8,881 matches
-
-l deseneze în minte, deoarece nu simțise nevoia să și-l descopere. Era mulțumită cu ceea ce vedea în ochii celor două ființe care o priveau. Mama ei și Maria. Ceea ce vedea acum în apă nu era chipul ei. Cu o furie nemaipomenită și-a rupt straiele de pe ea. Voia să afle adevărul până la capăt. În oglinda apei apare un trup de o frumusețe desăvârșită. Doar mâinile și fața au culoarea alunei coapte, trupul e îmbrăcat într-o piele trandafirie. Se aruncă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Revoluție Mondială, soțul ei o ținea numai într-o băutură. Revoluționarii l-au ras din funcția de director tehnic, cum au făcut cu toți cei ce ocupaseră un post de conducere pe vremea comuniștilor, așa de-a valma, într-o furie revoluționară greu de imaginat, cuprinși de flacăra sfântă a eroismului, atâta vreme reprimat. Să ardem trecutul, spuneau cu toții într-un glas, să ardem trecutul. În piețele publice au înălțat ruguri înalte, au golit bibliotecile și muzeele, au devastat sediile de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și muzeele, au devastat sediile de partid, în sate au aprins grajdurile și au omorât animalele, au rupt barajele, au dat foc la benzinării, și s-a încins o horă a purificării cum nimeni nu mai văzuse până atunci. În furia generală, criminalii s-au amestecat cu eroii, binele cu răul, minciuna cu adevărul, dar cui îi păsa de toate acestea, beția era generală și ea trebuia consumată până la capăt. În marșul triumfal spre noua orânduire unii mai suspinau după trecut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Abia acum își dădeau seama prin ce experiență unică trecuseră, unii voiau să se întoarcă în acea lume, să-și ia locul printre statui, unii cu roluri chiar importante în lumea eternității și nemișcării, adică cea comunistă. Alții recunoșteau că furia purificării de trecut a cuprins de-a valma vinovați și inocenți, dacă există vreodată inocenți, că, din păcate, sau din fericire, cine își mai poate da seama, trăim într-o lume fără valori, vinovații au rezistat și au trecut cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
drept dumnezeul noii orânduiri sociale. Unii au fost sinceri și i-au spus bărbatului ei: Știm că ai fost cel mai bun, că ție îți datorăm locurile de muncă, dar ai fost unealta comuniștilor, nu avem ce-ți face". De furie s-a ales cu o pareză pe partea dreaptă, și tot de atunci o duce numai într-o băutură. Parcă vrea dinadins să moară. A încercat să-l susțină, să-l încurajeze, dar nu era chip să-l scoată din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să știi unde, de pildă la coadă, în timp ce aștepți salamul cu soia sau cele zece ouă, rația pe o lună, acolo poți să înjuri până îți vine rău, nimeni nu te bagă în seamă, oamenii flămânzi sunt furioși și la furie nimeni nu știe ce vorbește, dar în piața publică, chiar în centrul orașului nu poți înjura regimul decât dacă ai băut peste măsură și în loc să te ușurezi la toaleta împuțită din cârciumă, preferi să o faci în piață, la adresa conducătorilor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să urle. El a instituit embargoul pe cuvinte, la întâlnirile lor atât de rare, se năpustește la ea de cum intră pe ușă, o bagă în pat și fac dragoste până la epuizare. Flămânzi, furioși. Ea e atât de panicată de această furie sexuală, încât aproape că nu mai simte nimic, dorința se scurge din ea ca un fir de apă prin straturi de nisip, rămâne doar grija trecerii timpului, panica enormă că el va pleca în următoarea secundă, fără o vorbă de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încălecau pe cai și începeau să jefuiască tot ce le ieșea în cale. În acest dezmăț era multă disperare, dar țiganul ajuns în această clipă nu mai putea da înapoi, în urma lui se căsca o prăpastie. În acele momente de furie și disperare, spuneau legendele lor, se zămisleau cei cărora le punea Dumnezeu vioara în mână. Și ea fusese zămislită într-o astfel de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se cerea viața, clipă de clipă, picătură cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu o mănușă. Își pune zilnic în spinare mai mult decât poate duce și de aceea din când în când se trezește cu câte o viroză, strănută fără întrerupere, îi curg ochii, se lichefiază. În timpul crizei simte un fel de furie care îi dă putere să reziste, o face cumva eroic, gătește, spală, face toate treburile casei, furioasă pe starea ei mizerabilă. Din când în când are senzația de îndepărtare a lucrurilor din jurul ei, pierde contactul cu lumea, are o senzație
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
două, ea stă suspendată de o scândură gata să se surpe, o s-o înghită apele mâloase, închide ochii, vrea să se arunce, arcușul trece febril peste strune, vioara țipă în tăcerea din sală, pianul se dezlănțuie, Sandei atacă clapele cu furie, închide ochii și o vede pe Zinzin în spatele ei aplecată peste arcuș ca peste balustrada unui pod, gata-gata să se arunce în volbura apelor, atacă pianul, acesta geme din toți rărunchii, vede incendiul de la mănăstire, măicuțele hăcuite de soldați, Maria
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de explicații, vreau să rămâi cu mine în noaptea asta", Alex s-a oprit în mijlocul camerei, a ezitat o clipă apoi i-a spuse foarte liniștit: "știi bine că aș rămâne dacă aș avea timp", Zinzin s-a înecat de furie, de durere, nu voia să facă o scenă, nu-și permitea să facă o scenă, și-a înghițit durerea, se sufoca, voia să iasă la aer, într-un fel se aștepta la asta, venind încoace i-a trecut prin cap
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peste piept, cântă amarnic la vioară, se apleacă peste arcuș ca peste un pod, aleargă, aleargă, o droaie de țigănuși o urmează, se opresc sub un pod, Zinzin cântă amarnic, se lasă întunericul peste oraș, Sandei apăsă clapele pianului cu furie, aruncă o privire spre loja unde Alex stă lângă femeia "regină" cu un fel de surâs pe față, închide ochii, o grămadă de bărbați se năpustesc peste ea cu respirația împuțită, îi rup carnea, mădularele, o umplu de mâzgă puturoasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
viperă, tot timpul ne-a dușmănit. Și tu care erai gata oricând să-ți dăruiești întreaga ființă pentru ea. Ai văzut!? Acuma îmi dai dreptate!? Îmi dai dreptate, Ina? repetă el, în glasul lui făcându-și prezența acumularea unei nestăvilite furii, o nemărginită revoltă. Neașteptând răspuns la spusele lui, continuă să arunce cuvintele ca pe niște pietre: nu cred să fie cineva în stare să comită o faptă mai demnă de condamnat! - Nici eu... nu cred! - Așa e! Și ceea ce este
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
grave sunt căldurile cu hipertermie, ceea ce m-a făcut să pun oala cu amintiri la foc mic, să nu se ardă la fund. Prin călătoria mea înapoi în timp, când mă răscolesc gândurile din ceața unor estompate aduceriaminte, îmi simt furia și durerea interioară care mă macină și mă revoltă în fața sorții, zeița Fortuna zâmbindu-mi totdeauna ironic, diminuându-mi bucuria puținelor plăceri. De multe ori mă întreb intrigat, de ce nu am primit și eu un bilet de gală la marele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cât e de slăbit?...” Se ridică Încet, cu mișcări nesigure, și se Îndepărtă fâstâcit, cu un aer jenat, uitând să mai mulțumească salvatorilor săi, care-l priveau acum uluiți. Vacarmul orașului Îl izbi din nou și se simți strivit de furia zgomotelor. Începu să alerge cu gândul că nu mai avea mult până acasă. Goana nebună dezlănțui În el frenezia sângelui, care-i bătea acum În timpane ca un toboșar năuc. Ajunse În dreptul clădirii la al cărei ultim etaj locuia și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care acum aproape se desprindeau) creștea cu repeziciune spre degete, Întunecându-le. Ar fi vrut să-și studieze fața, să și analizeze pielea de pe obraji, dar singura oglindă existentă fusese spartă mai demult, Într un acces de teamă amestecată cu furie, când Își zări În apele ei chipul osos și se Înspăimântă. Nu-l durea nimic, atâta doar că așteptarea ei i se păru fără sfârșit. Când nu citea, compunea muzică. Muzica Îl ridica și-l cobora lin, pe valuri armonioase
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul În așchii, surcele și mii de cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a plăcut să sparg farfuriile, cănile și paharele (văzusem asta Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
respirația nebună și bătăile asurzitoare ale inimii. Aburi ca niște vinișoare străvezii se ridică În fuioare foarte subțiri din brațele mele, din Întreg corpul meu. Strâng cât pot În mâna umedă coada securii. Și mă inundă iar un val de furie, venit din adâncuri nebănuite. Cu forțe refăcute, ridic privirea amenințătoare către șifonierul solid, În trei uși, care tronează măreț În cameră. E un exemplar frumos, negru și lucios. Îl privesc pe sub gene, cu un rânjet reținut, și-l simt Îngrozit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cel mai rapid mod cu putință, ca la o poruncă. Și erau mulți trandafiri În curtea mănăstiri cu miile. Îngrozit, preotulcălugăr a povestit În cele din urmă confraților Întâmplarea petrecută cu ceva timp În urmă. Iar aceștia, cică, pătrunși de furie, l-ar fi blamat cu toții, izgonindu-l definitiv din rândurile lor. Iar el, se mai spune, cutreierat de păreri de rău și măcinat de chinuri lăuntrice, s-ar fi sinucis chiar În clopotnița din turn, spânzurându-se. M-am dus
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îngrozită. O priveam Înmărmurit, ca deșteptat dintr-o lungă beție, lipsit de cuvinte. Târfă ordinară, strigă individul răbufnind, și o lovi violent peste față. Melanie Începu să plângă stins, tot ștergându-și pleoapele umezite. Am vrut atunci să intervin (simțeam furia crescând nestăvilită În mine și inima rupândumi se de milă). Am Întrebat cu un calm aparent, din colțul În care mă aflam, ce se Întâmplă, de fapt? Marian s-a Întors brusc spre mine și m-a pocnit În frunte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dragostea? Nevoia de a ieși din tine Însuți Charles Baudelaire Plaja era foarte Întinsă și scăldată de o lumină orbitoare. Alergam În delir, Îngrozit, urmărit de o herghelie de cai sălbatici, uriași. Nu le distingeam clar contururile, dar ropotul copitelor, furia cu care izbeau pământul și nechezaturile puternice Îmi dădeau fiori de gheață . Alergam cât puteam de repede, respirând Întretăiat, cu inima dezlănțuită, cu ochii umflați de spaimă. Trebuia să ajung la apa mării, să intru În valurile ei răcoroase, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
hărmălaia celorlalți. Își dădură seama că ajunseseră în punctul în care începea declinul. Nu mai era vorba de plictiseală, ci de o stare de irascibilitate. Croaziera devenise ceva insuportabil, enervant, aproape dureros. Imposibilitatea speranței îi aruncase la început într-o furie față de navă, de echipaj, de ei înșiși, pentru că fuseseră atât de stupizi și crezuseră în promisiunile afișelor din oraș, apoi într-o resemnare totală. Cei doi plecară din sala de conferințe înapoi în cabină și nu mai ieșiră de acolo
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
plajă închiriată. Organizatorii, intrați în panică, înnebuniți de frică și rușine, cu moralul terfelit, se izbeau unii de alții, în zbaterea-n care intraseră, nemaiștiind ce să facă, cum să intervină, pentru a diminua nenorocirea și efectele distructive ale acesteia. Furia naturii s-a abătut asupra acestui loc, dorit a fi un pui de rai, pentru cele două zile și nopți. Se consumaseră multă, multă muncă și mulți bani; pentru a face ca totul să se desfășoare potrivit calculelor inițiale. Dar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mă abandonam valurilor pasiunii. Părul ei mirosind a iasomie mi se lipea de față. Din interiorul nostru se auzea un strigăt de emoție și plăcere. Deodată, ea mă mușcă atât de tare, că îmi rupse buza. O făcea cu aceeași furie ca atunci când își rodea degetele? Oare înțelesese că eu nu eram bătrânul negustor de mărunțișuri? Încercam să mă eliberez din strânsoare, dar, în ciuda tuturor eforturilor, eram incapabil de cea mai mică mișcare. Trupurile noastre erau lipite unul de altul. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu tristețe pe tema vieții de efemeridă a avangardei : Beckett , artizanul exploziei limbajului, a sfîrșit prin a fi Încununat cu Nobelul ...pentru literatură ; nonconformistul Ionesco, virtuozul absurdului, a murit ca un clasic, dublat de un bogat academician burghez ; iar coreutul furiei și al violenței, John Osborne, a fost uns sir, spre disperarea eroului său exemplar, Jimmy Porter... Pedeapsa cumplită a avangardei ? Depinde : pentru unii este uitarea. Pentru alții, vai!, consacrarea...Așa cum urma scapă turma, ariergarda scapă avangarda... În cartea sa Bulgakov
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]