1,239 matches
-
aducîndu-i halatul și văzînd-o goală-goluță. Nadina surâse fără să vrea. Admirația o încînta totdeauna... Pe când fata îi punea pe umeri neglijeul de mătase moale, albă, și ea căuta să-și vâre brațul în mâneca largă, se auzi afară, în curte, gălăgie de glasuri. ― Uite c-or fi și sosit boierii, coniță dragă! strigă Ileana cu bucurie. ― Du-te repede, fetițo! șopti Nadina cu vocea uscată de emoție. Și întoarce-te să-mi spui! Ileana o zbughi afară prin vestibul. Nadina își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
are să le uite pe ele. Dumitru, învîrtind căciula în mâini, tocmai spunea lângă scară că lespezenii sunt liniștiți și le pare rău că se amână mereu muncile, când o ceată de vreo patruzeci de țărani năvăli pe poartă cu mare gălăgie, câțiva învîrtind niște bețe în aer. Cei trei încremeniră pe scaune. Într-o clipire oamenii înconjurară cerdacul strigând, suduind, învălmășindu-se, parcă fiecare ar fi vrut să ajungă mai în față. Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în mâinile țăranilor, hohotind de plâns. ― Na, gata, uite-le! făcu Chirilă, ridicîndu-se. ― Pune-i-le pe piept, nea Chirilă, să-și facă tocană din ele! zise gros Nicolae Dragoș, întorcîndu-se cu scârbă. Câteva râsete izbucniră, apoi strigăte ș-apoi gălăgia, care se potolise un răstimp. Aristide rămăsese întins pe dușumele, gemând. Arendașul se smulse dintre țăranii ce-l ținuseră și se aruncă la fiul său: ― Dragul tatii, dragul tatii... Of, tîlharii! Chirilă Păun coborî cu Nicolae în curte, iar ceilalți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uliță. Printre copacii parcului vedea în față, aproape, parcă numai la câțiva metri, focul ce mistuia conacul lui Cosma Buruiană. Ardea potolit, fără flăcări mari, cu o roșeață ce păta văzduhul. Era ora zece. Furia incendiului se mulcomise, ca și gălăgia țăranilor, care se auzise până aici în liniștea amurgului. Satul dormea, parcă toate câte se întîmplaseră în cursul zilei ar fi fost în vis. Numai lumina focului dovedea că n-a fost vis... În stânga, mai departe, altă pată roșie pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bombănind. Când descoperiră însă masa încărcată, se înviorară și-și amintiră că li-e foame. Melentie îi așeză pe toți trei pe laviță: ― Mâncați ce vă place, copii, până vă săturați!... Numai să nu vă bateți și să nu faceți gălăgie, că măicuța a murit și ar fi rușine!... Păvăluc, tu, că ești mai mare, ia seama să nu dea în foc oala asta de ciorbă, că eu mă duc să chem o vecină s-o scalde! Colonelul Ștefănescu sări din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
O să-ți dăm bătaie!... Ne-ai înșelat și ne-ai jupuit destul!... Pămîntul!... Pămînturile!... Pământul nostru și munca noastră! Bătrânul Ștefănescu privea și asculta cu o față prietenoasă, ca și când oamenii I-ar fi hiritisit. Apoi, când se mai potoli puțin gălăgia, reveni: ― Voi vorbiți o sută deodată, cum să vă înțeleg? După vreun sfert de ceas de tărăboi se aleseră doi țărani care să parlamenteze. Colonelul dădu din cap mulțumit: ― Așa, băieți! Acum știu cu cine vorbesc... Zi tu... Ioane!... Ori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apropia de asfințit, mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gâlcevind, parc-ar fi mers la nuntă. Cât s-au tot certat mai mult s-au întărîtat, încît acuma toți erau înfierbîntați. La gălăgie se adunaseră și copiii să caște gura. ― Măi nea Cristache, ia mai lasă tejgheaua! strigă Trifon în fruntea mulțimii, trecând pe la cârciumă și văzând pe Busuioc în ușă. Că ori ești de-al nostru, ori de-al altora, ca să știm
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prunduită și curățită de curând, țăranii se îmbulzeau și se fereau să nu calce pe marginile cu firicele de iarbă de-abia încolțită. Ici-colo cîte-un glas dojenea: ― Ferește, măi creștine, nu strica iarba, că-i păcat de muncă! De altfel, gălăgia mai contenise, ca și când le-ar fi fost rușine și s-ar fi simțit vinovați că au intrat prin parc, pe unde țăranii n-aveau voie să umble. Numai lângă rondul din fața castelului Trifon Guju îndrăzni să chiuiască gros și prelung
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l împingeau înainte. Își zicea, totuși, în același timp, că se duce degeaba, căci el singur n-are să se poată lupta cu tot satul și nici să oprească pe oameni de-a se răcori. De departe curtea Iuga vuia de gălăgie. Petre își iuți mai mult mersul. Era fără suman, ca la muncă, și avea în mână barda cu care cioplise și pe care a luat-o fără să-și dea seama, ca un băț când pleci la drum. În ograda
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bate Dumnezeu dacă nu i-am da toată cinstea creștinească! Ș-apoi după-amiazi avem înmormîntarea femeii lui Melentie... Hai, hai! Mergea greu și se sprijinea în cârjă și se oprea să se odihnească pe drum. La curtea Iuga se mărise gălăgia. Castelul ardea mereu, înfundat. Bucătăreasa Profira sărută mâna preotului și-l conduse în odaia mortului. ― Of, Doamne, Doamne, amară soartă ai hărăzit omului! bolborosi preotul, punîndu-și patrafirul, după ce s-a uitat o clipă la cadavrul boierului Miron. Ascunse sunt cărările
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ucis bărbatul în regimentele lor și tot nu le ajunge, mînca-i-ar cîinii! Mînca-i-ar toate relele și boalele! Arde-i-ar focul iadului cum mi-au ars mie inima!... Cârciumarul Busuioc, ieșit în fața prăvăliei, cu o figură satisfăcută, ascultând un răstimp gălăgia, n-avu de lucru și zise în chip de mustrare: ― De, măi oameni, n-ați ascultat pe cine vă învăța să vă astâmpărați ș-acu... Parcă i-ar fi atins cu un sfârc de bici, țăranii se năpustiră asupra lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În curând se deosebiră rândurile și cei câțiva călăreți, și trăsura cu prefectul și procurorul, apoi tunurile trase de câte șase cai, încheind trupul apocaliptic ca o coadă turtită cu solzi metalici. Cu cât oastea tăcută se apropia, cu atât gălăgia țărănească se învolbura ca un cor sălbatic amețitor. Grămădirea de oameni se răsfira în părți de-a curmezișul șoselei, subțiindu-se, parcă toți ar fi vrut să vadă mai bine pe vrăjmași și să-i înfrunte. 0 comandă aspră răsună
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zorelele care-și deschideau cupele albastre, cu vine violete, pe după aproape fiecare grilaj. La amiază tramvaiul era foarte aglomerat. Un țărănet vesel, cu băști, șepci și treninguri, iar femeile în fuste cu imprimeuri înflorate și broboade, umplea vagonul, râzând, făcând gălăgie, certîndu-se cu taxatoarea. Câte unul mai șmecher spunea cu voce joasă: "Biletele la control!" și înghețai chiar dacă aveai bilet. Pe înserate, tramvaiul era aproape gol, taxatoarea dormea între stații cu capul pe mica ei tejghea, mama moțăia și ea pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să strigi, disperată, tu. Deschizi gura, te apleci spre ei - iarăși, iarăși ? parcă da, parcă s-a mai întâmplat la fel, dar când ? -, iarăși niciun sunet nu îți iese din gură. în schimb în jur e o atât de mare gălăgie ! Trompetele automobilelor, bătăile pendulei, tropot de cai, de la celelalte trăsuri. — Patru cornuri la un ban ! strigă vânzătorul de ziare care aleargă cu teancul de gazete sub braț. Și trăsura întoarce. Și tu stai pe banchetă, deschizi gura, te forțezi, strigi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nume, pe teren, și să ne clădim astfel un fel de Încredere În tovarășul soldat de lîngă noi. Asta ar fi intenția, e clar că face parte din program; dar adevărul e că prieteniile Încep să se lege de la sine. Gălăgia caldă, veselă pe care o facem oprește ploaia care ar trebui să curgă din cerul dens, opac. O altă modalitate de omogenizare ar fi ședințele de informare ideologică care pînă una alta se țin În dormitor. Echipele de fotbal stau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fel ca și acum, îi ajutase cu atâta discreție. Ruby reprezenta un monumental „lucru-în-sine“, menit să-i placă filozofului. Ruby, aproape nearticulată în vorbire, era incapabilă să mintă. Rozanov simțea că această femeie va face tot ce va putea, fără gălăgie și fără interferența unor idei preconcepute care să încurce totul. De asemeni, Ruby știa să-și țină gura. John Robert, un om închis de felul lui, nu voia ca proiectul său să ajungă subiect de discuție în Ennistone. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
batem la ușă. Să le scoatem pe fete afară. Eu vreau să intru înăuntru. Ce se întâmplă, de ce nu putem intra? Vreau să plecați cu toții! Dar a fost ideea ta să venim aici! N-a fost, și nu faceți atâta gălăgie! Să le batem în geam? Hai să le cântăm fetelor un cântec! Vă rog încetați, vă rog plecați de aici! E lume în grădină, e lume multă în grădină, spuse Hattie. Nu te speria, ușile sunt încuiate. Pearl, nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a-i vorbi pe un ton atât de aspru lui Pearl, interveni Hattie. Eu o iubesc, este sora mea și nu a făcut nimic rău, știu, și dați-mi voie să vă povestesc ce s-a întâmplat: am auzit toată gălăgia aceea și am tras storurile și i-am cerut lui Pearl să-l găsească pe Tom pentru că voiam să-i spun, adică voiam ca el să-mi spună mie... știam că nu era un lucru organizat împotriva noastră și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pricep sensul evenimentelor, acestea se derulaseră deja. Mai ales după 1990, totul s-a desfășurat alert, iar timpul parcă s-a comprimat. Cred că am rămas un anonim pentru multe evenimente petrecute în jurul meu, sau am făcut doar o mică gălăgie care apoi s-a pierdut în eter. Insă la multe altele am fost protagonist sau măcar simplu participant. Inainte de a avea 20 de ani am început să visez să schimb lumea în mai bine; înainte de 30 de ani am
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
frumos și interesant în jurul meu, pe drumul ce-l voi parcurge. Stiu că mă îndrept spre un drum ce mă va primi cu brațele deschise, sau poate va fi pe alocuri banal, gol și mut. Poate că voi întâlni multă gălăgie, agitație și puține cuvinte înțelepte, puțină liniște și seninătate. Voi încerca să înțeleg, să pun întrebări, să mă minunez sau să rămân tăcut în fața a ceea ce nu înțeleg. Indiferent ce va fi, voi merge mai departe. De fapt, sensul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai mult pe crengile copăceilor din grădină. Astăzi, de dimineață, o rază jucăușă l-a gâdilat în trunchi și în rămurelele subțiri. Începuse să se dezmorțească. Micul copăcel somnoros revenea la viață. Era amețit de soare și mai ales de gălăgia vrăbiilor ce zburau de colo-colo schimbându-și locul tot timpul între rămurele. O boare plăcută îi cuprindea acum pe toți copăceii și... când sau privit... din loc în loc le-au apărut mici umflături roșcate care în câteva zile s-au
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
în fiecare zi. Ingrid sărea în sus de bucurie pentru că prietenul ei, pisoiul, o ajuta. Numai că acum, din când în când, îi e foame și ei! Dar noroc că întotdeauna se găsește vreo ciocolată, vreo prăjitură. Dacă burtica făcea gălăgie, tiptil intra în bucătărie și fura din prăjiturele. Dar ce s-a întâmplat?! S-a terminat prăjitura. Cu siguranță, cineva a mâncat-o! - Nu-i o problemă, gândește Ingrid, mai am ciocolata. Dar... măi să fie! S-a terminat și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
prefaceți că nu auziți. Întoarceți-vă și întrebați-o pe femeia care țipă: "Ce vrei, femeie?" Sau porunciți-i: "Încetează!" Luați-o de mână și dați-o afară. Scuturați-o de umeri: "Femeie nebună, ce te-a apucat, de ce faci gălăgie aici?" Sau orice altceva. Dar pentru numele lui Dumnezeu, întoarceți capul. Numai atât faceți măcar. Nu vă continuați gesturile ca și cum nimic nu s-ar întîmpla. Smulgeți-vă măștile de sticlă"... Înțelegeți, aceasta a devenit pasiunea sau, dacă vreți, nebunia mea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o viață modestă, retrasă, nu căutau să intre în vorbă cu nimeni, nici să lege amiciții. Seara cinau în cameră, încălzind mâncarea la mașina de spirt, pe care o puneau pe culoar. Odată, domnișoara Dorina, trecând pe acolo, făcu o gălăgie nemaipomenită: ― Cine a împuțit culoarul cu spirt! Brrr! Nu poți să-ți tragi sufletul de miros. Asta-i nesimțire curată! De atunci surorile Deleanu (acesta era numele lor de familie) au mai întrebuințară mașina de spirt. Izolarea lor voită trezi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai puțină singurătate. Or, e greu de crezut că azi sunt mai puțini oameni singuri decât înainte. Aici, pe plajă, nu-ți dai seama. Unii sporovăiesc, alții stau întinși la soare, cu ochii închiși, să se bronzeze. Domnește permanent o gălăgie veselă. Ai zice că nu există drame, nefericire. Cine poate ști, însă, ce ascunde fiecare? Pe vremuri, la Costinești, nu era nici un semn de "civilizație". Ieri, niște bișnițari au descins, aici, cu limuzinele pe plajă și și-au adjudecat o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]