23,329 matches
-
de a da România la Nufărul. Citim de pildă, în CRONICA ROMÂNĂ că poliția curăță marile orașe de hoți, boschetari și escroci. Foarte frumos, dar în același ziar citim că Sîmbătă noaptea, la Urzicenei, dr. Georgescu, jefuit cu cuțitul la gît în propria casă. E adevărat că tîlharii sînt o categorie aparte, dar dacă poliția tot vrea să facă ordine, ce-ar împiedica-o să se ocupe și de prevenirea unor atacuri precum cel suferit de dr. Georgescu din Urziceni? Asta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
Fîntânile țâșnesc, florile chicotesc, totul înmugurește, foșnește, strică opera foarfecilor. E un asalt neașteptat, luare prin surprindere; "primăvara vine peste noapte", jucăușă, înaripată, deloc violentă, totuși irezistibilă. Descătușarea poate însă uneori să și sperie: copacii șușotesc și-ntind "antene stranii, gâturi de cămilă și aripi de balaur". Există un element oarecum nefast în eliberarea naturii: ceea ce apare ca însuflețire a vechii ordini e în același timp distrugerea ei. Motivul revoltei împotriva "vechii grădini" rococo a avut, cum se vede, parte de
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
bine cu țipetele de durere, cu tînguirile, strigătele de disperare ale unei înmormîntări din același spațiu geografic. O țărancă beată, între două vîrste, purta în fruntea alaiului, în plin soare, era în iunie, o gîscă mare, albă, vie, legată la gît cu o panglică roșie, să nu se deoache, și pe care femeia o ridica din cînd în cînd deasupra capului, s-o vadă toți cei dindărăt, în timp ce gîsca își fîlfîia moale aripile cu un răsfăț feminin, aripile curate ca zăpada
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
pe care, la vot, și-au transformat viitorul într-un scrum murdar și toxic. La 26 noiembrie 2000 s-a votat mai ales din disperare. O țară care nu mai așteaptă nimic de la nimeni și-a pus singură ștreangul de gât. Numele acestei disperări e astăzi Vadim Tudor. Mâine, după ce aburii minciunii paranoice se vor risipe, ea ar putea să se numească război civil, gulag ori separatism.
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
urletul poate fi răspunsul direct la sfârtecarea cărnii, el având un corespondent antitetic în urletul torționarului care își sporește sonoritatea, pentru a se ațâța și a-și demonstra puterea. Originea urletului este una profund organică și nu trebuie limitată la gât și gură, întrucât provine din măruntaie. De aceea, urletul nu este o izbucnire doar cu valoare auditivă, ci și cu valoare ființială, el devenind însuși trupul torturat. Nici un urlet nu este mai înspăimântător ca acela al victimelor castrate și al
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
un bâzâit interior face să vibreze capul victimei: sonoritatea se desfășoară, în acest caz, între zidurile trupului, și nu în afara lui. În supliciu se nasc scâncete, răsuflări speriate, sunete animalice, vorbe în răspăr, jumătăți de cuvinte, bolboroseli, vorbe înecate în gât, bufnituri: toate acestea alcătuiesc o sonoritate variată, întrucât fiecare parte atinsă violent sună altfel, iar semnul auditiv respectiv traumatizează. Atunci când victimele erau forțate să cânte ore întregi (chiar câte o jumătate de zi, de obicei în lagăre și colonii de
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
care o are supliciatorul. Nu este vorba despre auz fin, ci despre "măiestrie" în a detecta sonoritatea cifrată a supliciului. Se întâmplă, însă, ca schingiuitorul actant să nu dorească să audă urletul victimei sale, drept care gura acesteia este astupată, iar gâtul, sufocat, pentru ca urletul să rămână înăuntru. Țipătul este un stindard auditiv de care torționarul nu vrea să ia cunoștință, căci l-ar învinovăți, iar tortura pe care o aplică ar deveni personalizată. Vocea poate fi o armă a supliciatului, care
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
Mutilarea artistului la tinerețe este un impresionant memento al suferințelor îndurate de o ființă de carne și sânge, fără pavăza de hârtie a textualiștilor, o femeie îmbătrânită prematur, cu "stelele sus" și "moartea aproape", cu putregaiul singurătății neputincioase rănindu-i gâtul, un om distrugând și autodistrugându-se, vomitând la marginea unei lumi părăsite de Dumnezeu: De m-aș putea odihni în oricare scenariu al vieții,/ în cotloane diverse și simple, cinstite,/ unde să nu existe decât un pat în care să dorm
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
escrocherii. Nu ne-am văzut decât de vreo trei ori", susține altul, a cărui semnătură a făcut posibilă devalizarea de către cel împricinat a unei bănci. "Poate să ne fi intersectat o dată, la o recepție", psalmodiază un mahăr unsuros, băgat până-n gât în cele mai deocheate afaceri ale ultimelor cincisprezece ani. Ascultându-i, ai putea rămâne cu impresia că România e un fel de planetă aseptică, în care se circulă pe culoare bine stabilite, fără cel mai mic risc de a te
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
un motto) se află în apropiere, gata a primi un nou membru în confreria lor de un patetism sofisticat și de o sofisticare patetică: "Așa că n-o mai lungiți/ spuneți-mi odată că sînt al nimănui./ Chiar tu cămașă/ bleastămă-mi gîtul ce te-amenință/ cu jegul tău omenesc/ cu reacredința viscerală./ Tu mașina mea de scris desprinde-te/ de jigăritele-mi falange/ și du-te prin birturi să mesteci pîine/ cu dinții tăi de acuma proscriși" (ibidem). Sacrificîndu-se prin abdicarea de la
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
Găsește amuzant ca un băiețaș ca mine să spună "Căcat!" Aș vrea să-i comunic ce gîndesc și despre ea, însă n-am decît nouă ani și sunt pe trei sferturi dus de cît gin Tom Colins am dat pe gît. Dar chiar și cînd sunt treaz, nu reușesc decît să-mi imaginez o observație sarcastică. - Ține-te bine, Frisco, mă îndeamnă Carlton. S-ar putea să avem parte de o petrecere haioasă. După licărul din ochii lui, îmi dau seama
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
mare înălțime. O secundă rămîne locului, clipind amețit. întreaga petrecere se oprește, se holbează, reacționează. Bob Dylan cîntă de zor Just like a Woman. Carlton ridică o mînă, curios, ca să extragă ciobul de sticlă care i s-a înfipt în gît, și în clipa aceea se pornește hemoragia. Sîngele țîșnește din el. Mama țipă. Carlton face un pas, cade în brațele prietenei lui și amîndoi se rostogolesc pe jos. Mama se aruncă peste el și peste fată. Oamenii strigă tot felul
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
ordine. Carlton dă din cap și apasă mîna tatii. Ochii lui capătă o lucire mirată. Mama strigă: - Nimeni nu face nimic? Sîngele care se scurge din Carlton e tot mai întunecat, aproape negru. Urmăresc totul. Tata încearcă să-i apese gîtul și Carlton încearcă să-i apese mîna. Părul mamei e năclăit de sînge. îi cade peste față. Prietena lui Carlton îl strînge la piept, îi mîngîie părul, îi murmură în ureche. S-a pierdut pînă să sosească ambulanța. Puteai vedea
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
realul. Noi suntem noi, sau aproape noi. N-avem decât să deschidem ușa și ficțiunea intră. Așteaptă cu răbdare în fața ușii, pe urmă intră. Sau noi în ea. De îndată ce își îndeasă pălăria pe cap și își răsucește eșarfa neagră în jurul gâtului, fără să mai vorbim de paltonul lung și negru, știu că o să injecteze o doză de realitate în invenția care bântuie în exterior. Caraghioslâcul împopoțonării lui la asta servește. Ca și cum ar fi vorba de o parolă ca să intre în ficțiune
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
ce poate părea banal în nefirescul lumii, dar în sufletul meu ia proporții de cataclism, am o bănuială că lumea mi se duce de râpă. Lume în care și eu, ca toată lumea, pățesc, iată, și lucruri care mă strâng de gât. Începe să se vadă de la o poștă că viața, pe care o iubesc, se deteriorează în datele ei de susținere, că mi se subțiază rezistența proverbială la stres, că refugiul în muncă, în poezie, nu se mai produce ca până
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
în care a încercat să se reformeze, a făcut implozie. Prea ocupat, probabil, să se autoadmire pe coridoarele Cotroceniului, Iliescu a sesizat prea târziu primejdia: tot visând la partidul-stat, n-a observat oasele de balenă ce se înfigeau implacabil în gâtul sistemului. Furia lui Iliescu pe Năstase are, din acest punct de vedere, o explicație obiectivă: un partid perfect controlabil nu poate fi, în viziunea aparatcik-ilor, decât un partid-sferă. Or, prin mișcările atât de neinspirate ale lui Năstase, el a devenit
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
compatibil cu poezia lui fanfaroană. în poemul "în gura mare", adresându-se urmașilor, care vor trăi în comunism, își denumește, pe neașteptate, timpul său ca un "căcat pietrificat" și se plânge că serviciile de agitație și propagandă îi stau în gât. Membrii RAPP-ului vedeau esențialul: "putred", schizoid a fost Maiakovski dintotdeauna - de la început până la sfârșit. S-a născut la periferia gruzină a imperiului rus și moartea prematură a tatălui său l-a făcut să trăiască toate suferințele unei copilării fără
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
pe după gâtlejuri ca niște juvățuri, bine fixați de bănci, să nu se miște, după cum se aflase din ziare și din alte povestiri; și că, ajungând călăii la șef, imobilizat în același fel, când să-l strângă și pe el de gât cu sârma aia oribilă, ca pe toți ceilalți osândiți, nu puteau să-i facă nimica, deoarece șeful era ca zeitatea găsită în grămada de bolovani a lui Mitică și că șeful, de marmoră, striga, însă cu vocea lui Mitică de la
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului A nins peste macii mei cu galaxii de sânge Într-un albastru ramolit o lume-ntreagă plânge Că primăvara nu mai vine să ne învețe rodul În muguri de lumină ascunde-n taină nodul Din gâtul meu, din inima-mi pustie, din viața mea Din așteptarea asta cu zimți de iarnă grea În care gheața zace precum a morții pânză Acoperindu-mi ziua cu lacrima de mânză A nins cu dărnicie, cu țepe și minciună Cu
IUBIREA FĂRĂ SCARĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382678_a_384007]
-
Ștefan așteptă sosirea celor de la SMURD care știau mai bine decât el ce trebuiau să facă în asemenea situații. După ce îi verificară din nou pulsul și constatară că este în viață, i-au fixat capul cu un colier pus în dreptul gâtului, i-au pus victimei masca de oxigen apoi au ridicat-o cu grijă și au transportat-o cu o targă purtată de toți cei coborâți în râpă. Mașina salvării cu sirenele pornite plecă imediat în trombă spre Brașov. Pompierii au
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
cer și spre lumină, De frumoasa ta grădină ! Dar timidă, Primăvara, îi răspunde: - Surioara mea mai mare, nu te teme ! Pentru toate este vreme ! Vreau întâi rochița nouă Să mi-o țes în timp ce plouă Din a ierbii firicele. Pun la gât muguri-mărgele, Iar apoi îmi prind în păr, Roze și-albe flori de măr. Sigur că așa gătită, Cu culori împodobită, Voi fi cea mai mândră-n rochia Pusă-n ciuda Babei Dochia. Când cocorii m-or peți, Soarelui vor povesti
SFADĂ ÎNTRE SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382715_a_384044]
-
-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată și încercă să-i culeagă de pe buze picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc. Își împreună apoi mâinile, prinzând-o ca într-o menghină, culegând cu nesaț savoarea vinului împrăștiată în frăgezimea guriței sale dulci, iar cu limba îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
tricoul. Cu mâinile tremurând de excitație, Mircea desfăcu capsele sutienului, lăsând liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg, mișcându-și cu frenezie într-un ritm alert șoldurile lângă trupul atletic al tânărului. Doamne, ce dor îmi era să ating o femeie frumoasă ca
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
spre poarta sa primitoare și doritoare. Mircea a pus stăpânire pe corpul superb al tinerei fete cu ajutorul abandonării totale a acesteia în brațele sale. Buzele îi alergau pe întregul corp, în căutările frenetice de senzații noi, urcând sau coborând pe gâtul zvelt și dornic de plăcerea sărutului pătimaș. Nu îi ocolea nici ochii frumoși, apoi explora cu dibăcie și savoare bărbia, urcând insistent spre lobul urechii, mișcare ce o electrocută de parcă a fost curentată la intensitate maximă. Tresărea din tot corpul
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
Bobu și Postelnicu. Ba chiar mai breji, prin lingușeală, slugărnicie și prosternare subumană. Ceea ce, de altfel, i-a emasculat etic pe veci. Zbieretele patriotarde de azi nu sunt decât tânguielile după pierduta bărbăție de ieri. Intrați, ca să zic așa, până-n gât în rolul Șeherezadei, eunucii bolșevico-fasciști continuă să scoată falsete, doinind cu jale, fără să observe că "gura de rai" s-a transformat între timp în "gură de metrou", iar "piciorul de plai" în... tălpășiță luată de-o întreagă generație de
Antonescu, rezerva lui Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16045_a_17370]