
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
se rup și pleacă, curg în fumul zvârcolit, alături suie până când rămân în urmă. Fumule, cine ai fost ? Pentru ce te-ai îmbarcat pe negrul blestemat vapor de pe colină? Fum de cineva, fum de limite, fum de noi, de mine, fum obstacol, cu măsura ta îmi acoperi înțelegerea de infinit. Limite de sânge și putere am purtat printr-o limită de timp. Viața mea e o fereastră zăbrelită des cu limite. Iar dincolo de ea stă ascunsă Fiara-Infinit.
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
în loc de chip... În Autoportret la granița dintre Mexic și Statele Unite (1932), Frida, într-o rochie elegantă, roz este în centrul imaginii, ținând în mână un mic steag mexican. O jumătate de tablou descrie un peisaj industrial dominat de furnale și fum. Cealaltă prezintă o civilizație milenară, cu un templu uriaș aflat sub oblăduirea soarelui și a lunii, cu mici statuete în stilul Jalisco sau Nayarit. Mai important, cu flori și legume colorate ale căror rădăcini expuse sug energie dintr-un pământ
Două expoziții centenare la Muzeul din Philadelphia by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8248_a_9573]