5,090 matches
-
spirit radical, vulnerabilitatea sa, afabilitatea, interesul pentru faptul mărunt cotidian, umorul aparte. O descoperire literară de proporții, aparținându-i germanistului George Guțu, adâncește și completează aceste observații. Este vorba despre corespondența purtată de Cioran, vreme de 19 ani, cu scriitorul, gânditorul și editorul austriac Wolfgang Kraus*. Felul în care a fost dată la iveală substanțiala corespondență dintre cei doi are ceva dintr-un roman polițist. Respectivul dosar a fost descoperit în Arhiva Literară a Bibliotecii Naționale Austriece din Viena, în urma unei
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
aici se simte stofa savantului, oralitatea prelegerilor nu dăunează erudiției, căci Istoria filozofiei limbajului nu e un tom pe care să-l parcurgi cap-coadă, ci o lucrare pe care o consulți pe secțiuni. E o panoramă cronologică în care fiecărui gînditor i se pun în lumină ideile pe care le-a rostit în problema limbii. Vrei să știi cum gîndea Leibniz relația dintre „abstracțiune” și „limbaj” sau dintre „esență” și „definiție”? Mergi la cuprins și cauți paginile respective. Ești preocupat de
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
și pentru care lucrurile omenești și cele cosmice, și mai ales cele care țin de erudiție, au o anumită ordine.” (p. 8) Și astfel ajungem la cea de-a treia trăsătură: Coșeriu nu e colportor inert al ideilor altora, ci gînditor cu preferințe proprii. De fapt, în peisajul filologiei germane, Eugeniu Coșeriu s-a ivit ca o reacție de frondă față de valul mimetic al filozofiei analitice, acea patologie speculativă potrivit căreia o limbă are sens numai dacă e redusă la un
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
perioadă de absolută sterilitate științifică. Din contră, demonstrează Patapievici printr-o laborioasa investigație, în acea etapă - „expurgata” datorită ulterioarelor contestări de tip voltairean - progresele științei au apărut în consonanta cu evoluția creștinătății (analiza se referea exclusiv la spațiul creștin occidental). Gânditorul român îmbină acribia omului de stiință cu flexibilitatea și plasticitatea meditației filosofice. Dintr-o asemenea dublă perspectiva, el revelează și reevaluează descoperirile fizicii medievale, ca pe niște câștiguri de neeludat ale cunoașterii umane. Utilizând metaforă buchetului de flori pentru diversele
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
nu era un om pe care să-l asociezi pasiunilor; avea mișcările flegmatice ale unui oportunist. Samson aflase că Lavell își petrecuse mare parte a ultimilor ani în laborator și că era recunoscut în institut ca o minte sclipitoare. Un gânditor ambulant, nu de puține ori i se întâmplase să iasă dintr-o ședință importantă în căutarea unei idei; câteodată izbucnea în râs când nimeni altcineva nu râdea, sau adormea în mijlocul unei adunări. Deși politicos cu toată lumea și foarte popular printre
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
din Podgorica sunt cele care circulă în facultățile Europei. Suntem doar o verigă dintr-un circuit cultural mai amplu. Asta nu înseamnă că lipsesc personalităț ile locale, dar ele sunt mai puțin cunoscute peste hotare. De pildă, cel mai influent gînditor din spațiul ex-Iugoslaviei este Slavoj ŽiŽek, un caz aparte și un autor cu un profil distinct, de largă notorietate. Cum arată cultura României văzută cu ochii un intelectual muntenegrean? Diversă, pe alocuri originală și avînd valori incontestabile. Eu unul am
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Ognjen Spahić (laureatul Premiului pentru un Tînăr Scriitor): „Eu trăiesc literatura din interior“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5457_a_6782]
-
incompatibile: jocul ecuațiilor și al numerelor nu are corespondent în lumea cuvintelor, rareori întîlnindu- se spirite care să exceleze în ambele virtuți, și chiar și atunci numai cu prețul unei rupturi interioare. Russell nu face excepție: natura lui e de gînditor, nu de scriitor, ceea ce e totuna cu a spune că pentru el cuvîntul e formă precisă de surprindere a unei nuanțe, și nu tipar lexical de gustare a unui ritm. E o fatalitate a naturilor logice ca, puse în fața cuvintelor
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
incompatibile: jocul ecuațiilor și al numerelor nu are corespondent în lumea cuvintelor, rareori întîlnindu- se spirite care să exceleze în ambele virtuți, și chiar și atunci numai cu prețul unei rupturi interioare. Russell nu face excepție: natura lui e de gînditor, nu de scriitor, ceea ce e totuna cu a spune că pentru el cuvîntul e formă precisă de surprindere a unei nuanțe, și nu tipar lexical de gustare a unui ritm. E o fatalitate a naturilor logice ca, puse în fața cuvintelor
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
oameni de litere, artiști, politicieni sau chiar indivizi oarecare au simțit nevoia, de-a lungul timpului, să le lase. În cazul lui Tony Judt, amintirile au și rolul de a dubla, ca biografie existențială, spectaculoasa biografie intelectuală a unuia din gânditorii de anvergură ai sfârșitului și începutului de mileniu. Faptul că memoriile ne sunt puse la dispoziție la doar câteva luni de la trecerea în neființă a autorului ține de felul în care, în epoca noastră, viteza și timpul sunt valori care
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
aflată la intersecția dintre nevoia de mărturisire și nevoia de ordine presupusă de mărturisire: „Aici au început să joace un rol practic important amintirile nostalgice ale zilelor fericite petrecute în satele europene pline de farmec. M-au fascinat întotdeauna mnemotehnicile gânditorilor moderni timpurii și-ale călătorilor capabili să înmagazineze și să-și amintească amănunte și descrieri: ele sunt minunat înfățișate în studiile despre renaștere ale lui Frances Yates - iar mai recent în narațiunea călătoriei unui italian în China medievală, de către Jonathan
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
Sorin Lavric Cînd doi intelectuali se hotărăsc să poarte un dialog în marginea crizei Occidentului, șansa ca din conversaț ie să se desprindă idei clare e infimă. Arta ambiguităților spuse într-o limbă precaută ține de a doua natură a gînditorilor moderni, iar prudența în exprimare atinge apogeul în Vest, locul unde presiunea ideologică este atît de fățișă că scrupulul conformist a devenit aerul firesc în care umaniștii își respiră timorarea. O timorare cu atît mai vădită cu cît e purtată
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
prodromes d’une schizophrénie, 1953; Problèmes de l’âme moderne, 1960; Un mythe moderne: des „signes du ciel”, 1961 ș.a.), un personaj al lui ErnestoSábato reflectă: „Geniul protoromantic al lui Vico a văzut limpede ceea ce mult timp după aceea alți gânditori nici n-au reușit măcar să înțeleagă. El e cel care începe ceea ce mai apoi va face Jung și, în mod paradoxal, pentru că sunt adepții științificizării, Lévy- Bruhl și Freud...” ș.a.m.d. (v. idem). Așadar, e limpede că nu-i
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
rămas constantele vieții noastre de cînd lumea. Exponent al unui dramatism ce ne îngăduie a deveni „părtași la experiențele lui grele”, poetul poate fi receptat la modul optim de un exeget aflat pe aceeași lungime de undă interioară, afin al gînditorilor de factură existențialistă mai curînd decît al celor operînd în pură abstracțiune. Aparținător al stirpei celor dintîi, Petru Ursache învăluie producția în cauză în considerații diverse, efectuînd planări ce-l depărtează și-l apropie alternativ de materia intrinsecă a acesteia
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
în care studiul introductiv (școlăresc și lipsit de penetrația operei) nu explicitează conceptul naeionescian de „destin”, iar nota asupra ediției nu justifică în nici un fel alegerea titlului? Nici măcar imperativul primar, al continuării editării, chiar și parțiale, a publicisticii inedite a gânditorului nu poate fi invocat: circa o treime din carte reia texte deja publicate, antum (în Roza vânturilor) sau postum (în culegerile Suferința rasei albe, din 1994, și Între ziaristică și filosofie, din 1996). Ediția este structurată pe domenii gazetărești: politică
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
Drumurile destinului românesc nu aduce nici o revelație cu privire la ideile profesorului. Și în articolele publicate pentru prima dată aici, Nae Ionescu este același ideolog antidemocrat, anti-individualist, anticapitalist, adept al „decuplării de Europa” și al statului corporatist. Pe scurt, un foarte original gânditor de extremă dreapta, care credea că dizolvarea democrațiilor interbelice este un proces istoric inevitabil, iar apariția sistemelor totalitare, o formă de avangardă politică. Indiscutabil că publicistica sa este ceva mai complexă, iar cine o citește înzestrat cu spirit critic (nu
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
om al epocii sale” (cum, cu o formulă uzată, spune editoarea în prefață). Imaginea filosofului, fără să fie caricaturală - căci volumul nu omite articolele evident prolegionare, dimpotrivă -, îl acreditează pe profesor mai degrabă ca figură pitorească, tipic bucureșteană, decât ca gânditor serios, apt să subjuge intelectual o generație. Nu e numai rezultatul inevitabil al absenței spiritului critic care ar fi trebuit să guverneze ediția, ci și al lipsei de cunoștințe cu privire la ce este și cum se face o asemenea ediție. Mai
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
Sorin Lavric E o discriminare fină ca, vorbind despre Soljenițîn, să-i separi virtuțile de scriitor de cele ale gînditorului politic. E totuna cu a spune că, în vreme ce primele sunt colosale, celelalte sunt neașteptat de mărunte, drept care venerația cuvenită cărților trebuie, în cazul ideilor sociale, să lase locul unei precauții de principiu. De ce? Fiindcă Soljenițîn, trecut prin școala supraviețuirii în
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
a luat o sarcină ingrată: să facă din ursul slav o pasăre domestică, îndulcindu-i nuanțele și netezindu-i asperitățile, pînă la a-l preschimba într-un personaj suficient de scrobit ca să întrunească pretențiile de gust americane. Adică într-un gînditor democrat care pe nedrept a căzut în dizgrație în anii ‘90, cauza caterisirii publice stînd doar în neînțelegerea adevăratelor intenții pe care rusul le cocea în suflet. Din acest motiv, volumul e o încercare de a îndrepta stofa boțită a
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
e că își reduce la minim retorica însoțitoare, lăsînd numele, datele și cifrele să vorbească singure, printr-o atentă selecție a detaliilor. De fapt, Boia are cîteva calități care îl scot din condiția de istoric, preschimbîndu-l în schimb într-un gînditor al istoriei. Mai întîi nervul dialectic, pe care îl arată în felul în care știe să analizeze o problemă: autorul rupe tema în nuanțe intermediare, oscilînd între extreme pînă la conturarea deplină a posibilităților de interpretare, consecința fiind o relativizare
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
burghez, de aceea ideile acestui profet ilustru își vor arăta pînă la urmă profunzimea, atîta doar că trebuie să mai așteptăm o vreme, pînă cînd se va alege praful de societatea actuală, și abia atunci ne vom putea închina în fața gînditorului care ne-a dat implacabilele legi „obiective“ ale istoriei. Judecat după luciditatea cu care dezvăluie mecanismul epidemiei marxiste, Vladimir Tismăneanu rămîne același neobosit critic al criminalei ideologii, fiecare volum al său nuanțîndu-i trăsăturile și episoadele istorice. Într-un fel, îl
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
de dezbinare a exilului ș.a.m.d. La Sibiu, în afara ecourilor tentativei (eșuate) de a-l implica pe filosof în operațiunea propagandistică menită să ducă la atragerea lui Mircea Eliade în țară, nu există nimic. Cei care îl urmăresc pe gânditor nu reușesc să înțeleagă cum de acesta îi atrage pe tineri, deși trăiește ca un sihastru, cum de refuză să plece din țară, deși are atâtea ocazii, cum de nu se angajează în rezistență politică, deși detestă regimul și nu
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
când rezumate în sinteze care fac apel la aceleași șabloane din anii ’50, nici măcar exacte: fost legionar, suspect de legături cu spionajul englez, politică dușmănoasă față de regim etc. etc. De o particulară abjecție sunt, în acest volum, turnătoriile. La București, gânditorul era turnat de câțiva apropiați (unii, identificați în persoana unor colaboratori cu pregătire filosofică). La Sibiu, turnătoriile aparțin unor lumpeni, care vehiculează încă, la finele anilor ’80, clișeele marxism leninismului, în interpretarea lui stalinistă din aceiași ani ’50. Mizeria morală
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
Critica lor e de fapt o reacție hrănită de o dezabuzare tardivă: nu e ușor să recunoști la bătrînețe că toate insurecțiile la care te-ai dedat în anii tinereții nu au folosit la nimic bun. Baudrillard nu e un gînditor radical, așa cum se declară în postfața cărții, ci un relativist sceptic căruia lipsa unui reper transcendent îi insuflă sentimentul unei catastrofe iminente. Sub unghiul gimnasticii minții, volumul e de citit grație efortului pe care îl cere parcurgerea piruetelor dialectice, dar
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
din Rusia tiranică, dar plină de forță locul de afirmare fantastică a unei împărătese nu mai puțin fantastice, care a fost Ecaterina a doua. Autocrata fără de milă față de poporul ei, condamnat la non-libertate, - cu înțelegerea și prietenia istorică arătată iluminiștilor, gânditorilor Franței, care au pregătit republica și drepturile moderne ale unui popor făcând din libertate țelul suprem al existenței. Ecaterina, patroana luminată a acestei gândiri, o împărăteasă criminală, triumfătoare, conducând imperiul rus prin îndrăzneală, șiretenie și cruzime, cu rezultatele magnifice ale
Maria-Antoaneta sau indulgența istoriei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6670_a_7995]
-
prima proiectează prezentul în slujba unei autorități, iar cea de-a doua e o reacție față de prezent, grație refugiului în idealitate. Amintind că Napoleon e cel ce-a acordat conceptului de ideologie conotația sa peiorativă, de pericol pentru ordinea socială, gînditorul francez îl raportează la trei niveluri de înțelegere. Prima accepție e cea de distorsiune-disimulare, ilustrată de Marx, care, pe urmele lui Feuerbach, a atribuit ideologiei funcția de-a răsturna imaginea realului, cum s-ar întîmpla, potrivit doctrinei sale, în cazul
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]