3,503 matches
-
ai de-a face cu o criptogramă.... - Bineînțeles. Și nu e cazul să mă subestimezi În halul ăsta, că eu nu te-am Înjurat nici de mama dumneavoastră, nici de talentul personal, da? Recunoașterea eșecului o transforma Într-o adolescentă furioasă, pe punctul de deflagrație: premianta eternă fusese surprinsă cu lecția neînvățată, chiar dacă nenorocirea se Întâmpla la o disciplină ce nu figura În programa de Învățământ. Orgoliul micilor genii pubere, care nu suportă nici cea mai neînsemnată Înfrângere... - Scuză-mă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din altă galaxie, deoarece distanța ce-i separa de ele era, fără îndoială, imposibil de străbătut, ca și cum pasagerii lor s-ar fi aflat cu adevărat în inima Parisului. Cu toate acestea, micuțul aparat ale cărui motoare zumzăiau ca niște viespi furioase și care zburase atât de jos încât putuseră să vadă că pilotul avea o barbă deasă, căruntă, devenise dintr-odată ceva palpabil, ceva pe care aproape că-l puteai atinge cu mâna. Datorită șederii în oraș, membrii familiei Sayah aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
buzunar alături de legătura cu chei și de buletinul de identitate, nu mai au nevoie de ea. Cei care nu au obținut-o niciodată, obosiți de atîtea eforturi zadarnice, Încetează de asemenea s-o mai rîvnească. Dar ce fac vitalii, Îndîrjiți, furioșii, ce substituie ei acelei pofte de glorie după ce obiectivul a fost atins? Se retrag la țară, se ocupă de grădinărit, devin rentieri? Nu. Se aruncă Într-o tentativă și mai temerară și Încearcă altă glorie mai mare, una universală, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cauciuc și locul indicat cu pixul unde trebuia să înțep și de unde veneau spasmele. L-am găsit seara și l-am aruncat în lac, ca atâtea alte lucruri, plângând. Apoi a plutit descompus zile întregi, până ce Gertrud l-a pescuit furioasă. Am moștenit o masă la Babilon. Trăiam cu pâine, cu cafea, precum și cu Baár Andor. Priveliștea dădea chiar către vila Engelhard, a cărei cheie mi se răcise în buzunar. Mergeam acolo numai ca să dorm, să mă spăl și după cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care mi-a spus că locul a fost ocupat de altcineva și că nu are ce să facă. Ceea ce m-a făcut să mă gândesc că poate Lee îl sunase să îi spună că încercasem să o influențez. Eram extrem de furioasă. Abia așteptam, la petrecere, să prind momentul și să dăm cărțile pe față. —Și ce s-a întâmplat? Mi-a aruncat cu coada ochiului o privire și și-a trosnit degetele, pe care le îngropase până atunci în palme. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
schimb Mozart Greatest Hits String Quartet. Datorită simțului meu de observație dezvoltat, am sesizat o notă de răutate în vocea lui Tom. Cum a fost la conferință? am întrebat cu scopul de a-l înveseli. Mi-a aruncat o privire furioasă. Un căcat, a spus tăios. Nu am vândut nici măcar un exemplar, iar Julia nu a venit, curva. —îmi pare rău, Tom... Să nu-ți pară, mi-a retezat-o el. Prietena ta mi-a dat treburile peste cap. Nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de Artă din Londra ne-au lăsat baltă. —E numai vina lui Lee aia, a intervenit Claire cu vehemență. Mă bucur că e moartă. —Taci din gură Claire. —Ba uite că nu tac. Claire l-a săgetat cu o privire furioasă. —E adevărat, nu? Credeai că ne aranjează pe amândoi. —Claire exagerează, a spus Paul fără tragere de inimă. Doar că anul ăsta Lee făcuse parte din comitet. Știam că nu îi place Tosca, a spus Claire. Ura șobolanii. Și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ce are de gând să facă. Era depresiv, știi? A fost diagnosticat. Și aveam toate motivele să mă îngrijorez. S-a uitat în jos. Am ajuns acolo prea târziu. Poate și-a imaginat că nu mai ajung deloc, că eram furioasă pe el pentru că a vorbit cu tine. Așa că s-a sinucis. în fața mea era un taburet din brocart, cu picioare aurite și bondoace. Mi-am proptit cizmele pe el și m-am aplecat spre ea. — Deci nu erai cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sigură că o să ne revedem. Probabil că o să continuăm plăcuta conversație despre cunoștințele noastre comune. Acum bruiată. Și-a îndreptat privirea asupra mea, singura chestie din tot corpul care i se mișca. Avea niște ochi extraordinari: plini de o ură furioasă, un resentiment teribil, pe care, ca mai toată treaba asta murdară, nu îl pricepeam. Ochii ei gri contrastau cu pielea măslinie, părând două raze de ură. în momentul ăla m-ar fi omorât dacă ar fi putut. Clifford Hammond s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dacă ar fi putut. Clifford Hammond s-a dat la o parte ca să-mi facă loc, evitând ostentativ orice contact cu mine. Mai, mai că mă așteptam să facă un gest victorian cu mantaua, ca o femeie virtuoasă care trece furioasă pe lângă o femeie ușoară. Nu prea îmi plăcea postura de dușman al poporului, dar am ieșit afară, cu capul sus, lăsând ușa să se trântească în urma mea. în timp ce coboram scările am auzit balamalele protestând. Familia Hammond urma să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
porțelan, ca și când în orice moment putea să i se desprindă capul și să i se facă țăndări tot corpul. Apoi a deschis ochii, fața schimonosindu-se într-un urlet nervos. Nu mai era o păpușă. Acum era ca o fetiță, furioasă pe lume pentru ce se întâmplase. Am știut atunci că va fi în regulă. Aproape că nu a avut nici un semn. Până și fusta i-a rămas întreagă. Aș fi vrut să pot spune același lucru și despre mine. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
credeam că Nat stă cu mine doar pentru informațiile pentru fratele lui. A fost prea sincer când a zis-o. Dar aș fi fost condamnată dacă aș fi lăsat sentimentele pentru el să-mi stea în cale. —Nemernicule, am spus furioasă. Am să te dau pe mâna poliției chiar acum și o să-l iei și pe fratele tău cu tine. Ce-o să faci cu mine? O să le spun ce știu de la tine și o să le arăt asta... Am apucat poza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
simțeam bine și nici Nunu. Într-o seară a venit în cămăruța mea, între timp nu mai locuiam împreună, închiriase un adevărat atelier, pe aceeași stradă cu mine. - Cum a fost la școală? - Chiar îți pasă de asta, am răspuns furioasă. - Ce vrei să spui cu asta? - Du-te mai bine în pod și uită-te la desenele mele. - Știi că îmi placi și tu și desenele tale. Apoi a încercat să mă îmbrățișeze. L-am respins. - Nu mă atinge, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cinci cărți ale lui Moise. Asta se va considera ca un act pios, de credință din partea mea. Vreau să fac acest lucru în amintirea părinților mei, mărturie a unei recunoștințe pioase. Se făcuse liniște în bucătărie. Judit închisese radioul, părea furioasă, după cum ea însăși mi-a destăinuit mai târziu, la telefon. - Dar acum ești pensionar, i-a strigat ea intrigată. Atâta vreme am așteptat să avem și noi timp să călătorim prin lume, așa cum fac pensionarii! De altfel e ceva neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că Edith vedea mai bine decât el? Dar până la urmă se liniștise - nu-i păsa dacă era Jacopo sau un altul. Important era că regăsise un tovarăș de călătorie la Oceanul Indian. - Un hoț, un impostor, răbufnise Edith. Era atât de furioasă, încât nu mai era în stare să se roage ca de obicei. Beppo surâdea. Invidia în formă femeiească, se gândea el, boala lumii întregi, boala naturii omenești. Acum se gândea din nou la Gian Galezzo Visconti, și el întâlnise invidia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fără milă poemele, cu un creion roșu. După asta Rudi evitase orice conversație cu ea și-și trimesese poemele altor femei mai blânde. Într-o zi, Zina descoperise că el dăruise poemele scrise pentru ea altor femei și fusese îngrozitor de furioasă. Acum putea să râdă de aceste amintiri amare care-l umbreau ca un nor trecător. Putea să scrie în gând câte versuri poftea, așteptând să se coacă în minte și să-i cadă direct pe hârtie ca fructele. Acum putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se dusese în vizită la niște rude, departe de satul nostru, și mătușa schimbase locul coliviilor, agățându-le lângă fereastră. Porumbeii s-au îmbolnăvit și au murit din pricina curentului de aer; se aflau în timpul schimbării penelor. Bunica era atât de furioasă de pierderea porumbeilor și ne-a povestit; „ca să nu murim proști“, că păsările hotărăsc singure când să-și schimbe penele. Păsările libere își schimbă penele vara în pădure, unde există de mâncare, dar și aer proaspăt și căldură de la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am auzit rostind, de undeva de foarte departe, ca un ecou al gândului anterior. Altcineva decât mine vorbea. Bogdan, îl văd, este cutremurat de lipsa mea de judecată, iar răspunsul, îl simt, se apropie și va exploda de pe buzele sale furioase. - Unde să plecăm?! Luca, am de rezolvat o problemă cât se poate de complicată pentru facultate, dacă-ți expun cazul, leșini! Numai calcule, numai nebunii, păi tu știi ce-i aici? Poți tu să-mi rezolvi asta? Îți spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
era chiar frică, pentru că nu îi făcusem absolut nici un rău acestei așa-zise scriitoare. Am căutat sprijin în ochii lui Maro, care era peste măsură de înfuriat. Euripide jubila, frecându-și mâinile cu satisfacție, în vreme ce privirile celorlalți oameni mă săgetau furioase. - Vă rog foarte mult să-l lăsați în pace, spuse răspicat cel pe care acum simțeam că îl pot numi prietenul meu, altfel se lasă cu un scandal monstru, cum n-ați văzut în viața dumneavoastră. Sau vreți să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ceva mai în față, la vreo sută de metri, o stâncă de mari dimensiuni era prăbușită de-a curmezișul albiei, barând cursul apei. Trunchiuri de copaci și crengi aduse de pârâu, zăceau acolo pe jumătate scufun date. Apa se arunca furioasă peste ele, dispărând de partea cealaltă într-o vâltoare invizibilă din locul în care se aflau cei doi. Pe măsură ce se apropiau, zgomotul cascadei devenea tot mai puternic. În aer plutea un miros intens de umezeală. Pe cât de năvalnic era pârâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
glas tare. Am să-ți aduc bărbățelul întreg înapoi. În noaptea asta nu se va întâmpla nimic. Vreau numai să-i arăt puțin cu ce avem de a face aici, să-i scot fumurile din cap. Ileana bătuse din picior furioasă dar se abținu să se mai certe cu el. Dăduse a lehamite din mână și apoi se întorsese spre Cristi: Fii te rog înțelegător! Ai răbdare cu moșul și încearcă să nu-i ieși din cuvânt! Pe drum nu schimbaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aerul dens și rău mirositor și o durere, o durere care i se fixase rapid la nivelul traheii, creștea cu fiecare clipă. Stația se afla la vreo cincizeci de metri, fumul negru, cenușiu, luminat de incendiu, se înălța în vălătuci furioși. Câți morți or fi acolo înăuntru, cine a pus bomba asta, se întrebă primarul. Se auzeau deja aproape sirenele mașinilor de pompieri, urletele înfiorătoare, mai mult ale cuiva care implora ajutor decât ale cuiva care venea să-l dea, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Mi-a venit în minte gândul că poate Strickland îi jucase o festă partenerului său dându-i această adresă. Nu știu de ce am avut oarecum senzația că poate lui Strickland i s-o fi părut amuzant să aducă un broker furios tocmai la Paris ca să-și bată joc de el trimițându-l la o casă rău famată dintr-o stradă sordidă. Și totuși mi-am zis că poate n-ar fi rău să mă duc să verific. A doua zi, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui Strickland. A insistat să și le aducă aici ca să le arate. — Și ce părere ați avut dumneavoastră despre ele? am întrebat-o eu zâmbind. — Erau îngrozitoare. Ah, iubito, tu nu înțelegi! Ei bine, olandezii ăia ai tăi au fost furioși pe tine. Au crezut că-ți bați joc de ei. Dirk Stroeve își scoase ochelarii ca să și-i șteargă. Fața i se îmbujorase de emoție. Strălucea pur și simplu. — De ce trebuie să crezi tu că frumusețea - lucrul cel mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
haide, fii rezonabil. Dă-mi voie să te așez mai confortabil. N-ai pe nimeni care să te îngrijească? Se uita speriat în jur la mansarda aceea sordidă. Încercă să aranjeze așternutul. Strickland, cu o respirație greoaie, păstra o tăcere furioasă. Îmi aruncă o privire plină de antipatie. Am înfruntat-o în liniște. — Dacă vrei să faci ceva pentru mine poți să-mi aduci niște lapte, spuse Strickland în cele din urmă. De două zile n-am mai izbutit să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]