745 matches
-
duble - da! și-apoi, despre dragoste publicul vrea să i se vorbească lung! *Aurel Stoicanu (ce-o fi fost înainte de război nu știu, acum e contabil) a trimis redacției un eseu împotriva lui La Fontaine, din care rețin: „Două sînt funestele greșeli de care îl acuz. Întîia: morala oribilă, vulgar-materialistă, mic burgheză a cărpănoasei furnici, huzurind între stocuri alimentare, care nu recunoaște meritele artei dezinteresate, lăsînd bietul cîntăreț, care a-nveselit cîmpiile și inimile cu trilurile lui văratice, să moară de foame
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui Nichita (ca și cele tolerate, rareori, pentru alți morți din „elita” naționalizată de Putere) nu trebuia să tulbure nici măcar liric Ordinea, Ierarhia, Supremația Supremului. Nu a fost, deci, decât un scurt intermezzo al Instituției care instituționaliza Moartea. Chiar și funesta operație propagandistică rutinieră nu izbutise, Însă, să omoare cu totul Poezia. În scurta emisiune, poetul le scăpase, totuși, din când În când oficialilor, răsucindu-se, fulgerător, În versul pe care nimeni nu Îl mai putea controla, instantanee captare a sublimului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
anulat dialogul. Zgomotele planetei isterizate acoperă, azi, prea adesea, pulsul isterizat al solitarilor. Întrebarea veche nu s-a devalorizat, Însă. „Până unde se poate glumi?”... Pragmatismul competiției cinice și al consumului copilăresc, față În față cu fanatismul ucigaș, vitalizat de funestele sale pariuri cu moartea? „Cum a Început totul, nu cumva de la o glumă?”, am putea să ne Întrebăm, din nou, privind gluma care rânjește, imperială, deasupra sacului de bani, dar și grotescul ucigaș al jocului de-a Utopia sacră. Antipa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
august 2002 (Observator cultural, nr. 151/14-20 ianuarie 2003) Post-scriptum tc "Post‑scriptum " La moartea unui prieten, nu doar despre prietenie ar trebui, poate, să vorbim, ci și despre Moarte - dușmanul nostru suprem, cum credea Canetti. Moartea spulberă, printr-o funestă clipire, omul pe care abia l-am văzut, apoi generația din care făcea parte, apoi generația următoare, care Își mai amintea de cea abia dispărută, apoi și pe aceasta. Rutina ucigașă a Naturii... un „serial killer” gata mereu să-și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unui tablou al lui De Chirico: spațiul geometric, simetric, nemișcarea, de unde și senzația că stranietatea, absurdul nu intervin în realitate, ci se instalează ca unică realitate. Alte poeme cu puternice latențe tragice, Portretul fratelui meu venind de pe front sau Ora funestă, își armonizează tensiunile, expresioniste, în ritmuri și sonorități de veritabile „balade somnambule”. Poezii (1987) pare o carte de trecere, în care coexistă mai multe „formule” estetice: există aici un D. melancolic și muzical, al rostirii grave, sentențioase și al mărturisirilor
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
o influență dăunătoare prin imaginile ilogice, triviale din poezia sa. Condiții speciale (viața, boala, moartea), interese de grup (ale Junimii) ar fi dus la decretarea ca geniu a unui „biet comediant”, „nice geniu, nice barem poet”, simplu propagator al ideilor funeste ale lui Schopenhauer. Critica lui G. păcătuiește prin lipsa totală de înțelegere, printr-o rea-voință vecină cu ura violentă, printr-un subiectivism care merge până la negarea oarbă a evidențelor. SCRIERI: Elemente de istorie bisericească universală și particulară a românilor, Blaj
GRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287336_a_288665]
-
pagină - care combină ad inifinitum ipostazele a șapte personaje principale: chinezul, cel mai mic pitic, piticul, nebunul, regele, mortul, spînzuratul, la care se adaugă reprezentanți ai unor meserii dintotdeauna (olarul, judecătorul, etc.) și apostolii (desemnați, scurt, „les apotres”). Un aer funest Însoțește fragmentele volmului, iar ordinea lor, după cum sugerează paginile nenumerotate, este aleatorie. Important este, pentru Marie Redonnet, ca succesiunea terțetelor să nu creeze o continuitate diegetică, dar, pe de altă parte, să mențină o constanță topică și, mai ales, o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
odihnești sau pur și simplu nu mai crezi În fugă - este momentul În care lumea se spațializează și devine geometrică, În care muchiile se tocesc și suprafețele dispar, În care mediul Înconjurător - și aici exoticul chinezesc, cu un grăunte de funest În el, ajută - se lichefiază Într-un fel de eliberare. Dacă fuga este o capcană, rămînerea, statul pe loc, demisia, eliberează. Ultima parte a acțiunii romanului se petrece În insula Elba, din nou În Europa, iar chinezoiaca Li Qi este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a stărilor născându-se și murind una dintr-alta se regăsesc în Povestea foamei, poem publicat la Madrid, în 1965. După douăzeci și cinci de ani de tăcere de la prima sa carte, poetul se întoarce, în spațiul poemului său, într-o epocă funestă din istoria reală și tragică a țării sale. Se întâlnesc aici și drumul inițiatic prin Infern, dar și motivul meditației astrale, la Graalul pierdut și de neregăsit, enigmă a unei umanități profund pervertite și debusolate, redusă la o materialitate mizeră
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
și de foame, totuși mai mult îl mână turbarea. Căci nu se mulțumește să-și astâmpere foamea blestemată ucigând câțiva boi, ci rănește toată cireada și așterne cu furie totul la pământ. Chiar unii dintre noi, răniți printr-o mușcătură funestă, pe când ne apăram, suntem dați morții. Malul și marginea apei sunt roșii de sânge și mlaștina răsună de mugete"4. E clar, avem de a face cu o forță a naturii imposibil de stăvilit; doar intervenția providențială a zeiței Thetis
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
științei, producțiunile de geniu ale belelor-arte cată să se umilească, să se nimicească, să se aștearnă la pământ? Dacă chiar în secolul nostru de lumini am avut durerea să vedem izbucnind printre popoarele cele mai de frunte, instincte brutale și funeste, noi nu putem face alta decât a deplânge acele orbiri trecătoare și să le considerăm ca triste efecte ale slăbiciunilor noastre omenești. Dacă din nenorocire, răsunetul sălbatic al armelor pustietoare se cheamă încă glorie în limbile noastre, apoi putea-va
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
bogățiile lumii. Față de societatea celor bogați și a luxului, Filemon încarnează idealul unei vieți simple și inocente, plină de înțelepciune: Căsuța mică de-o parte lăcuită,/ de-un înțelept în pace, de ele e scutită./ El nu cunoaște aice acest funest tribut,/ În liniște trăește, retras, necunoscut,/ și liber în natură. Aceasta-i mulțămește;/ pe favoriții curtei el î-i disprețuiește"165*. Dragostea la bătrânețe, gustul lucrurilor simple, bunătatea ("inima face totul"), tot atâtea virtuți pe care le aduce înțeleptului seara
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și societatea instituționalizată. Primele fundamente sociale (cu proprietatea bărbatului asupra femeii) nu sunt capabile să prezerve patima cumplită care "în furia ei pare să distrugă specia umana pe care ar trebui să o conserve", "turbare dezlănțuită și brutală", "înflăcărare avântată [...] funestă pentru oameni"334. Levitul din Efraim marchează ruptura istorică, catastrofa și consecințele ei, războiul, care rupe definitiv, s-ar părea (ca și tânăra fată care a rupt definitiv cu vârsta de aur a copilăriei sale zburdalnice) cu simplitatea moravurilor și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ea, într-adevăr, o chestiune de ospitalitate: naratorul chemat de un vechi prieten, vine să stea câtva timp lângă gazda sa chinuită de un secret angoasant care îl macină. Din ne-spus în aluzii, teama câștigă progresiv teren până în momentul funestei revelații, cea unui secret refulat care reapare. Povestea e bine cunoscută. Care este sensul acestei dorințe de ospitalitate care îl stăpânește pe ultimul descendent al casei Usher? De ce această chemare adresată unui vechi tovarăș din copilărie de care nu mai
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bule, "cum aveau acum trei sau patru secole" casele de la țară. La această vechime se adaugă dărăpănarea, singurătatea, adandonul. O bucată mare de tencuială a căzut; tufe de urzici și buruieni cresc printre dale. Casa este tăcută ("o liniște adâncă, funestă")428 și munții din jur par să constituie un ecou pentru această liniște: "Natura întreagă suferea unul din aceste curioase clipe de ezitare în care totul pare să se mențină într-un echilibru, totodată prețios și amenințător". Liniște absolută și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
428 și munții din jur par să constituie un ecou pentru această liniște: "Natura întreagă suferea unul din aceste curioase clipe de ezitare în care totul pare să se mențină într-un echilibru, totodată prețios și amenințător". Liniște absolută și funestă care răsună în aerul gol. Cadrul înconjurător contribuie la crearea impresiei de melancolie: ploaie, umiditate, vânt ("Auzeam cum se răsucesc cu furie, aproape agresiv, cum trosnesc copacii mari din jur și acest zgomot mă cufunda în cea mai copleșitoare melancolie
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
numească „localismul organic“. Pentru P.P. Carp, modernizarea dominată de etosul revoluționar convoacă, în mod inevitabil, fantoma bari cadelor care bântuie mitologia urbană. Tulburările revoluției sunt cealaltă față a monedei centralizării - în absența gradualismului, alternativa este fragilizarea ordinii și ridicarea pasiunii funeste a distrugerii. Departe de a fi o politică a osificării și a reacțiunii, junimismul privește către un viitor care se edifică grație acestei ucenicii a descentralizării. Solidaritățile organice se refac, iar cetățeanul descoperă valențele libertății în acest teritoriu al vecinătăților
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
până la cei de astăzi sub forma pledoariei pentru regândirea temeliilor comunității politice. În fiecare moment în care patima mulțimii sau demagogia unor conducători înclină balanța către fanatism și violență publică, amintirea junimismului poate servi ca obstacol în calea acestei tendințe funeste. Căci junimismul oferă imaginea stenică a unei conduite ideologice care refuză programatic recursul la forțele telurice ale cetății, evocate, memorabil și vizionar, de Maiorescu în „Contra școalei Bărnuțiu“. Rațiunea, iar nu orbirea, moderația, iar nu inspirația alimentată de resentiment: după
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
societății nu a scăpat neatacată, V.A. Urechia considerând Convorbiri literare o „foiță tâmpitoare”. Cât despre Titu Maiorescu, liderul incontestabil al societății ieșene, un alt adversar politic, devenit mai târziu junimist, cerea invalidarea sa ca deputat, fiindcă era conducătorul „școalei funeste care în Moldova se numește noua direcție” ce cultivă „materialismul abjectului Schopenhauer care propagă concubinajul, dreptul bătăii cu biciul, disprețul amorului de patrie și sentimentelor de onoare”. Un liberal, D. Brătianu, declara despre același Maiorescu, un nomina odiosa, că „este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1932); membru SS-nr. 63.083 (din 30.05.1933); ambasador extraordinar și plenipotențiar (din 01.06.1935); ambasador la Londra (10.08.1936-04.02.1938); ministru de Externe (04.02.1938-01.05.1945). Principalul negociator și semnatar din partea Germaniei al funestului Pact Molotov-Ribbentrop din 23.08.1939, ce a permis declanșarea celui de-al doilea război mondial. Considerat criminal de război, a fost judecat și condamnat la moarte de Tribunalul Internațional de la Nürnberg. Brigadeführer SS (din 18.06.1935); Gruppenführer SS
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
piatră. Kosovo, dacă vreți, e o enclavă a Lumii a Treia aflată la poarta Marii Europe, în care rasismul cultural și religios se amestecă în mod exploziv. Tribalismul, o specialitate etnică a genocidului pusă în cârca africanilor, are o istorie funestă tocmai pe continentul european. Fragmentarea geopolitică, instigarea reciprocă a grupurilor etnice unele împotriva celorlalte, destabilizarea panslavismului sunt toate tehnici ale rasismului instituțional. Determinau încă din epoca wilhelminiană politica în Balcani a Germaniei și a Monarhiei AustroȚUngare. Statele industriale dominante șițau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
scriitorului, a cărui creație devenise demult stindardul forțelor progresiste din tînăra Rusie". Parcă avem a face cu dezvoltarea unei faimoase sintagme din limba de lemn a activiștilor și a poliției politice, cea de "element dușmănos"! În felul acesta se exercita funestul criteriu proclamat de Lenin, al celor "două culturi", fiind pusă în lumină, în cazul de față, linia narodnică, ulterior marxistă, instigatoare la lupta de clasă, a lui Radișcev, Belinski, Herzen, Cernîșevski, Plehanov, în timp ce era trecută în umbră ori pur și
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
le corespunde o figurare demoniacă, de asemenea întreită: "Demonii bacovieni nu sînt Monis, Eac și Radamante, judecători în infernul antichității, numele lor e Poe, Baudelaire, Rollinat - și este perfect de înțeles că într-o lume damnată din cauza viețuirii în proximitatea funestă a poeziei trei poeți defuncți să apară ca genii rele, negatoare, salutînd sarcastic opera urmașului". Culegerea Scîntei galbene provoacă o "surpriză" și anume poezia Note de primăvară, "cu totul singulară în opera lui Bacovia prin aceea că reprezintă o ieșire
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
sfidător cu tenebrele, primim un pașaport la europeitatea avangardei. Mă refer la viziuni răscolite de convulsii crude, asociate dereglărilor. Încrucișarea de biografii maladive cu fiziologicul ucigător nasc o lume aparte, citadin contradictorie entologic. Din concretul etnic urcăm spre orgoliul epuizării funeste. În spatele deformărilor pomenite se ițește o ordine oculta, cum și o stilistica minuțios diferențiată de grele spaime. Spiritualitatea iudaica marchează întreaga rețea de simboluri problematice, de incursiuni strămutate în regatul păcatelor și ispășirilor. Este o spiritualitate puternică, polifonica, deloc întâmplătoare
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
Demetrescu, Noapte de vară), "sirene cu lungi plete despletite" (D. Karnabatt, Sirenele), "salcii despletite" (Mateiu Caragiale, Curțile vechi; Gală Galaction, "Mi-e dragă Nonora!"). O coloană de fum " Se despleteste-n șuvițe și cade respinsă din slavă/ Că de pe rugul funest fumul fugar al lui Cain" (D. Anghel - St.O. Iosif, Pastel în metru antic). Imaginea, uneori, depășește cadrul evocării palpabile spre a veni în sprijinul sondajului autoscopic: Gală Galaction descoperă în sine "împrăștierea iregulara și despletita a unei melodii de
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]