780 matches
-
Tehnica ne era cunoscută nouă din învățătura Sfinților Grigorie Palama, Teodor Studitul și din ce adunase Anghel Papacioc de la călugării cu care venise în contact. Începutul se face prin rostirea șoptită cu gura, apoi devine proprie organului limbii, coborând în gâtlej și numai după aceea în inimă. Rostirea se face fie în ritmul pulsului sacadat: Doamne,/ Iisuse/ Hristoase,/ Fiul/ lui Dumnezeu, și așa mai departe, fie după respirație, la inspirație: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iar la expirație: miluiește-mă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cenotafurile lor constituie centrul cultului eroic; sacrificii întovărășite de jeliri rituale, rituri de doliu, "coruri tragice". (Sacrificiile destinate eroilor erau asemănătoare cu cele efectuate pentru zeii chtonieni, și se distingeau de sacrificiile oferite olympienilor. Victimele dedicate olympienilor erau ucise cu gâtlejul spre cer, cele oferite zeilor chtonieni și eroilor, cu gâtlejul înclinat spre pământ; victima olympienilor trebuia să fie albă, cea a chtonienilor și a eroilor era neagră, ea trebuia arsă în întregime, și nici un om nu avea voie să mănânce
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
rituale, rituri de doliu, "coruri tragice". (Sacrificiile destinate eroilor erau asemănătoare cu cele efectuate pentru zeii chtonieni, și se distingeau de sacrificiile oferite olympienilor. Victimele dedicate olympienilor erau ucise cu gâtlejul spre cer, cele oferite zeilor chtonieni și eroilor, cu gâtlejul înclinat spre pământ; victima olympienilor trebuia să fie albă, cea a chtonienilor și a eroilor era neagră, ea trebuia arsă în întregime, și nici un om nu avea voie să mănânce din ea; tipul altarelor olympiene era templul clasic, ridicat deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
168) Zică cine ce-o zice, nu cred că Bacovia a făcut excepție de la aceste reguli. Să mai amintesc o dată episodul cu Marieta, sau faptul de a fi fost tatăl unui „copil natural”? Boemii francezi beau băuturi care le ardeau gîtlejul ca jăraticul: „la verte “, „l’ absinthe”, „le champoreau”.(v. I. Valjan, Cu glasul timpului, p. 243) Boemii romîni beau băuturi mai domoale. Bacovia, de pildă, se „alcooliza” cu vin, iar vara și cu bere. I. M. Rașcu povestește despre furia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se simți Înfășurat, strâns din toate părțile, ca și cum ar fi fost legat și Împins Într-un sac. Era din nou Întuneric și foarte cald, și Gavrilescu Înțelese că nu va putea rezista mult, se va sufoca. Încercă să țipe, dar gâtlejul Îi era uscat, lemnos, și sunetele păreau Înecate În pâslă.”( 34) Episodul al patrulea. Reîntors din lumea În care evadase, Gavrilescu găsește aceeași căldură de la Început. Comportamentul lui este neschimbat și este obsedat de timpul concret. Încearcă să lege conversații
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
în aer ca un roi de fluturi albi, / Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi." (Vasile Alecsandri, Iarna) (d) "Când, iaca!... ce să vadă? Ș-apoi mai are când vede?... căci lupului îi scăpărau ochii și-i sfârâia gâtlejul de flămând ce era." (Ion Creangă, Capra cu trei iezi) (e) "Zi frățâne-tău, zise Făt-Frumos calului său, să-și arunce stăpânu-n nori, și l-oi hrăni cu jaratec și l-oi adăpa cu pară de foc." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
e însărcinată cu al doilea copil. De aici probabil instinctul matern care trece atât de definitiv ecranul, după ce umpluse toate cadrele. (Mă întreb însă cu ce memorie se va naște noul pui al cuplului, obligat să fie „martor“ al atâtor gâtlejuri tăiate și al pivniței cu o imensă mașină de tocat și o sobă cu furnal?Ă Pentru că da, și aici nu pot spune că am savurat, se taie multe gâtlejuri în film, foarte convingător, nu degeaba filmul e interzis la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
noul pui al cuplului, obligat să fie „martor“ al atâtor gâtlejuri tăiate și al pivniței cu o imensă mașină de tocat și o sobă cu furnal?Ă Pentru că da, și aici nu pot spune că am savurat, se taie multe gâtlejuri în film, foarte convingător, nu degeaba filmul e interzis la noi spectatorilor sub 18 ani. Aici mi se pare că Tim Burton a exagerat, deși cred că pot înțelege că avea nevoie de o contrapondere vizuală oripilantă la muzica extrem de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
sa ("venetici din nord ") în han înainte de a se întoarce "pe meleagul berii": Voi, ce mâhnire mi-aduceți, vrăjmași, De drum vă vedeți, din nord venetici. Vinul nu curge în hanuri pe-aici Decât pentru-ai Franței urmași. Vezi doar, gâtlejul de colb ni-i uscat Dă-ne, copilă, din vinul tău, Pe-al berii meleag ne-om întoarce îndat' Și soare-om purta în ulcică, la brâu. Nu-i vorbă, de vin pivnița-mi prisosește Dar dintre voi nimeni nu
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
subțiri și tremurânde se sprijineau de un cadru de metal. Timp de cinci minute a fost o liniște adâncă. Apoi Marele Tenor și-a deschis ușor buzele ridate ca hârtia de pergament și un si bemol pur a ieșit din gâtlejul lui. Un sunet ca o mângâiere, care a învăluit asistența ca un năvod invizibil. Pe aceeași respirație, sunetul s-a prelungit și a crescut în volum, gura Marelui Tenor s-a deschis amenințător, iar expresia lui a devenit încrâncenată. Peste
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
îmi adun gândurile, dar sunt definitiv fulgerat de un blackout. Am uitat tot! Deși niciodată nu citesc însemnările, bag mâna în geantă să le scot. Comoție totală, nici urmă de ele! Geanta absolut goală! Câteva sunete răgușite îmi ies din gâtlej și mă aud vorbind ca un străin despre Boris. Evident că nimic din ce spuneam nu avea legătură cu viziunea mea regizorală. Încerc să mă justific, greșeală absolută. Asistența era din ce în ce mai decepționată de pres tația mea. Murmure nemulțumite se ridicau
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
băiat foarte bun; de altfel - a adăugat ea într-o doară -, am fost aproape întotdeauna mulțumită de această categorie de amploaiați.“ L-am văzut pe prefectul meu făcându-se roșu, apoi alb ca varul; îmi simțeam inima bătându-mi în gâtlej. Doamna de Staël n-a avut deloc aerul că și-a dat seama de impertinența comisă și, de fapt, nici nu fusese aceasta intenția ei. Am menționat această împrejurare pentru a avea ocazia de a remarca o bizară anomalie a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cântul", amintind celor ce l-au citit pe Yeats de pasărea de aur din Navigând către Bizanț și Bizanț. Amintirea e prozaică, banală, prin urmare cu atât mai aproape și mai sfâșietoare: Și privește așa-n jos de pe cracă Cu gâtlejul gol și ciocul întredeschis Pe când sub pomul lucitor Un țânc care poate sunt eu de altă dată Își răsucește mașinuța nou nouță. În Nu despre trandafiri găsim o explicație a tainei lui Mole: N-am scris niciodată Un poem despre
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc;/ Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc// Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine,/ Cum toată viața aspră, sălbatecă din lunci/ Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine/ Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci". Originarul apare în chipul increatului, ca ieșire din ascundere și ridicare la vedere. Pentru a putea fi văzut, inaparentul îmbracă "strai de sărbătoare", ia trupul unei imagini prin care transpare, mai adânc, unduirea cărnii lucrurilor, urcând din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adică "să vrea și mai mult decât vrea deja." Cheful ăsta autofag se întreține cu mare cheltuială, căci pofta-i vine mâncând: lui trebuie să i se sacrifice totul, până nu rămâne nimic din sinele emaciat ce-l pătimește decât gâtlejul lui fără fund, lustruit din răsputeri și lucind spectral prin pielea gălbejită, ca un breloc cu briliante purtat pe dinăuntru. Ehei, cât nu și-ar fi dorit nomazii să-l măsoare pe-al arhitecților cu un ochi expert, de spoitor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
arcă legănat-vorbitoare a convivialității. Pe lângă ea, stihia aluneca neputincioasă, lăsându-și mugetul brut cizelat în glasuri omenești cântătoare, cu vocale lungi cât canalele de-acasă, cufundate în cărăușia tihnită a apei înspre bulbii lalelelor. Vocile lor erau grădini crescătoare în gâtlejuri, cu susur molcom de vâltori bine strunite și îndiguite. Populau un arhipelag al prieteniei în mijlocul imensității, și din risipirea lui se îmbrățișau de la distanță cu pavilioanele urechilor, în care ființa găsea o priză binevoitoare în încercarea ei de a se
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
după ureche. Migrația contemporană în toate sensurile atestă că fostul acasă s-a transformat din grădină în labirint carceral, din care se încearcă obsesiv ieșirea sub efectul panicii crescânde. Ca și cum libertatea noastră n-ar fi nimic altceva decât un imens gâtlej devorator ramificat în toate direcțiile și înfometat de noi. − Că bine zici! aprobă Bart. Monstrul casnic al incintei nu apare ca atare pentru că nu există, dar la nevoie se ivește în locul lui câte un țap ispășitor încornorat de circumstanță. Domnilor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îndoielnică. Jackie cere un pahar de anason și mă întreabă ce vreau. Răspund că "același lucru ca dumneata" și se simte obligat să-mi atragă atenția că e tare. Cu atît mai bine, răspund și băutura îmi arde într-adevăr gîtlejul și răspîndește culori azurii în fața ochilor meu și-n viață. Între timp, Jackie întreabă pe fata de la tejghea dacă știe ceva despre satul pe care-l căutăm. Nemaipomenită, fata aceea desculță, murdară, cu șuvițe unsuroase de păr blond căzîndu-i în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ei de dispreț: „Analfabeții, Învrăjbit vârtej,/ Năvălitor din groapa altor nopți,/ Aduc prostiei Înzecit prilej/ Să-și lepede puetu-n semidocți.” (Lues latent) sau „Prostia galopează-n toată firea/ Că iapa dobitoaca la manej/ Și umedă undește născocirea/ Ridichelor Întoarse pe gâtlej”. (Hibernia) ori „Invalid și ventriloc smochinit sub cozoroc/ Blegotrop și hipospad tălpășița pentru iad/ Uite-așa cum e și nu, nimeni altul nu-i făcu./ Și se-ncrâncenă de-i spui omul prost cu mâna lui” („Marșul cu prolog al
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Foarte arare” (cum ar fi spus Eminescu), Alexandru Tăcu debutează târziu cu o carte ce reprezintă un act artistic și un document istoric”. ,, Prostia galopează-n toată firea/ Că iapa dobitoaca la menaj/ Și umedă undește născocirea/ Ridichelor Întoarse pe gâtlej. Curat murdar, murdar curați/ Pe stradă, la sclavie ori acasă/ Asimilam În lucruri anturați/ Mirosul de politică-pucioasă”. Din surse sigure (va rog să mă credeți) știu că Cineva a dorit să-i doneze În Bărăgan 500 hectare de pământ de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
amintit, totuși, că data trecută când crăticioara de apă era goală, a lătrat și stăpâna i-a adus apă. Așa că, în fața ceaunelului gol, a început să latre. La început mai încet, apoi din ce în ce mai tare, până când așa, ca într-o hipnoză, gâtlejul lui a început să scoată niște urlete aiuritoare. Bunica era în pat, toropită de căldură. Când a văzut că lătratul nu mai contenește, cu baticul căzut pe spate și părul albicios într-o dezordine caricaturală, a pus mâna pe bastonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tu chiar crezi că viața aceasta este făcută doar ca să mâncăm, să bem, să ne distrăm și să facem copii? - Măi, băiete, n-aș putea spune că nu mi-e bine! - Doar aceasta crezi că ești tu: burtă de ghiftuit, gâtlej de băut și trup de satisfăcut? - Mai trebuie ceva?! - Ia spune: tu te crezi mașină? - Nu! De ce?! - Păi, într-o mașină bagi combustibil (hrană), ulei (băutură pentru... uns gâtlejul), bani de întreținere (distracții)... dar până la urmă se strică, ruginește și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
e bine! - Doar aceasta crezi că ești tu: burtă de ghiftuit, gâtlej de băut și trup de satisfăcut? - Mai trebuie ceva?! - Ia spune: tu te crezi mașină? - Nu! De ce?! - Păi, într-o mașină bagi combustibil (hrană), ulei (băutură pentru... uns gâtlejul), bani de întreținere (distracții)... dar până la urmă se strică, ruginește și... ajunge la REMAT! Cam asta ar fi și cu oamenii în concepția ta! Pe o parte bagă, pe alta scot, iar în timpul acesta îmbătrânesc și... mor! - Hei! Mai încet
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a chiui prin prundurile astea? Cum nu? Parcă n-am auzit eu cântând așa câte o horă hoțească?" Cu bâta mai lungă decât el, șuerând oile, când mai ascuțit, când dulce, înnăbușit, îndemnându-le cu glasul, când răsunător, când din gâtlej, coboară cu turma în urma noastră și ne răspunde vesel, cu un glas vioiu în care pătrunde un accent ștrengăresc. Răspunde scurt, frumos și repede. Da pe popa din Bălțătești îl cunoști? Cine-i popă acolo? Acolo? părintele Gavril Enăchescu. Bătrân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
s-a-ntors spre un agent tînăr, tuns periuță. - Ai ceva despre el? a-ntrebat. Agentul a clătinat din cap și a zîmbit. Și-a ridicat un picior, - Vezi picioru’ ăsta? i-a zis el lui McCarthy. O să ți-l bag drept În gîtlej. - Nu mă-ncurc eu cu marfă, domnu’ Morton, a zis McCarthy, pentru că nu vreau să merg la-nchisoare. - Ce făceai la colțul străzii cu ceilalți drogați? - Doar treceam pe-acolo. Mă Regal-am, domnu’ Morton. (Termenul se referă la berea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]