1,628 matches
-
malul izvorului lângă care se afla coliba lui Julius Civilis. Mânuiau cu grijă măturile din crengi de mesteacăn și frasin, deoarece cu ele alungau spiritele rele din locul acela unde, în noaptea cu lună plină, arsese focul sacru al ritului funebru. Hector se ivi din pădure, ducând pe șa doi iepuri. Julius Civilis îi ieși în întâmpinare. Primi cei doi iepuri dăruiți de Hector și îi spuse să coboare de pe cal. — Dă-mi banii, zise, privindu-l pe Hector drept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
respirația; era imensă, înțesată de oameni. În centrul arenei se aflau doi bărbați plini de sânge. Unul era în picioare și strângea în mână o sabie scurtă. Celălalt stătea în genunchi în fața lui. Mulțimea tăcu dintr-odată; în liniștea aceea funebră, învinsul apucă mâna învingătorului, care ținea spada, și îndreptă lama spre gât. Învingătorul o împinse și lama se afundă tot mai jos, făcând să țâșnească un jet de sânge. Mulțimea izbucni în urlete sălbatice, care păreau că vor face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
secrete. Acum, înainte de a intra în arenă, publicul voia să-i vadă de aproape pe cei care aveau să ucidă sau să fie uciși a doua zi. Se știa că în timpul acestor banchete - care, pentru mulți gladiatori, constituiau o cină funebră - publicul putea să-i ia în râs pe cei care se arătau speriați, se lamentau, se îmbătau ca să uite că urmau să lupte, își făceau testamentul sau încredințau altora mesaje pentru familiile lor. Se știa că aproape toți gladiatorii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
clipă. Acum știu că unul dintre ei e mort de zeci de ani. Dacă îi acorzi un dram de atenție, descoperi că tot spectacolul amintește de filmul spânzurat după developare, îmbăiat în aceleași substanțe nesănătoase, are acel lustru de pompe funebre - paralizat, cataleptic, lucios, ca un cadavru. Acum pe ecran se derulează imaginea unui cimitir de mașini, grămezi de fiare vechi strivite în țiuitul urechilor mele, o nouă necropolă a vechilor zeități americane. Am telefonat, dar n-am primit nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și Fiasco-ul meu e mai economic. Zburam la clasa a doua din economie, dar și eu aveam nevoie de combustibil. Stăteam cu țigara și bricheta pregătite, așteptând să dispară avertismentul cu FUMATUL INTERZIS. Întorcându-mi capul, am sesizat apropierea funebră a măsuței pe care erau băuturile. Mi-am înghițit prânzul, punându-mi tot farmecul la bătaie în vederea unei o a doua porții de la atotzâmbitoarele stewardese. Îmi place tare mult mâncarea servită în avion și mai cred că pot să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Vibrau scântei de vis... noian de negru; Carbonizat, amorul fumega - Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru... Nevroză Afară ninge prăpădind, Iubita cântă la clavir, - Și târgul stă întunecat, De parcă ninge-n cimitir. Iubita cîntă-un marș funebru, Iar eu nedumerit mă mir: De ce să cînte-un marș funebru... Și ninge ca-ntr-un cimitir. Ea plânge și-a căzut pe clape, Și geme greu ca în delir... În dezacord clavirul moare, Și ninge ca-ntr-un cimitir. Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru... Nevroză Afară ninge prăpădind, Iubita cântă la clavir, - Și târgul stă întunecat, De parcă ninge-n cimitir. Iubita cîntă-un marș funebru, Iar eu nedumerit mă mir: De ce să cînte-un marș funebru... Și ninge ca-ntr-un cimitir. Ea plânge și-a căzut pe clape, Și geme greu ca în delir... În dezacord clavirul moare, Și ninge ca-ntr-un cimitir. Și plâng și eu, și tremurând Pe umeri pletele-i resfir
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală, Pe grădina cangrenată, Peste toamna din oglindă - Adormind... Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare... Însă pal mă duc acuma în grădina devastată Și pe masa părăsită - albă marmoră sculptată - În veșmintele-mi funebre, Mă întind ca și un mort, Peste mine punând roze, flori pălite,-ntîrziate, Ca și noi... Zi, finala melodie din clavirul prăfuit, Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate. Vezi, din anticul fotoliu - Agonia violetă, Catafalcul, Și grădina cangrenată, În oglinda
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
violet... Odaia goală... Și nopți târzii... Îndoliat parfum Și secular... Pe veșnicie... Volumul "Scantei galbebe" G. Bacovia Cuprins: 01. Scântei galbene 02. Singur 03. Amurg 04. Muzeul nopții 05. Vânt 06. Ecou de serenadă 07. Noapte 08. Strigoii 09. Marș funebru 10. Balet 11. Serenada muncitorului 12. Pastel 13. Scântei galbene 14. Dormitând 15. Nocturnă 16. Nervi de primăvară 17. Note de primăvară 18. Amurg de vară 19. Fanfară 20. Gol 21. Nocturnă 22. De iarnă 23. Umbra 24. De iarnă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
l-am uitat Că noaptea, la crâșmă, apar siluete Cu roșii fanare, galbene, verzi Dar când despre ziuă cocoșu-a cântat, Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd Roșii, galbeni și verzi. Marș funebru Ningea bogat, și trist ningeal; era târziu Când m-a oprit, în drum, la geam clavirul; Și-am plâns la geam, și m-a cuprins delirul Amar, prin noapte vântul fluiera pustiu. Un larg și gol salon vedeam prin draperii
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
fluiera pustiu. Un larg și gol salon vedeam prin draperii, Iar la clavir o brună despletită Cânta purtând o mantie cernită, Și trist cânta, gemând între făclii. Lugubru marș al lui Chopin Îl repeta cu nebunie... Și-n geam suna funebra melodie, Iar vântul fluiera ca țipătul de tren. Apoi, veni și-o blondă în salon... Și-aproape goală prinse, adormită, De pe clavir, o scripcă înnegrită - Și urmări, pierdută, marșul monoton. Înaltă, despletită, albă ca de var, Mi se părea Ofelia
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pas - În creierul meu plânge un nemilos taifas. Nocturnă E-o muzică de toamnă, Cu glas de piculină, Cu note dulci de flaut, Cu ton de violină... Și-acorduri de clavire Pierdute, în surdină; Și-n tot e-un marș funebru Prin noapte, ce suspină... Nervi de primăvară Melancolia m-a prins pe stradă, Sunt amețit, Oh, primăvara, iar a venit... Palid, și mut... Mii de femei au trecut; Melancolia m-a prins pe stradă. E o vibrare de violete: Trece
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de violete: Trece și Ea; Aș vrea, Dar nu pot s-o salut; Oh, și cum a trecut, Într-o vibrare de violete. Nimicnicia m-a prins pe stradă; Am adormit. Oh, primăvara, iar a venit Pal, și uitat... Vals funebru, depărtat. Melancolia mă ține-n stradă. Note de primăvară Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Vis de-albastru și de-azur, Te mai văd, te mai aud! Oh, punctează cu-al tău foc, Soare, soare... Corpul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cântec, dar, cum nimeni nu mai cânta, am repetat de câteva ori după ea, apoi ne-am oprit stânjeniți, privind fiecare în altă parte. Ochelarista mai să plângă. Țuguiase buzele și mă privea de parcă aștepta să dau tonul la marșul funebru. I-am făcut semn că nu am tuba mare la mine și am dat să mă ridic, să văd pe unde se ascunsese femeia aceea. N-am mai apucat. Apăruse dintr-odată în fața mea. Revenise. M-am bucurat. — N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să facă altceva decît bani. Prietenii mei, printre care Îi număr doar pe Nietzsche și, aici, pe colegul Fernando, Îmi spun Miquel. Miquel Moliner era un copil trist. Suferea de obsesia bolnăvicioasă a morții și a tuturor subiectelor din sfera funebrului, materie pentru al cărei studiu Își dedica o bună parte din timp și din talent. Maică-sa murise cu trei ani În urmă, Într-un straniu accident domestic pe care un medic nesăbuit a cutezat să-l califice drept sinucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cub din lemn care fumega și emana o putoare de nedescris. — Ave-Maria-Preacurată-Cea-Fără-De-Păcat-Zămislită, spuse Fermín fără poticnire și cu entuziasm. — Dar sicriul? replică glasul din Înalt, grav și reticent. — Sicriul? Întrebarăm Fermín și cu mine la unison. — Nu sînteți de la pompe funebre? Întrebă călugărița cu voce obosită. M-am Întrebat dacă era un cometariu asupra Înfățișării noastre sau o Întrebare veritabilă. Lui Fermín i se lumină chipul dinaintea unei ocazii atît de providențiale. — Sicriul e În furgonetă. Mai Întîi am vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
crezut că vine domnul Collbató În persoană, zise călugărița. — Domnul Collbató vă roagă să-l iertați, Însă are de-a face cu o Îmbălsămare de ultimă oră, foarte complicată. Un voinic de la circ. — Dumneavoastră lucrați cu domnul Collbató la pompele funebre? — SÎntem, respectiv, mîinile lui dreaptă și stîngă. Wilfredo Velludo, la dispoziția dumneavoastră, iar aici, alături de mine, ucenicul meu, bacalaureatul Samson Carrasco. — Încîntat, am completat eu. Călugărița ne examină sumar și Încuviință, indiferentă la perechea de sperietori ce i se oglindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fermín Îngenunghea În fața bătrînei și o săruta pe frunte. Ea Își dezveli zîmbetul știrb. — Spune-mi, Jacinta, l-am auzit. Dumitale Îți plac bomboanele Sugus, nu-i așa? În periplul nostru spre ieșire, ne-am Încrucișat cu antreprenorul de pompe funebre cel legitim, Însoțit de două ajutoare cu aspect simian, echipați cu un coșciug din lemn de pin, sfoară și mai multe cearșafuri vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul crucii. — Umblați În pace, murmură Fermín, tîrÎndu-mă spre ieșire, unde o călugăriță cu un opaiț ne salută cu o privire funebră, de condamnare. Ajunși În afara incintei, lugubrul canion de piatră și de umbră al străzii Moncada mi se păru o vale a slavei și a speranței. LÎngă mine, Fermín respira adînc, ușurat, și am știut că nu eram singurul bucuros că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a lui, nu a mea. Don Manuel e un domn din vechea școală, politicos, plăcut și săritor. De cincisprezece ani are o locuință Închiriată pe strada Ceniza, pe care o Împarte cu doisprezece papagali care au Învățat să fredoneze marșul funebru. Are abonament la balcon la Teatrul Liceo. Îi plac Verdi și Donizetti. Mi-a zis că, În munca lui, important e să respecți regulamentul. Regulamentul are prevăzut totul, mai ales În situțiile În care nu știi ce să faci. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
legalitate. Cerem respectarea legilor pământești și dumnezeiești. Întunecate minți, treziți-vă! CÂNTECUL Dincolo de puterea cuvântului începe puterea cântecului. Cântecul nu are hotar. Cântecul, nesațiu etern, izvor nesecat de îndârjiri, zidiri de veacuri viitoare, amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă. Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
azi o lume moartă, nedorită, rămasă undeva departe, întrun afund de ocean îmbăiat în sânge și crime. Credința, numai credința, ea ne dezvăluie ceea ce este dincolo de om, ne ferește aici pe pământ de iluzii și năluciri seducătoare, înveșmântate dramatic cu funebre dantele care ne învăluie viața risipind-o într-o Sahară fără rod. Dumnezeu ne cere fapte începând cu iubirea aproapelui. Credința ne păzește de sărutul lui Iuda și te învață să îngenunchezi numai în fața lui Dumnezeu și a morților sfinți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
toți legionarii bine fixați în duhul iubirii de neam, în duhul iubirii de Hristos, ar fi îndreptat veacurile strâmbe, ar fi făcut o țară cu înfloriri veșnice, ca soarele de pe cer, dacă nu erau sugrumați și măcelăriți. Stăpânilor, însângerate caricature funebre, nu ne mai osândiți, nu ne mai defăimați, nu ne mai mistuiți pe rugul atâtor mișelii, căci nu veți putea stinge neclintita noastră credință în Hristos și nu veți putea înăbuși strigătul morților noștri, fântâni cu apă sfințită și pururea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tema, prezentând nevoia unui om nou, a unei noi societăți, a unei arte noi, oferindu-se pe sine și poezia sa ca prototip. În timp ce acesta vorbește, Jonathan are șansa să-și examineze rivalul. Selwyn este scund, brunet, cu un aer funebru. În timp ce vorbește, face gesturi leneșe, adormit, din mâinile sale slăbănoage. Compensează trăsăturile neinteresante printr-un aer de deplină încredere în sine. Radiază asta și în încăpere, încălzindu-și auditoriu ca pe brioșe. Este evident că se consideră un mare scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la Stanford în S.U.A. la un spectacol uimitor. Niște studenți au strâns bani ca să cumpere un frumos automobil american, simbol al reușitei. Apoi au săpat o groapă adâncă în care au îngropat automobilul, cu un întreg ceremonial însoțit de cântece funebre. O dată cu acest automobil ei îngropau gustul pentru reușita materială, al cărei simbol era mașina, această reușită fiind sursa poluării planetei, păcatul omului modern. Într-adevăr, s-ar părea că trăim într-o lume în care soluția care ni se oferă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]