KorAP: Find »[drukola/base=fustă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...179 >

4,454 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

neastâmpărată, în jur de treizeci de ani, Vera își purta părul într-o pieptănătură afro simulată. Un copil mic ne privea pe toți dintre picioarele sale, degetele lui boante întinse spre cele două cicatrice lungi de pe coapsele mamei, expuse de fusta mini. După ce o ținu preț de câteva clipe pe Vera pe după mijloc în timp ce ea o chestiona pe Helen Remington, Vaughan păși spre trioul care ședea pe sofaua dublă din față. Bărbatul, un producător de televiziune care regizase primele emisiuni ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
se uitau prin lunetă la mașina sport zdrobită pe care tânăra femeie rănită le-o oferise, ca într-o sculptură a unui accident, în consola posterioară neprotejată de sub scaunele lor. Următoarea fotografie o arăta cum e ridicată din mașină, cu fusta albă îmbibată de sânge. Fața i se sprijinea inertă de brațul unui pompier care o ridica din scobitura însângerată a scaunului șoferului precum adeptul unui nebunesc cult sud-american care ridică un proaspăt botezat dintr-o cristelniță cu sânge de miel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-se în latura albă a coapsei ei; gura mea încă amorțită pe sfârcul stâng al Renatei, ridicându-i sânul din bluză în timp ce părul îmi cădea pe marginea geamului; Helen Remington călărindu-mă pe scaunul pasagerului din berlina ei neagră, cu fusta săltată în jurul mijlocului, cu genunchii plini de cicatrice apăsând scaunul de vinilin în momentul în care penisul meu îi pătrundea în vulvă, unghiul înclinat al tabloului de bord formând o serie de elipse încețoșate ca niște globuri ce se înălțau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Helen Remington îmi atinse umărul cu o mână nesigură, de parcă aș fi fost un pacient pe care muncise din greu să-l resusciteze. În timp ce stăteam întins pe bancheta din spate a mașinii, ea se îmbrăca din mișcări bruște, îndreptându-și fusta în jurul șoldurilor ca o vânzătoare dintr-un magazin universal care trage o haină pe un manechin din vitrină. În drum spre Laboratorul de Cercetări Rutiere, sugerasem să parcăm printre rezervoarele de la vest de aeroport. În cursul săptămânii precedente, Helen își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
o sticlă de vin și i-o dădu blondei care stătea lângă mine pe locul din față. Aprinse prima dintre cele patru țigări pe care le rulase. Își ținea deja un cot între coapsele fetei cu păr negru, ridicându-i fusta pentru a-i scoate la iveală triunghiul întunecat dintre picioare. Scoase dopul celei de-a doua sticle și îi lipi capătul umed de dinții ei albi. În oglinda retrovizoare o vedeam cum se ferește de gura lui Vaughan. Inhală fumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
oficială. Un polițist trase spre sine cuvertura de călătorie care le acoperea picioarele și mijloacele. Acest gest, care expuse picioarele goale ale tinerei femei și labele întoarse în afară ale picioarelor bătrânului, aparent rupte de la glezne, transformă imediat întreaga scenă. Fusta femeii se ridicase în jurul șoldurilor și coapsele îi erau depărtate ca și când și-ar fi expus în mod voit pubisul. Mâna sa stângă ținea manivela geamului, mănușa albă fiind pătată de sângele de la degetele mici. Îi oferi polițistului un zâmbet slab

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
cuvenite și-am închis geamul. Apa începu să lovească mașina, încețoșând geamurile și închizându-ne în interiorul ei, luminat doar de cadranele tabloului de bord. În acea grotă albăstruie, Vaughan stătea pe diagonala banchetei din spate. Catherine îngenunche peste el, cu fusta trasă în jurul mijlocului, ținându-i penisul în ambele mâini, cu gura la doar câțiva centimetri de gura lui. Farurile îndepărtate, refractate prin soluția de săpun care biciuia geamurile, le acopereau trupurile cu o strălucire luminescentă, făcânu-i să pară două ființe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

Și, desigur, vara, în București, se întâmplă destul de des ca termometrul să atingă o asemenea temperatură. Atunci, oamenii se ascund pe terase sub umbrele albastre, beau cola și bere și stau de vorbă, își fac cu ochiul, se uită sub fustele femeilor. Povestea chiar începe într-o asemenea zi toropitoare, în piața Buzești. La McDonalds-ul de vizavi de clinica Polizu, băieți și fete și femei și bărbați stăteau sub numitele umbreluțe, roșii în acest caz, și se delectau cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
fată, deci este o fată, deci îmi ridic privirea din întuneric și mă uit la ea. Blondă, sau poate lumina o face așa, părul lung, nespălat, trăsături frumoase. Are și un corp, dar nu se vede, fiind ascuns într-o fustă largă din material moale. Poartă un fel de tricou și o geacă de jeans. - Ai un foc? întreabă. Scot un Zippo din buzunarul din față dreapta de la pantaloni și i-l întind. Își aprinde o țigară ținând o mână în dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
lui se intersectaseră suspect de des cu cele ale Christinei, o blondină dulce și deosebit de harnică. Lui Andreas îi făcea plăcere să lucreze cu ea; înțelegea repede, era o persoană plăcută, simpatică, cu o fire deschisă și îmbrăcată mereu cu fuste de culoarea untului, care îi stăteau perfect, având în vedere faptul că fata dispunea de niște picioare nici foarte lungi, nici foarte subțiri, totuși deosebit de frumoase. Iar la față semăna mai mult decât puțin cu Ava Gardner. Așa că Andreas îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
arcuite, nasul drept, urechi cam mari, fără cercei. M-am întrebat cât sânge mai am în mine, dar ce conta? Am tras un fum din țigară. - Cu ce ești îmbrăcată? am întrebat. - Oh, am... am un tricou alb și o fustă de jeans albastră, până sub genunchi. - Și dedesubt? - Dedesubt? - Da, lenjeria de corp, înțelegi, nu? - Aha, zise. Păi... am un sutien negru și chiloți tot negri. „Chiloți negri am și eu“, m-am gândit, bucuros că fata intrase în joc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
tine. - Ok. - Îți place? - Da... - Poți să-ți lingi sânii? - Da. - Atunci linge-i. - Ok. Am respirat adânc și am aruncat țigara pe geam. Mi-am aprins alta. - Acum bagă-ți o mână în chiloți. - Pot să-mi dau jos fusta? zise Annie după câteva secunde. E prea strâmtă, nu... - Sigur, dă-o jos, am zis. - Gata. - Așa. Bagă-ți mâna în chiloți... - Da... - Și mângâie-te... - Da... În acel moment, am simțit cum ceva ca un fulger îmi străbate corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
ieșind dintr-un hanorac. Am oprit, nu puteam spune că nu aveam nevoie de companie. S-a urcat în mașină, mergea la București. Și eu. Avea 16 ani, părul blond și nu foarte lung era la fel de murdar - nu foarte - ca fusta cu flori și tricoul cu Nirvana pe care îl purta sub hanorac. Era drăguță, dar nu frumoasă, și îi plăcea albumul de la Smashing Pumpkins pe care îl aveam în casetofon. O chema Melania. Pe drum am vorbit cu ea diverse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
din mână. Am apucat-o de un braț și am trântit-o în iarbă. - Ce faci? Ești nebun? a țipat. M-am aruncat pe ea. Călare pe picioarele ei, cu o mână îi țineam mâinile, cu cealaltă i-am tras fusta în sus. Ea se zbătea, dar absolut degeaba, eram mult mai puternic. Eram chiar mai puternic decât de obicei. - Taci, i-am spus cu o voce liniștită. Taci, te rog. Nu-ți fac nimic. Dar ea continuă să țipe. I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
puternic. Eram chiar mai puternic decât de obicei. - Taci, i-am spus cu o voce liniștită. Taci, te rog. Nu-ți fac nimic. Dar ea continuă să țipe. I-am dat un cap în față, spărgându-i buzele. Îi ridicasem fusta. I-am smuls și chiloții, rupându-i, și mi-am băgat genunchii între picioarele ei. M-am mai mișcat puțin, fără să țin cont de urletele (destul de jalnice, de altfel) pe care le scotea fata și mi-am îndesat pula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
m-a apucat de mână și mi-a pus capul în ea. L-am apucat și l-am proptit pe gât. Am văzut că cinevaul care mi-l dăduse era chiar gagica după care mă întorsesem. Arăta trăsnet, purta o fustă scurtă și avea o pereche de picioare rar întâlnite în emisfera noastră. Și în rest era mișto, corp, față. Blondă cu ochii albaștri, cum altfel. - Așa vă trebuie, a zis râzând. - Da, așa îmi trebuie, am râs și eu. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
subțiri. Ăsta era Shuoke. Care își aprinse o țigară. Pe care aproape că o scapă dintre degete când apăru Suki. Pentru că arăta trăsnet, din punctul de vedere al lui Shuoke. Suki purta un pulovăr alb cu guler pe gât, o fustă până deasupra genunchilor, neagră, și cizme negre de piele întoarsă. Arăta extraordinar. Extraordinar. După părerea lui Shuoke, arăta mai bine decât însăși Miss Japonia - sau mai bine decât își imagina Shuoke că arată Miss Japonia, pe care n-o văzuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Shuoke că arată Miss Japonia, pe care n-o văzuse niciodată. „Ce picioare, ce sâni, ce talie, ce fată“, gândi Shuoke, zguduit. La birou, Suki purta de obicei niște pantaloni largi, buni de stat pe scaun cu ei. Dar acum fusta lăsa să se înțeleagă că așa picioare sau cel puțin așa genunchi și glezne, mai rar. Shuoke se gândi la pești morți, ca să nu i se scoale. Apoi se gândi ca Suki se îmbrăcase așa pentru el. „She’s dressed

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
și am început să-i ling țâțele. Făcea ca toți dracii, pe bune, m-a zgâriat pe ceafă, mă mai doare și-acum. Probabil că avea zeci de orgasme în timpul ăsta, și nici măcar nu începusem bine. I-am dat jos fusta și chiloții și am pupat-o pe părul pubic, lingând-o apoi ușor, ca pe o înghețată. Pizda ei avea gust de trandafir și... - Poate miros, îl întrerupse Vincent. - Ce? - Avea miros de trandafir, nu gust, trandafirii nu se mănâncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

cu ou, brațele roșii și zdravene ale lui Brigd, punctate de pistrui aurii, se acoperă cu o pulbere albă și cu fărâme de carne crudă. De câte ori pieptul ei se ridică în sus și în jos deasupra mesei de marmură, poalele fustei ei se ridică în spate cu câțiva centimetri și dezvăluie scobitura dintre pulpă și mușchiul femurului, unde pielea e mai albă, brăzdată de o venă subțire, albastră. Personajele capătă încet-încet consistență, prin acumularea de detalii minuțioase și de gesturi precise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
unde fuseseră păstrate vreme de patru mii de ani, care într-o clipă se preschimbă în praf. Un val de surescitare cuprindea, în schimb, femeile, care cântau fiecare în legea ei, cu paltoanele neîncheiate peste decolteul rochiilor de seară, târând fustele lungi prin băltoace, cu pași incerți de dans, un proces propriu stării de beție care declanșează o nouă euforie, înainte de a se lăsa doborâte și epuizate de euforia precedentă. Părea că toți mai sperau că petrecerea nu se sfârșise încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
pe pământ, făcându-și vânt, sau ghemuiți sub pledurile distribuite de stewardese la scăderea bruscă a temperaturii nocturne, Marana admiră o tânără ghemuită mai la o parte, de un calm imperturbabil, cu brațele în jurul genunchilor ridicați ca un pupitru sub fusta lungă, părul plouându-i peste carte, ascunzându-i chipul, mâna relaxată întorcând paginile, de parcă tot ce-ar interesa-o s-ar decide acolo, în capitolul următor. „în degradarea pe care captivitatea îndelungată și promiscuă o impune aspectului și atitudinii fiecăruia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
O narațiune ce rămâne la suprafață, s-ar spune; dar, ca să fim siguri, e bine întotdeauna să facem câte un sondaj în lista de cuvinte ce apar o singură dată, care își au și ele importanța lor. Iată, de pildă: fustă, (a-l) îngropa, subterane, subteran, (a o) îngropa, îngropat, subțiri, desiș, (pe sub) mână, subproietari, (sub) scară, (sub) pământ, furou... — Nu, nu e o carte numai la suprafață, cum părea. Trebuie să fie ceva ascuns; aș putea să-mi îndrept cercetările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
e nefăcut sau e pregătit pentru noapte; patul e înfășurat într-o plasă de țânțari, atârnată de un baldachin. O împing pe Jacinta printre cutele plasei; nu-mi dau seama dacă îmi rezistă sau mă târăște; încerc să-i ridic fusta; ea se apără, rupându-mi catarame și nasturi. — Oh, și tu ai o aluniță acolo! În același loc ca mine! Privește! În acea clipă, o ploaie de pumni se abate peste capul și spinarea mea, iar Dona Jazmina a apărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

să-și petreacă prețioasele zile libere cu părinții și bunicii. Mma Ramotswe încetini; la marginea drumului era o femeie care-i făcea semne s-o ia cu mașina. Femeia era cam de vârsta lui Mma Ramotswe, îmbrăcată elegant, cu o fustă neagră și un jerseu roșu-deschis. Mma Ramotswe ezită, apoi opri. N-o putea lăsa în drum; undeva o fi așteptat-o familia ei, care conta pe serviciile unui șofer dispus s-o aducă pe mama lor acasă. Opri și strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]