838 matches
-
o trăsnaie, e stilul lui. Nu el, pe vremuri, într-o reprezentație - când Teatrul exista cu adevărat -, jucând rolul lui Hamlet, a făcut ce a făcut și a sfârșit povestea în picioare? Prințul, în viziunea sa, în loc să moară, și-a găurit cu spada toți inamicii, apoi a început să răcnească în fața sălii, toată un val de indignare: „Nu vă bucurați că am scăpat? Și așa au murit prea mulți în seara asta, vinovați și nevinovați! Hamlet și-a învins destinul! Priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în locuri diferite; aproape că nu există om care să nu îl fi văzut, în carne și oase, măcar o dată, de parcă nimeni nu mai doarme în Stațiune. Numai mincinoși. Magistratul întreține un zvon care-i convine, poate oamenii lui mai găuresc țeasta cuiva. A mea, a Actorului, a Filozofului. Actorul a înnebunit de tot; umblă îmbrăcat ca o muiere, zice că așa se purta Socrate. Bântuie străzile, crâșmele, ia cafenelele la rând, vrea să simtă mai bine spiritul cetății, spune. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
captivă, un vultur alb. Dedesubt, ca semnătură, Kikau Khasut. Nimeni nu știe despre ce e vorba, dar înscrisul are destinație precisă. Romancierul a mirosit ceva, a fost zărit, furișându-se, noaptea, în preajma Domeniului. Peste tot își vâră nasul. Poate îi găurește și lui Intendentul pielea; în urmă cu trei zile, a tras asupra unui pădurar, alt curios. Ancheta a stabilit că se urcase pe gardul Domeniului. Dacă va scăpa cu zile, va fi judecat. Inspectorul venit din Capitală a stabilit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mijlocul șotronului. Sibiul era orașul ce strângea în jurul inimii. 29. Sus, în calea Poplăcii, de-a stânga parcului Subarin, Petru a înălțat o biserică de sare. El nu dormea, nu mărșăluia, nu trăgea cu pușca, nu rupea carnea țintei, nu găurea visele, nu detona iluziile podurilor, nu inventa coordonate în firul de iarbă. Petru zidea, cerul se dădea la o parte, Petru zidea tot mai sus: Cine se crede drept să ridice piatra și să o arunce! Smulgi splintul cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cățeaua a observat că au fost descoperiți și noaptea și-a mutat puii în șopron. - Dar cum putea intra acolo, dacă era închis?Prin cotețul lui Oscar, care este lângă șopron. Mătușa a ajuns la peretele șopronului și l-a găurit, iar prin acea scobitură și-a mutat puii unul câte unul, îi ridica de blăniță, cu dinții, așa cum își mută animalele puii. - Dar cum a lăsat-o Oscar? - E și mama lui!... A doua zi omul i-a căutat mult
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
întotdeauna, să iasă și ei din anonimat și să rămână peste veacuri așa cum au fost: răi și buni, umiliți și răsculați, ignoranți și înțelepți, oprimați și trecători prin toate vicisitudinile istoriei prăvălite peste capul românului răbdător ca stânca, cu greu găurită de picătura de apă a vremurilor. - Și acum, la încheierea imaginarului meu interviu? - Viața ne-a fost dată să extragem din ea tot ce are bun iar grăunțele de adevăr și de manifestări nobile descoperite sub falia ontică să le
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
fabrică de bere, zise Kindermann. Te referi cumva la fabrica de bere Schultheiss? zise Rahn. — Ea crede că asta trebuie să fie, deși nu pare să fie un loc în care merg mulți oameni. Unele butoaie sunt vechi și au găuri. Ea poate să vadă afară din unul dintre ele. Nu, draga mea, nu ar fi foarte bun pentru a păstra berea. Sunt perfect de acord. Hildegard șopti ceva ce nu am reușit să aud. — Curaj, dragă doamnă, zise Rahn. Curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să fie pusă o placă funerară simplă, fără podoabe, care oricum nu ar fi fost gata mai devreme de zece zile. Îmi întinse un carnețel cu pătrățele și un pix. Ce vreți să fie scris? Am scris doar numele ei, găurind hârtia cu vârful pixului. Nu mai era nimic de făcut, priveam cu toții groapa acoperită, așteptând ca cineva să se hotărască să plece primul. Omul de la pompe funebre își făcu cruce și se mișcă. Încet, șchiopul îl urmă. Nu aveam gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
este adus un copil sau un bărbat de talie mică, i se așază pe creștet căpățâna tăiată a unei oi, Întoarsă În așa fel Încât gâtlejul sângerând să fie Îndreptat În sus, și totul se acoperă cu o pânză albă, găurită În locul potrivit. După cum vedeți, efectul este impresionant. Trage din pipă. Decapitatul țopăie și se Învârte pe scenă, minute În șir. Înainte de a-și ceda locul unui personaj straniu, În lacrimi. Baskerville! Din nou, Îl din priviri pe reverend; se mulțumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
creditare. Și am crezut doar că... Ați crezut că ce? Că sunteți mai cu moț? Că sunteți o excepție, pentru că apăreți la televizor? Că regulile normale nu se aplică în cazul dumneavoastră? Că banca vă datorează bani? Glasul lui îmi găurește creierii ca o bormașină și, brusc, nu mai rezist. — Nu! strig. Nu cred asta. Știu că am fost proastă și știu că am greșit. Dar cred că oricine mai greșește din când în când. Trag aer adânc în piept. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din cap. ― Numai pereți în formă de coaste... și praf, zise Kane. ― Vreo deschidere spre o altă secțiune a navei? Alte găuri în sol? (Cei doi parteneri răspunseră din nou negativ.) Așadar n-avem decât primul puț. Sau încercăm să găurim un perete. Dar vom încerca prima variantă până vom trece la lucruri mai serioase. (Remarcă expresia lui Kane.) Renunțăm? ― Nu încă. Abandonez când n-om găsi nimic după explorarea fiecărui centimetri din cașalotul ăsta gri decât pereți decolorați și mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
disperare să și le scoată până când acidul va începe să-i roadă pielea. În sfârșit dădu cu ele de pământ. Câțiva stropi se răspândiră și porniră să dizolve metalul. Brett era mai mult decât speriat. ― Ce dracu'! Lichidul ăsta va, găuri toate etajele și coca navei. Se răsuci și se năpusti spre cel mai apropiat culoar. Dallas apucă o lanternă și alergă pe urmele "tehului". Ceilalți se grăbiră să-i urmeze. La etajul inferior, de-a lungul coridorului punții B, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
urmă Ash, pare să fie un coroziv universal. L-am văzut demonstrându-și capacitatea de a roade mai multe substanțe diferite cu o egală ușurință... sau nepăsare, dacă vrei. Aliajul cocăi, mănușile chirurgicale, așternutul de infirmerie, patul metalic, le-a găurit pe toate. ― Și creatura asta blestemată folosește treaba asta drept sânge. Diabolic! Exclamă Brett, cu un amestec de respect și teroare. ― Nu știu sigur ce folosește drept sânge. (Creierul lui Asth funcționa fără încetare în ciuda precarității situației.) S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
situație iresponsabilă trebuie să ia sfârșit. De-acum încolo o vom crede în stare de orice și vom acționa în consecință. Inclusiv invizibilitatea. ― Nici o creatură cunoscută nu este invizibilă în mod natural, interveni Ash. ― Nici o creatură nu poate încă să găurească o placă de metal de trei centimetri grosime. (Ash nu găsi nimic de spus la această replică usturătoare.) A venit vremea să realizăm cu cine ne batem! Urmă o scurtă tăcere. ― Ripley, preiei acum comanda. Parker o privi cu răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ridică din umeri, dând să se-ntoarcă în cămăruța lui. Se răzgândi. Surâse, pocnindu-și mâinile ca și cum ar fi prins o gâză în palme. - Sau, dacă mai treceți mâine pe la mine, aduc eu o sculă de acasă și v-o găuresc cum trebuie. Dacă nu vă grăbiți... - Îți dai seama, continuă bătrânul, ca și cum nu-l auzise. Katy, așa cum era ea, o recrutaseră deja. Mi-a spus clar un prieten, pictor mare pă vreme aia, Condrat Focan. Poate-ai auzit. A ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sunteți modest! Cât de convingător! O forță scenică! Gustav se ducea la prima cârciumă dintr-o lume paralelă, încercând să-și revină din sensul giratoriu al gândurilor. Bodega avea patru mese tăblii înfipte într-o țeavă cu fețe de masă găurite de țigări. Un bec afumat. Tejgheaua barului era atât de înaltă încât trebuia să te ridici pe vârfuri pentru a striga printre pahare și turnuri de scrumiere cine ești, scopul vizitei, durata consumației. Pe braț ți se tatua numărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe jumătate inconștient, pe jumătate înnebunit de durere, dar incapabil să și-o exprime. Zvâcnea patetic și involuntar atunci când Dușmanul îi atingea vreun nerv. Peretele era parțial acoperit de urmele exploziei care s-a auzit mai devreme și pe alături găurit de gloanțele trase în ceață. Cei trei elevi care erau în încăpere stăteau undeva lângă ușă, speriați de moarte și îngroziți de ce se petrecea sub ochii lor. Corvium însuși era paralizat. Împăratul era incapacitat, dar nu de ce vedea, ci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu văzu decât ferestre și un pod vechi. Se afla într-o încăpere circulară, cu diametrul de vreo cinci metri. Podeaua era făcută din grinzi putrezite de stejar, iar acoperișul abia se mai ținea în îmbinările sale. Peretele exterior era găurit din loc în loc de ferestre mari, fără geam. Era o clădire veche. Gerul de afară intra și înăuntru și le pătrundea în oase, făcându-i în puțin timp să tremure. Corvium se apropie de una din ferestre și se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mergând, zăcea un om îmbrăcat în alb. Mâna sa se odihnea pe o pușcă cu lunetă. Era împușcat în partea stângă a pieptului, în inimă! În stânga lor, se odihnea pe veci un altul. Era înveșmântat tot în alb. Acesta era găurit în cap. La zece metri de ei, se vedea o ascunzătoare. Avea un acoperiș jos, plat și alb, sprijinit pe trei stâlpi scurți, care îngăduiau la nivelul solului ample deschizături pentru vederi periferice. Podeaua acesteia era mai joasă decât solul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
iei astfel de riscuri, chiar dacă e vorba de țara ta, pe care... Țara lui? Țara unor neamuri proaste cu care se jenează să fie văzut În lume? Acei bărbați pântecoși, cu fălci lățite și guși lăsate, cu pielea feței negricioasă, găurită de porii lucioși, cu hainele veșnic șifonate, pe care amicul Alexandru Stan tot insistă să Îi prezinte? Care Îl dezgustă și mai mult atunci când deschid gura și Îi aude vorbind această limbă de nerecunoscut, stricată, stâlcită, vulgară... În ce hal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a poporului acesta încă infantil, care este poporul român, s-a ivit după 1989. Vă amintiți probabil, cum veneau atunci de peste hotare tot felul de camioane cu „ajutoare”. Fiecare țară a trimis ceea ce credea de cuviință, de la ciocolată până la încălțări găurite în talpă, sau păpuși fără o mână, dar maghiarii au făcut notă aparte. Ne-au trimis seringi. De unică folosință și gata infectate! Să știți, că nu vorbesc aici în necunoștință de cauză. La spitalul din Vaslui, a apărut în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o enormă greșeală, pe care numai excesul de alcool, naivitate sau prostie ar fi putut-o motiva. Fiindcă orice persoană educată și lucidă era pe deplin conștientă că aceste prezervative erau o ruletă rusească: nu știai care dintre ele era găurit (...una dintre perfidele manevre ale Elenei Ceaușescu, Întâia Mamă a Patriei, al cărei plan era să sporească docila populație a României la suma rotundă de treizeci de milioane). O clipă de uitare, un intermezzo de extaz și, cu sau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului meu de plumb, asta fac! Iar acest răspuns Adriana îl dădu ca dintr-o stare înaintată de amorțeală totală, nemirându-se deloc de persoana care i-l ceruse și nepunându-și întrebarea cum de a pătruns
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
apele cisternei sunt curate, regina gâștelor sălbatice moffitti îți dăruiește drept mulțumire o pereche de ciorapi din puf de gâscă sălbatică, stolul se înalță în v, tu te ocupi să termini de rezolvat problema acestei redute a oștirilor dușmanilor tăi, găurești pânza freatică alimentatoare a cisternei cu o săgeată de bronz, apoi lărgești gaura cu mâna ta dreaptă, puternică și îndemânatică, toată apa se scurge pe zid și pe munte în jos, asta să nu cumva să fi rămas vreun limax
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
chibrituri, fiindcă am reținut ce spusese Zsolt, că dacă după aceea îi pun cele două piulițe și înfășor totul în plastic și-l arunc de la etajul patru, atunci șuruburile astea uriașe, de roată de tractor, explodează cu atâta forță încât găuresc până și asfaltul, de-aia aveam de gând să cumpăr chibrituri, cel puțin patru-cinci cutii, dar la cofetăria de unde obișnuiam să cumpăr, nu ne mai serveau de când pusesem, împreună cu Szabi, o fumigenă sub vitrină, și toate prăjiturile devenite necomestibile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]