2,159 matches
-
iar așa! Hăi!.. Hăi!.. Hă-lăi-șaa! În fruntea coloanei de călușari era vătaful călușului. Lângă el un călușar, purta steagul. Adică, o prăjină de vreo doi-trei metri, în vârful căreia era un mănunchi de spice de grâu, date-n pârg, o funie de usturoi și o legătură de pelin, toate legate cu un ștergar galben de borangic. Tot lângă vătaf era și mutul călușului, îmbrăcat în haine femeiști, adică într-o bluză roșie și o fustă neagră, trasă peste pantaloni negri. Avea
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PRELUDIU Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Lâncede funii lungi de umbră Se întind peste bietul pământ, Se presimte răsuflarea sumbră A aerului aruncat pe vânt. Mirat mai rotește pământul Un ornic cu acele-n soare, Iar vremea alunecă-n cântul Foilor de porumb șușotitoare. Razele soarelui se chircesc
PRELUDIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377867_a_379196]
-
Toate Articolele Autorului Azi sunt un spectator Pe marea scenă M-am înfiltrat printre actorii colorați Ce trag de mine Ca de un străin Să intru-n jocul lor Banal... De plictiseală, poate, Aș încerca să gust, Să trag de funiile unor marionete Anticipând mișcările jocului De plictiseală, poate Aș reveni la ceas de seară Pentru o clipă de amuzament Într-o lume în care Încă mai sunt culori. Schimb măștile, Rămânând tot eu. Dar cine să observe? Doar îngerul căzut
XEROX de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377877_a_379206]
-
și falsificatorilor credinței. Sfântul Grigorie Teologul moare la vârsta de 60 de ani, încheindu-și viața în plină activitate poetică. Lasă, prin testament, toată averea lui spre folosul credincioșilor. Astfel a plecat din această lume profundul gânditor al teologiei răsăritene. Funia de aur a teologiei Școlii Capadociene se împletește trainic cu Sfântul Ioan Gură de Aur - cel mai strălucit vorbitor, orator și predicator al Bisericii, dar și cel mai sever biciuitor al falsului credincios, ipocrit și fățarnic. Sfântul Ioan Gură de
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]
-
Toate Articolele Autorului În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte, muntele împietrindu-l. Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb, ne învață cum să urcăm. Prinși mână în mână ca nodul între funiile vremii, în anotimpurile nesigure care vin nu vom rămâne singuri. Nimic nu se mai pierde din tot ce-am trăit din plin, tâmplele albe ne vor lumina asfințitul, aurora nordului treptat se-ntunecă. Referință Bibliografică: Nimic nu se mai pierde
NIMIC NU SE MAI PIERDE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376403_a_377732]
-
nr. 2337 din 25 mai 2017 Toate Articolele Autorului Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară, o ancoră mă prinde de gât și mă trage spre un țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit
SALVARE NOROCOASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376410_a_377739]
-
publicat în Ediția nr. 2337 din 25 mai 2017. Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară, o ancoră mă prinde de gât și mă trage spre un țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
vedere lăsându-te. Porumbeii fac din piețe un loc de adunare și plimbare pe jos la fel ca și bunicii cu nepoții ce le oferă firimituri și admirație. Timpul fuge-n statui și rămâne cu noduri în gât, cu o funie trage asfințitul aproape, noaptea sosește-n calești trase pe marginea orizontului roșu-portocaliu ca fructul de mangosten. Tu privești cu inima cât o sămânță scăpată din vedere și nimeni nu observă misterul de care ne apropiem ... Citește mai mult Dragostea iese
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
pleoapele căzutefără vedere lăsându-te.Porumbeii fac din piețe un loc de adunare și plimbare pe josla fel ca și bunicii cu nepoțiice le oferă firimituri și admirație.Timpul fuge-n statui și rămâne cu noduri în gât,cu o funie trage asfințitul aproape,noaptea sosește-n caleștitrase pe marginea orizontului roșu-portocaliuca fructul de mangosten.Tu privești cu inima cât o sămânțăscăpată din vedereși nimeni nu observă misterulde care ne apropiem ... XVII. CEL MAI CUMINTE RENUNȚĂ, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
16 ianuarie 2017. În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte, muntele împietrindu-l. Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb, ne învață cum să urcăm. Prinși mână în mână ca nodul între funiile vremii, în anotimpurile nesigure care vin nu vom rămâne singuri. Nimic nu se mai pierde din tot ce-am trăit din plin, tâmplele albe ne vor lumina asfințitul, aurora nordului treptat se-ntunecă. Citește mai mult În acest sfinx mă
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
-ntunecă. Citește mai mult În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte,muntele împietrindu-l.Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb,ne învață cum să urcăm.Prinși mână în mânăca nodul între funiile vremii,în anotimpurile nesigure care vinnu vom rămâne singuri.Nimic nu se mai pierdedin tot ce-am trăit din plin,tâmplele albe ne vor lumina asfințitul,aurora nordului treptat se-ntunecă.... XXIII. NUMAI CU OCHII, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
ROSS - LIRICE (1) Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN FURTUNĂ Să stai în calea furtunii Și să nu te lași doborât Te ții de firele de ploaie Ca de niște funii ce nu se-ndoaie Primești în obraz biciul tăios Privești neînfricat cerul noros Asculți muzica vântului dezlănțuit Hercule legendarul, e de neclintit Înfrunți furiile vremii Și astfel devii erou Pentru o clipă mută, De nimeni știută Ești mai presus de
LIRICE (1) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376655_a_377984]
-
Acasa > Poeme > Devotament > HOȚ DE FLORI Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului E calea mea-ngustă ca o funie; joc... Și-i foc înainte, înapoi este foc Să pun pas pe poante? iluzia mă-nvinge Când strig și te strig, ahh, Iubire, mă frige! Un braț, o răcoare și altfel aș vrea Să merg azi, s-alerg...îmi e
HOȚ DE FLORI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376682_a_378011]
-
mele! Așa zicea tatăl copilului îndrăcit, după ce Învățătorul i-a vindecat fiul. Îmi aștept moartea (soră bună cu singurătatea) din clipă în clipă. Je ne regrete rien... În apele tale curgătoare mă scald, niciodată aceleași, împletite în jurul grumazului meu precum funiile groase de cânepă. Uită-te la tine, îți zic, uită-te la tine și mă vei recunoaște. Uită-te la mine, îți zic uită-te la mine, și te vei recunoaște așa cum stai în lumina de sine scăldându-te într-
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
în: Ediția nr. 1723 din 19 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului RUGĂ Curăță-mi diminețile de vise și nopțile de întuneric, amiezile mi le-nnoptează în lumini de stea și Lună plină. Ascunde-Te-n inima mea, și-acolo, cu funii de floare și ploi, înlănțuie-mi zborul prin lume și cântă-mi trist cântec-descântec, pe strune de suflet, cu note de muguri și nori. Apoi, obosiți de durerea De-a nu fi niciodat-amândoi, Adu-mi înapoi dimineața, Cu vise-n
RUGĂ de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372605_a_373934]
-
aserviți lor. Astăzi mai mult decât oricând, noi ne lăsăm prinși în iureșul amețitor al materialismului modern ca intr-o uriașe pânză de paianjen. Cu cât ne zbatem mai mult, cu atât mai tare ne lăsăm legați cu zeci de funii invizibile. Dorim pacea sufletească și n-avem parte de cât de trudă. în fiecare zi. Tânjim după satisfacții durabile, dar le căutăm în lumea lucrurilor vremelnice. Am vrea să fim creștini plăcuți Tatălui ceresc și dedicați scopurilor Impărăției Sale, dar
PUTEREA FIECĂRUI OM de IONEL CADAR în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372727_a_374056]
-
mei confrați! Se ridicase în picioare însuși Jan van Helsing acela care se preocupa de imaginea cinului, propunând producăto- rilor de filme pentru handicapați tot felul de năzbâtii, gen pumnale vrăjite, gloanțe cu agheasmă, incantații în limbi inexis- tente, pisici, funii de usturoi, sau cruci făcute cu două bețe pentru a ține vampirii la respect. Plus niște cărțoiae cu aspect străvechi, făcute de niște tipi pricepuți, la copy-shop. Această propagandă ieftină, prinsese de minune printre bostani, dându-i lui Jan o
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
cu interes, cuvintele lui... - Și cum vă spuneam, intră soția mea în baie, se duce iar în dormitor și iar în bucătărie. Aici rămâne pentru câteva secunde fără grai, în fața unei namile de bărbat. Nenorocitul își dezlega, tocmai atunci, o funie cu care era încins peste mijloc. Funia venea de undeva de pe acoperișul blocului, deasupra apartamentului nostru. Nici nu știu ce-ar fi putut fura de la noi, că n-am strâns cine știe ce lucruri care să merite deranjul hoțomanului... Dar putea, doamnă
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
spuneam, intră soția mea în baie, se duce iar în dormitor și iar în bucătărie. Aici rămâne pentru câteva secunde fără grai, în fața unei namile de bărbat. Nenorocitul își dezlega, tocmai atunci, o funie cu care era încins peste mijloc. Funia venea de undeva de pe acoperișul blocului, deasupra apartamentului nostru. Nici nu știu ce-ar fi putut fura de la noi, că n-am strâns cine știe ce lucruri care să merite deranjul hoțomanului... Dar putea, doamnă, s-o lovească pe soția mea, asta
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
amețitor al cutezanței sfidătoare, orgolioase, Mă agat de speranțe, suspendate pe bucăți de roci, Ființe reci și alunecoase Ale înălțimilor, Ce mă fac să cad în gol Țipând de spaimă abisului. Sunt vie, inima îmi bate încă, Soarta îmi aruncă funii salvatoare. Le prind recunoscătoare, Dar urcușul e greoi. Nu pot să nu tânjesc spre vârf, Desi pasii-mi sunt mici, trupul obosit, Sunt atâtea popasuri de făcut, Atâtea priveliști de admirat, Atâta aer curat de respirat. Nu-mi pierd curajul
IN ETER de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373272_a_374601]
-
minuni iar prin nisipul aștrilor de mai, drumul se taie în oglindă vestind, o altă lume îmbătată în lumină. Plouă cu rugină de la balconul sufletului meu aud cum se strivesc destine, apoi de fonta pieptului doi sori se înfruntă, rupând funia timpului-amurgul oțelit de gânduri oarbe- în cerc închis se zbate, precum corola primăverii , după cum a fost prezis se deschide lăsând în urmă furtună, lacrimi și spini de bucurie Lasă-mi în astă viață noapte, ruine de plăcere șoapte, căci prin
RUINE DE PLĂCERE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372091_a_373420]
-
împrietenise cu paraclisierul, unul Șmith, un neamț rămas pe acele meleaguri, care-l ținea pe mâncare să-i tragă clopotele eliberatorului omenirii.. Imi mai aducea și mie ce-i rămânea lui și ne suiam în clopotniță și ne agățam de funiile alea lungi și băteam cu o poftă îndrăcită clopotele, acolo deasupra orașului...Așa m-a găsit tata, acolo sus, parcă-l văd, venind în ițarii aceia ai lui cu desaga la spinare, întrebându-mă: “Ce e mă cu voi aici
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]
-
bani mulți de la baron. Ce le veni în minte? Se strecurară hoțește în livada moșiei, chiar dimineața - pe când Roxette încă mai admira animalele de prin curtea castelului -, o răpiră fulgerător, o așezară pe spinarea unui cal, o legară strâns cu funie de șaua calului, și se făcură nevăzuți în tropotul cailor, ca niște fantome. După câteva zile, trimiseră vorbă baronului, că dacă vrea să vadă înapoi fata acasă, va trebui să plătească, în cutare loc, zece mii de ducați! Altfel, nu-și
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
se furișează. Aștept, aștept... Ce greu trec clipele! Dar ce văd chiar în geam? Motanul Tigran!! Tu aici, nesuferitule!? De ce ai venit? Văd că porumbelul nu se mai teme de tine? Ce e, motanule? Te uiți la mine? Văd o funie ușoară legată de gâtul tău! Ești tu salvatorul meu? Hai să deschid geamul! Însă nu se deschide, având zăbrele mari... Dar hai să sparg geamul, să pot ieși. Am spart doar într-un colț... Citesc un bilețel adus de porumbel
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
gâtul tău! Ești tu salvatorul meu? Hai să deschid geamul! Însă nu se deschide, având zăbrele mari... Dar hai să sparg geamul, să pot ieși. Am spart doar într-un colț... Citesc un bilețel adus de porumbel, în cioc: „Leagă funia de zăbrelele geamului”! Încerc să fac asta. De-abia pot scoate mânuța prin geam, să pot dezlega funia de pe motan, și s-o leg de grilaj. Acum stau și aștept minunea. Văd cum o forță mare trage de grilaj, care
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]