1,349 matches
-
și mă trezes c... Aș închide ochii și astăzi să visez clipa apropierilor noastre, sau a încercărilor. Să visez la nesfârșit momentele noastre de tandrețe și să uit ceea ce îmi spune uneori că nu „avem timp”. Să retrăiesc în vis galopurile vieții care nu mi s e mai pot repeta. Mă văd, iată, într-o clipă din visul nopții trecute, la zece ani distanță în timp, sosind acasă dintrăo călătorie sau alta, ea mă așteaptă în hol, la intrare, plină toată
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
alimentație. În prezența insuficienței mitrale semnificative, simptomatologia este mai accentuată, mai rapid instalată și rezistentă la tratamentul medicamentos. Agravarea semnelor clinice este determinată și de prezența stenozei subvalvulare aortice. Regiunea precordială este hiperactivă, zg. II accentuat la AP, ritm de galop, suflu de insuficiență mitrală, cianoză ușoară/medie. În cazurile în care se asociază stenoza pulmonară izolat sau ca o componentă a tetralogiei Fallot, copilul prezintă mai curând cianoză decât ICC. Electrocardiografia evidențiază ax QRS deviat antiorar, hemibloc anterior stâng, BRD
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
ceea ce nu înseamnă Cinema !... Alla gloria militar Oglinda (regia Sergiu Nicolaescu, scenariul Ioan Grigorescu și Sergiu Nicolaescu) este un muzeu în imagini : ”maistrul” Nicolaescu trece, se oprește îndelung în fața unor exponate, aruncă o privire asupra altora, la pas sau la galop, după cum e cazul Prea lung pentru un documentar și prea înțesat de citate documentare pentru un film reconstituire, Oglinda preia ce e mai rău din ambele : praful istoric și șabloanele melodramatice. Din punct de vedere strict cinematografic, filmul este o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
imediat învăluit de un nor de muște. În depărtare păștea un cal - poate la treizeci de metri de unde stăteam - iar în momentul în care muștele s-au năpustit asupra păpușii calul și-a scuturat capul și a luat-o la galop mai departe pe câmp, de parcă ar fi fost ofensat de prezența acelui obiect. Omoar-o, mi-a șoptit scriitorul. Omoar-o acum. Nu mai e nevoie să mă convingi, i-am spus scriitorului. Scriitorul mă antipatiza pentru că încercam să mă supun unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
economiei, precum și lipsa unui suport politic din partea partidelor coaliției, au creat în toamna anului 1999 o conjunctură a stagnării care s-a oglindit în scăderea principalilor indicatori economici - PIB și producția industrială și agricolă. Ca rezultat, inflația a pornit în galop. Față de rezistența socială din ce în ce mai pronunțată și amenințătoare, reforma structurală a ajuns la un punct critic, bate pasul pe loc. Privatizarea micilor întreprinderi continua în ritm lent, guvernul ezita să atace frontal mamuții ceaușiști din metalurgie-siderurgie și rafinăriile petroliere. Monopolurile structurate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care au trezit în deșert ecoul adormit al nopței. Apoi, ca să fie ei bine încredințați că arma mea nu era o jucărie, am tras două focuri în direcția lor, am ordonat jidovașului să deie bici calului și am plecat în galop. Cânele a încetat de a hârâi; jidovașul însă n-a încetat de a tremura și de a se văicăra parcă era pe moarte: Oi! Vei!, chicoane, din ce-am scapat!... Erau oameni răi aceia și, desighir, ne-ar fi ucis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fost neschimbată. Atunci, pot eu auzi gândurile?? Revin printre fete și cum suntem obosite după toate aventurile merg să văd cum au mai progresat cu reparațiile. Jose, în continuare disperat, îmi explică că nu au mai progresat și pleacă în galop către drum să oprească vreo mașină care să ne tragă până acasă, iar eu rămân discutând cu Alfonso. Discutăm despre toate, iar la un moment dat mă privește și zice: „Un șaman adevărat nu face niciodată ceva împotriva voinței cuiva
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în fața tufișurilor obscure. Apare o mașină de poliție, răsuflu ușurată și încep să-mi agit brațele cu disperare, privind cum mașina se apropie, încetinește, accelerează și dispare. Coșmar complet. Privesc către poarta deschisă, către Rodrigo cel senin și pornesc în galop spre vecinii cei mai apropiați. Ajung la prima poartă, văd lumina aprinsă și niște siluete discutând în curte, mă reped către ei, îi întrerup fără să mă formalizez prea mult și le zic printre gâfâieli că am nevoie de ajutor
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fine, locotenentul spuse: "Ai dreptate, Nicolae, dar cu o asemenea ură nu poate provoca decât nenorocire în jurul lui..." Locotenentul se pregătea să plece din sector când căpitanul l-a chemat urgent. S-a azvârlit în șa și a pornit în galop. "Comandantul tocmai a anunțat că premierul a fost asasinat", începu căpitanul cu o mină sumbră. Stupoare generală: când, cum? "Chiar azi. Automobilul primului ministru, care se întorcea acasă la ora prânzului, a fost izbit de altă mașină. El a coborât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe drumul calvarului. Soarele era de-acum sus când părăsi Vila orelor de lumină, cu uniforma pătată de un amestec cleios de sânge și nisip, ducând într-un rucsac, împreună cu alte lucruri, portretul lui Hector. Înainte de a-și lansa în galop dezlănțuit calul, aruncă o ultimă privire spre casa vecină, ale cărei ferestre proiectaseră în camera lui, în ziua sosirii, hemoragia abstractă a apusului. Și se întrebă, cu spaimă, dacă în noaptea trecută luna mai trezise fantomele. Constantin a fost repartizat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prin oraș?" "Atenție, e răzbunător! În noaptea asta, a coborât de pe soclu ca să-l urmărească pe un nenorocit ce se târăște pe caldarâm, acolo unde vizibilitatea e mereu proastă și unde se năruie marile proiecte ale Istoriei. Nu-i auzi galopul?" Un suflu sepulcral mătura străzile pustii. Margareta se cutremură, dar, de vreme ce dăduse peste unul mai nebun decât ea, își veni în fire: "Hai, nu suntem într-un poem de Pușkin!" Arcadi își puse mâinile pe umerii ei: "Ba da, auzi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și să hotărască ce e de făcut, căci, obligatoriu, trebuia făcut ceva! După această scrisoare, continuă bineînțeles să-i scrie zilnic, ca și până atunci. Îi aducea aminte de iubirea lor, de Leningradul lor unde, în unele nopți albe, auzeau galopul răzbunător al Călărețului de aramă, și îl ruga să n-o părăsească, nu lăsa să treacă nicio zi fără să se vadă cu Ahile în mansarda lui, îi scria asta negru pe alb, și pretindea în concluzie ca Arcadi să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o forță colosală și poarta mare a cetății era zguduită de spasme, de fiecare dată când animalul se lovea de ea, cu furia incontrolabilă a turbării. Poate chiar existase o astfel de luptă - imaginația o ia la goană, pornește în galop nebun, biciuită de o cravașă imaginară -, poate că aceea fusese chiar noaptea în care monstrul pădurilor căzuse răpus, în sfârșit, în fața porții, sub privirile uimite ale străjerilor storși de vlagă, de frică și de oboseală, suflase din ce în ce mai greu, își horcăise
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
-și mai vadă feciorul. Lau descoperit niște copii în pădure, chircit lângă un copac lovit de trăznet. O babă a zis că ăla a fost semnul lui Dumnezeu pentru moș Zgârci, dar n-a luat-o nimeni în seamă... Turistul Galopul năucitor al norilor negri se desfășura netulburat pe deasupra crestelor agățate de cerul contorsionat. Tunetele se împlântau fără milă în versanții năpârliți, iar fulgere cu zeci de gheare ascuțite torturau retina, scrijelind prin dâre lungi de roșu întreg decorul care dădea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cele mai greu imaginabile crime și mă urăsc mai mult decât te-am urât vreodată pe dumneata. Nu pot să mai trăiesc cu persoana care am devenit. Sunt un criminal și un laș. Mă voi arunca în fața unei troici în galop. E singurul mod demn pentru un rus ca să se sinucidă. Voi fi liber de dumneata și dumneata vei fi liber de mine. Dar nu ar fi trebuit să o bați? Cum de ai putut să o bați? Fiul dumitale, Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Străbătea aleea dintre cămine iar în fața ei, la oarecare distanță, păștea liniștit un cal alb. Luana se îndrepta spre el sesizându-i, absentă, prezența. Animalul ridică brusc capul, ciuli urechile, o privi fix și în secunda următoare o luă la galop spre ea. Fata încremeni. Scăpă valizele din mâini, în timp ce calul trecu pe lângă ea ca o săgeată și-o izbi cu burta în zidul căminului. Ajunse în cameră palidă, gata să leșine. Fetele se grăbiră s-o liniștească. Una din ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
văzând că sclavii debarcaseră și se încartiruiseră la câteva mile de oraș, intenționa să-i atace imediat. Slavii însă împrejmuiseră tabăra cu șanțuri adânci, acoperindu-le cu crăci, pământ și frunze. Aio, care călărea în fața armatei, s-a repezit în galop, învârtind în aer spada, neștiind de șiretlicul acela defensiv. Încât, căzând astfel în cursă, a fost omorât împreună cu alți oșteni de frunte care-l urmaseră. Alți câțiva au fost luați prizonieri, și samniții s-au retras înfricoșați, încetând orice atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se sparge și imediat Îi dă ordine vărului său, Stăpînului Mitsuharu. — E un conducător, nici nu mai Încape vorbă - un general Înnăscut. — Stăpânul Mitsuharu Îi este devotat Stăpânului Mitsuhide, așa că, Îi urmează ordinele de bună voie. Azi, a plecat În galop spre castelul Sagiyama. — Ce crezi că se petrece? — Nu știu. „Gătiți cât mai mult orez. Faceți chiftele pentru trupe. S-ar putea să avem o luptă În puterea nopții.“ Așa a spus Stăpânul Mitsuharu, la plecare. — Pregătiri de urgență, hmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
gonind pe străzi. E război! A sosit sfârșitul! Sagiyama și Inabayama vor cădea! Dar, printre ruinele arse, iarba va crește din nou! De data asta, firul ierbii va crește drept! Se ciocnea de oameni. Un cal fără călăreț trecu În galop. La o răspântie, câțiva refugiați stăteau strânși laolaltă, tremurând de spaimă. Hiyoshi, sub imperia emoției, alerga cât Îl țineau picioarele, urlând ca un proroc al sfârșitului lumii. Încotro? Nu avea nici o țintă. Nu se mai putea Întoarce În satul Hachisuka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
atașament neobișnuit față de Hiyoshi, amestecat cu un soi de speranță. Incapabil să-și alunge acel sentiment, dar fără a-i spune o vorbă lui Hiyoshi, se Întoarse către Nohachiro, ordonând: — Îl luăm cu noi. Trase de căpăstru și plecă În galop. Poarta din față, care dădea spre rîu, stătea deschisă, iar câțiva slujitori Îl așteptau. Un cal priponit păștea lângă poartă. Se părea că, În lipsa lui, sosise un vizitator. — Cine e? Întrebă el, descălecând. — Un mesager din Sumpu. Kahei mulțumi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rapid tactica: — Să aducem un căpăstru? — Pentru călărie? Dacă doriți. — Călărește și tu, bătrâne. Călăria era distracția sa favorită. Nu se mulțumea să rămână pe terenurile de echitație. Călărea până la trei, patru leghe de castel, după care, se Întorcea În galop. La treisprezece ani, Nobunaga luase parte la prima luptă, iar la cincisprezece Își pierduse tatăl. Pe măsură ce creștea, devenea din ce În ce mai arogant. În ziua funeraliilor tatălui său, Nobunaga fusese Îmbrăcat nepotrivit pentru solemnitatea evenimentului. Sub privirile neîncrezătoare ale invitaților, Nobunaga s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
meu personal, probabil ai să eziți. Dar e o treabă oficială, așa că se justifică. Gonzo luă o haină pe el și ieși În grabă, derutat. Reveni aducând un cal de căpăstru. Nerăbdător să plece, noul și neexperimentatul călăreț porni În galop Întâmpinând zorii, fără a Întreba măcar de unde era calul. Călări până la cele șase sau șapte case ale maiștrilor de pe șantier. Își primeau salariul de la clan și aparțineau breslei meșteșugarilor. Construcția caselor indica opulența, aveau servitoare și concubine și erau extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Yamabuchi Ukon se ținea bine În șa. Avea opt sau nouă leghe până la Narumi, iar calul său galopa cu repeziciune. Se Întunecase deja și nu-l vedea nimeni, dar, la lumina zilei, trecătorii ar fi observat sângele care picura În galopul calului. Rana lui Ukon era adâncă, Însă nu fatală. Totuși, În timp ce se ține de coama calului, se Întreba care avea să fie mai iute: copitele calului sau moartea. „Numai de-aș ajunge la Castelul Narumi,“ Își spunea el, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îl lovise, Maeda Inuchiyo se repezise la el răcnind: „Trădătorule!“ Glasul care rostise această acuzație era ca un piron care Îi străpungea creierul și de care nu putea scăpa. Acum, Între conștiința cețoasă și vântul care-l biciuia din goana galopului, gândurile i se amestecau În dezordine. Cum aflase Inuchiyo? Cugetând la felul În care eveniment avea să afecteze Castelul Narumi și nu numai destinul tatălui său, ci și pe al Întregului clan, Îl cuprinse disperarea și Începu să sângereze abundent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nobunaga. Calul pe care-l luase Nobunaga În ziua aceea se numea Tsukinowa. La poartă, foșnetul frunzelor tinere se auzea În vântul nopții, iar luminile lampioanelor pâlpâiau. Nobunaga sări pe cal, Într-o șa bătută cu sidef, și porni În galop spre poarta principală, cu tasetele armurii și sabia lungă zăngănind În mers. Cei rămași În urmă, la castel, uitară de orice stăpânire și Începură să strige, În timp ce se prosternau În fața lui. Nobunaga le adresă câteva cuvinte de rămas bun acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]