1,501 matches
-
zis Helen. La auzul cuvintelor ei, am simțit că mă cutremur. Să ies din casă! A doua zi trebuia să ies cu Chris! Cum mai puteam să mă văd cu el când eu eram aproape cheală? —O urăsc, am spus gâfâind. Curvă cretină, obeză și machiată în exces! Urăsc toți coaforii! — Sper că nu i-ai dat bacșiș, a zis Helen. Nu fi idioată, am spus eu lăcrimând. Sigur că i-am dat bacșiș. N-ar fi trebuit să-i las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Muream să pun mâna pe punguță. Eram ca o mamă care vrea să-și țină în brațe pruncul abia născut. Dar Tiernan era foarte posesiv. —Am și eu o linie, mi-a amintit el îndepărtând pungulița de mine. —OK, am gâfâit eu înnebunită să simt euforia drogului. Grăbește-te! Sub privirile tuturor celor din bar, Tiernan a tăiat două linii grase și superbe direct pe masa îmbrăcată în mușama de plastic. Temătoare, m-am uitat împrejur să văd dacă se crizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă droghez liniștită fără să-mi mai respire nimeni în ceafă. Dar, în ultima vreme, relația noastră fusese foarte tensionată așa că mi-a fost teamă să risc. Am alergat jos, în stradă, după el. —îmi pare rău, am spus gâfâind când l-am prins din urmă. N-a fost decât o singură linie. N-o să mai fac! Luke s-a întors către mine cu fața contorsionată de furie și durere. —îți ceri tot timpul scuze, a urlat el. Din cauza frigului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mea! Judecând după expresia furioasă și îndurerată de pe fața lui, mi-am dat seama că vorbisem în van. Dar nu-mi păsa. în mintea mea, ajunsesem deja la Parlour, dansam și încheiam tranzacții cu Wayne. —Te sun mâine, am încheiat gâfâind. Scuze. După care am luat-o la goană, către ușă. Eram mult prea ușurată ca să mă urăsc. în zece minute l-am găsit pe Wayne și i-am cerut un gram. —Trece-mi datoria în cont, am spus chinuindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încercând s-o pocnească pe Helen. N-o supăra pe Rachel. Nu, eu am rugat-o să-mi spună, am protestat eu. Apoi căldura îți ajunge în stomac, a continuat Helen. Și simți cum se risipește în sânge... —Mi-nu-nat, am gâfâit eu. Mama, Anna și Claire forau sistematic într-o cutie cu bomboane de ciocolată Kimberleys și, la fiecare nouă bomboană pe care o luau, ziceau: — Pot să mă opresc în orice clipă. în orice clipă vreau. în mijlocul nebuniei, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ba chiar mi-au trimis și un pahar de vin rosé. Până mâine, la zece, să-mi dai raportul pe proiectele astea, ca să ne putem pune în mișcare imediat, a concluzionat Vivian, înainte să închidă telefonul. — Până la 10:00? am gâfâit eu cu voce tare. Cum să pot să mă documentez pentru toate ideile respective, să fac liste cu potențiali autori, să umplu golurile din schița orientativă pe care mi-o făcuse Vivian... până la 10:00, a doua zi dimineață? Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
peste notițele tale în lift. Hai să mergem! Am luat-o la goană spre lift și am apăsat butonul pentru etajul trei. În vreme ce liftul cobora, mi-am aruncat ochii peste notițele lui David. — Unde e sala de conferințe? am întrebat gâfâind și privind în ambele direcții, la intersecția a două holuri. — Ia-o la stânga - mi-a răspuns David, indicându-mi ușile duble, aflate cam la doisprezece metri depărtare. Am fugit către ele, le-am deschis și... — Claire! a exclamat Graham, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nou, în exact același loc, de toate obiectele dure și ascuțite care se găsesc pe o rază de zece metri de jur împrejur? M-am aruncat pe patul răvășit, ca să scotocesc prin așternut, în căutarea... și iată-l! — Alo? am gâfâit. — Claire. Vivian. Ce-ai pregătit pentru cartea lui DulceDelicios? Vivian. Pulsul nu mi s-a domolit. De unde dracu’ făcuse rost de numărul meu de-acasă? Nu era trecut în cartea de telefon, iar pe asistentul ei îl mințisem și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
așa de frumoși. Cum ai... — A, foarte bine. Deirdre a stat pe telefon cu toți florarii din statul Iowa. Harry și Luke au intrat tropăind pe ușa de la bucătărie. Aveau obrajii roșii din cauza gerului. — Fiuuuu! Îți îngheață sufletul! Cafea! a gâfâit Harry, trăgându-și un scaun de la masă. Mama a scos imediat din dulap două căni supradimensionate și a turnat, în fiecare, cafea aburindă. — Perfect, mulțumesc, a zis Luke, înlănțuind cana cu palmele și inhalând aburii calzi. — Iubito? Ești acolo? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întindea afară, de partea cealaltă a ferestrei. Cinci luni, mi-am promis, cinci luni și după aceea o să revin, din nou, la viață. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul Șaisprezece" Poveste despre două orașetc "Poveste despre două orașe" — Cobor într-un minut, am gâfâit fără să mă mai obosesc să-mi iau la revedere de la Randall, înainte să-mi arunc mobilul în geantă. Am scormonit prin geanta de week-end... cremă de protecție solară și bikini, da. O rochie Lily Pulitzer hidos de fluorescentă (un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din paiete. La spate, avea o trenă lungă, incredibil de romantică. Nu era o rochie încărcată sau genul de prințesă și totuși era, indubitabil, departe de a fi simplă - ceea ce speram c-avea s-o satisfacă pe Lucille. — Încearc-o, a gâfâit Lucille. Până și mama arăta nerăbdătoare. Mi-am tras rochia pe mine, iar ea mi-a încheiat nasturii de la spate. M-am privit în oglindă. Era desăvârșită. Avea tot ceea ce mi-aș fi putut dori de la o rochie de mireasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
început să se lamenteze maică-sa, ca scoasă din minți. Pe față i se întipărise o expresie îngrozită. — Ghinion! Nu... poate... să... te... vadă... înainte... de... nuntă! Pieptul micuț al lui Lucille a început să se salte violent, în timp ce ea gâfâia, încercând să tragă aer în plămâni. — Luce, te hiperventilezi, a zis mama cu calm, luând-o pe Lucille de după umeri și călăuzind-o spre o cămăruță alăturată. Încearcă să te liniștești, scumpa mea. O să fie bine. Dar... înseamnă... ghinion! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ambarcațiunea. Undeva în fața ei, în întuneric, erau apele largi unde văzuseră ei șalupele, iar dincolo de ele era țărmul. Dintr-o dată Eva se trezi dusă de vânt într-o parte, în stufăriș. Ploaia se oprise, iar Eva se întinse pe saltea, gâfâind. I-ar fi fost mai ușor dacă scăpa de vestele de salvare. Ajunsese destul de departe de ambarcațiune ca să știe că sunt bine ascunse. Le împinse între trestii, după care ezită. Desfăcu una din veste din legătura compactă și izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în timpul procesului ceea ce mai rămăsese pe ea din pijamalele de plajă gălbui se dezintegră, așa că în momentul în care ajunse pe țărm, Eva Wilt era epuizată și complet goală. Se târî la adăpostul unei sălcii și se întinse pe pământ, gâfâind. Când își mai reveni, se ridică în picioare și se uită în jur. Ajunsese la capătul unei grădini, iar casa era sus, pe deal, la vreo treizeci de metri de ea. După standardele Evei, era o casă foarte mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și casă, dar o dată sau de două ori femeia se văzu nevoită să se ghemuiască și să țopăie de pe un mormânt pe altul, timp în care putea fi văzută în toată splendoarea dinspre casa parohială. Când ajunse în tinda bisericii, gâfâia, iar senzația de indecență îi crescuse înzecit. Dacă perspectiva de a se prezenta goală la ușa casei parohiale o ofensa din considerente de bună-cuviință socială, ideea de a intra dezbrăcată la piele într-o biserică era un sacrilegiu evident. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de făcut.“ Părea calm și detașat bătrânul avocat din alte vremuri. Își potrivea doar din când în când pe nas ochelarii cu ramă aurită și își îndesa pe cap căciulița neagră, un fel de ciorap de lână țuguiat la capăt. Gâfâia, e drept, și era cam încovoiat de spate, dar ținea la drum lung și nu-și pierduse vioiciunea, în ciuda șocului. „Au trecut două ore, închipuie-ți, și încă n-au curaj să admită public că s-a întâmplat ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clătinându-se între plopii suverani, atingea în cele din urmă punctul de cotitură, unde panta creștea brusc, semnalând orașul, regăsirea. Mereu același loc, alte vârste și aceeași vârstă. După cotitură se intercalase, de câțiva ani, o stație intermediară. Autobuzul frână, gâfâind, în dreptul unui refugiu cochet, din panouri de sticlă verde. Se vedeau două bănci și mormane de cârpe, hârtie, sârmă. Coborâseră câțiva pasageri, se urcaseră alții, aglomerația aceeași, ca totdeauna. Hârca nu pornea. Brusc, iritarea unui nou pasager, agățat de scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
i se scurgeau pe chip. În clipa în care Harry se oprea la colț, Nancy Mazzucchelli dădea același colț și se apropia de fostul ei șef, uluită să îl vadă într-o stare atât de îngrozitoare. Obrajii îi erau stacojii, gâfâia încercând să tragă aer în piept, sacoul îi era rupt în cot și părul etern atent aranjat îi fâlfâia pe toate părțile capului. — Harry, a zis Nancy, ce s-a-ntâmplat? — M-au omorât, Nancy, i-a replicat el, apucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era rupt în cot și părul etern atent aranjat îi fâlfâia pe toate părțile capului. — Harry, a zis Nancy, ce s-a-ntâmplat? — M-au omorât, Nancy, i-a replicat el, apucându-se cu mâna de piept și continuând să gâfâie. Mi-au înfipt un cuțit în inimă și m-au omorât. Nancy l-a strâns în brațe, bătându-l ușurel pe spate. Lasă, nu-ți face griji, i-a spus ea. O să fie bine. Dar nu a fost bine; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vor Începe această nouă politică internă chiar cu mine. Sau poate vor zice „Dragă Emma, te-am ales special pe tine...“ — Emma ! Mă uit În jur și o văd pe Katie, prietena mea de la personal, urcând treptele În urma mea și gâfâind ușor. Părul roșu și cârlionțat Îi stă În toate direcțiile și are un pantof În mână. Ce naiba s-a Întâmplat ? zic când ajunge sus. — Nenorocitul ăsta de pantof, spune Katie necăjită. Acum câteva zile l-am luat de la reparat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am unde să mă ascund ! Fără să mai stau pe gânduri, o zbughesc spre ușile de sticlă, le deschid și ies În fugă din clădire. Cobor În viteză scările, fug cam o sută de metri pe stradă și mă opresc, gâfâind. Lucrurile nu merg bine deloc. Rămân câteva clipe pe trotuar, În lumina soarelui de dimineață, Încercând să estimez cam cât o să mai rămână În hol, după care mă apropii cu prudență de ușile de sticlă. Schimb tactica. Am să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Lissy În genunchi În sufragerie, ajutând-o pe Jemina să intre În cea mai strâmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o vreodată. — Uau ! spun, lăsându-mi geanta jos. Cum poate să fie ! — Așa ! spune Lissy gâfâind și se așază pe călcâie. Fermoarul e Închis. Poți să respiri ? Jemima nu-și clintește nici un mușchi. Lissy și cu mine ne uităm una la alta. — Jemima ! spune Lissy alarmată. Poți să respiri ? — Oarecum, spune aceasta Într-un final. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Probabil e nevoie de un cod special ! Începem să palpăm frenetic ușa, În căutarea unui buton de oprire. Nu văd nici un buton și nici un Întrerupător sau ceva de genul ăsta... Zgomotul se oprește brusc și ne privim una pe alta, gâfâind ușor. Adevărul e, spune Lissy după o pauză lungă. Adevărul e că s-ar putea să fi fost alarma unei mașini de afară. — A, zic. A, da. Poate că da. Lissy pune din nou mâna pe ușă, cu ușoară teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acasă. Prea târziu, spune Lissy și se strâmbă. M-a văzut. Interfonul sună din nou și ne privim una pe alta neajutorate. — OK, zic În cele din urmă. Mă duc jos. Shit shit shit... O zbughesc jos și deschid ușa, gâfâind. Iar În prag, În fața mea, se află Connor, care are pe chip aceeași expresie de martir pe care a avut-o și la birou. — Bună, zice. Uite lucrurile de care-ți spuneam. M-am gândit că poate ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
caută Înfrigurate nasturii de la cămașă. Gura lui Îmi atinge sfârcul și rămân fără aer În clipa În care mă trage jos, pe covorul scăldat În soare. O, Doamne, ce repede se desfășoară totul ! Îmi rupe bikinii. Mâinile lui... degetele lui... gâfâi Înnebunită... Totul se Întâmplă atât de rapid, Încât nici nu mai am timp să-mi dau seama ce fac. E cu totul altfel decât cu Connor. Nu se compară cu nimic din... Acum un minut eram lângă ușă, complet Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]