1,108 matches
-
burzuluit ce ești. Trag doar o fugă să văd ce se mai poate vedea în Armenime. Acolo, în fieful lor. Cum aflu noutăți, te iau pe sus și te duc acolo - îmi răspunde el zâmbitor. În clipa următoare, dispare în galopul calului. Îl urmăresc resemnat. După scurtă vreme, apare în același galop nebun, zguduind dughenile din jur. --Mai domol, streche, că scoli și morții! Asta nu știu dacă am rostit-o, dar știu că am gândit-o. Ca un adevărat călăreț
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mai poate vedea în Armenime. Acolo, în fieful lor. Cum aflu noutăți, te iau pe sus și te duc acolo - îmi răspunde el zâmbitor. În clipa următoare, dispare în galopul calului. Îl urmăresc resemnat. După scurtă vreme, apare în același galop nebun, zguduind dughenile din jur. --Mai domol, streche, că scoli și morții! Asta nu știu dacă am rostit-o, dar știu că am gândit-o. Ca un adevărat călăreț de Țarigrad, a sărit din șa și a aruncat dârlogii în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
îmbrățișat. În Chervăsărie, care se afla la o aruncătură de băț, era atâta hărmălaie de nu se auzea nici în cer nici în pământ. Strigăte ale cotiugaragiilor și negustorilor, tropote și nechezat de cai, huruit de harabale goale sau pline, galop de cai îndemnați de călăreții de Țarigrad, care abia au ieșit din Curtea domnească cu vreun răvaș sau poruncă către cine știe cine... Peste toate plutea, ca niște păsări mari cu aripi întinse cât o lume, dangăt de clopot de la bisericile din
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vorba oglindește gândul și poate de aceea tace, ca să nu se dea de gol”. Cred că ai dreptate, amice”. Cu întebarea “cine ne așteaptă” înfiptă adânc în minte, pășeam resemnat în urma călugărului, cu toate că tare aș fi luat-o înainte, la galop, să găsesc răspunsul la această întrebare. Ne apropiam de chilii, iar inima era gata să iasă din piept... Când am ajuns la portița chiliei mele, călugărul s-a oprit. Cu privira lui blajină m-a cercetat o clipă, apoi a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
binețe? În câte crâșme n-am intrat să-i vedem pe oameni așa cum sunt ei de adevăratelea. La câte școli nu am asistat la paradosirea celor însetați de carte?... În drumurile noastre am fost nevoiți să ne ferim din calea galopului cailor călăreților de Țarigrad sau a harabalelor pline cu mărfuri care intrau sau ieșeau din chervăsăria domnească. Și câte lucruri altfel necunoscute nu am aflat despre cei care au împins înainte această urbe... Când s-a oprit din vorbire, a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în trap săltat slujitorii celui din trăsură...Ne întâlnim cu dregători domnești grăbiți spre îndeplinirea cine știe cărei porunci...Ne oprim în fața palatului gospod. Seimenii cu sânețle pe umăr se plimbă țanțoși prin fața curții. Câte un călăreț iese pe poartă pornind în galop întins spre cine știe ce destinație... Cine sunt acești călăreți, părinte? Aiștia sunt cei care duc poruncile lui vodă spre cele patru zări. Unii sunt călărași cu schimbul, care duc sau aduc vești ori porunci de peste hotarele țării. Unii se numesc chiar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să hotărască cine și ce treabă are pentru a se face aceste poduri și să aibă grijă ca podurile să nu se strice. Imaginează-ți că o bârnă din lungul podului s-a rupt...Pe acolo trece un călăreț în galop ca vântul sau o trăsură cu caii în trap întins și deodată calcă pe bârna putredă sau în locul gol...Dezastrul e gata...Calul cu picioarele rupte, iar călărețul sau cei din trăsură aruncați cât colo... Doamne! Ca să nu se întâmple
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sunt în stare să călăresc singură. Cu un pic de exercițiu, devin curând foarte sigură pe mine. Împrejurimile Yenanului sunt perfecte pentru călărie, teren deschis și în pantă lină. Îmi strâng părul sus într-un coc și mân calul în galop. Călăresc peste dealuri și pe malul râului. Vântul care îmi adie pe față mă face să simt primăvara. Zâmbind în vânt, mă gândesc în sinea mea: Sunt o fată-bandit! Călăresc până când nările calului se lărgesc de la gâfâit și pătura s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
simt primăvara. Zâmbind în vânt, mă gândesc în sinea mea: Sunt o fată-bandit! Călăresc până când nările calului se lărgesc de la gâfâit și pătura s-a umezit de la transpirația lui. Și apoi îmi mai înfig călcâiele în el pentru un ultim galop. Doamna Mao Jiang Ching e mulțumită, dar plictisită în același timp. Începe să se sature de rolul ei de casnică. Își dă seama că nu poate fi satisfăcută de o casă plină cu copii, găini, cocoși, capre și legume. Mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă și ritmată de galopul ușor al cailor peste încremenirea albă a iernii. Remarcă preferințele călăreților pentru anumite culori. Prințul, de pildă, alesese o nuanță de albastru, considerată fastă pentru el și familia lui. Dimitrie Moruzi purta o mantie verde smarald, care amintea de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dintr-un singur pas lângă Marioritza. Regele Soare nu știa să danseze, așa că se resemnă să-i privească pe cei doi dansând. De fapt, doar pe Napoleoană. Plutea trecând de la un dansator la altul și de la cadril la pyrrhica, vals, galop, mazurcă și mult îndrăgitul lancier, recent adoptat în saloane. O urmărea fermecat și, ori de câte ori trecea pe lângă el, unda de senzualitate îl lăsa fără respirație. Încerca să descifreze enigma privirii care fulgera din umbra coifului, mai ales atunci când bătea din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
coboară meridianul 29) a fost un asemenea punct obligatoriu de pasaj pe care un scriitor, mai Întâi mediocru pășunist, devenit realist-socialist de-a dreptul prost (Camilar) Îl numea: „Poarta Furtunilor”. Prin acea poartă au trecut, mai la trap, mai la galop - dar mereu dinspre Răsărit spre Apus - toți Încălărații deșerturilor și pedestrașii mlaștinilor: Ostro-, Viziși Goți curați, Huni și Avari, Slavi și Bulgari, Unguri și Pecenegi și Cumani, Tătari și Cazaci. Și Ruși. Și Sovietici. Locul nașterii mele a cunoscut, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și rea, mușca - tata avea o cicatrice de toată... rău-frumusețea pe umăr... Eu n-o țin minte eram prea mic. Dar țin minte caii noștri. De pe Imașul Cailor. Acolo pășteau, Împiedecați. Cine voia, dezlega piedeca, suia pe deșelate, dădea un galop, două, descăleca, lega piedeca la loc... Eu am călărit o singură dată la Mana și m-am lecuit: un drac de băietan mi-a ales o gloabă, cu scrèua ca o scândură - a purtat-o În trap câțiva pași de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că nici nu merită. Pe când Moș Iacob... Aș putea zice, fără s-o nedreptățesc În nici un fel pe mama: Moș Iacob = copilăria mea de la Mana... Ziua mea cu el Începea: de cum mă trezeam, primul drum pe care-l făceam, În galop cu uși trântite, era În calidor; În partea lui stângă, spre gospodăria lui Moș Iacob. De acolo strigam: - Moș Iacob! Eu nu rosteam ca Mănenii - ca toți ceilalți Măneni: Mo-șâ-ia-cob, În patru silabe, ci ca mama, ca tata: Moș-iàcob! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
femeile noastre - de ce să le doară, când șezutul nu doare?» « Știi tu mai bine decât ele?», m-a repezit băietanul. «Când te năvălește varvarul te doare, bre! Câteodată varvarul nici nu mai descalecă de pe cal, o robește pe femeie din galop, acolo, sus, pe șă o năvălește - de-aceea...» «A-ha», am zis eu, nepricepând nici poziția, nici restul. Dar omul cela din vie care ședea cu femeia... Nu era nici Turc, nici Tătar, nici năvălitor, era de-al nostru - ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
orașul cu o sută optzeci la oră, se izbesc de zidul Împrejmuitor din partea opusă, se opresc Într-un nor de praf, se privesc În ochi unii pe alții, se Întreabă ce caută ei acolo, fac stânga-mprejur și trec În galop nebun printre mauri, care-i potopesc cu pietre și cu săgeți de arbaletă de la ferestre, Îi masacrează pe toți dimpreună cu marele maestru, Închid breșa, atârnă pe ziduri cadavrele și le dau creștinilor cu tifla, râzându-le În nas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
somn și-mi făcea cu palma un semn scurt de la revedere. Dacă la început trupul ei cauciucat mă intrigase, dacă nu cu mult timp în urmă izbucneam în râs când mă dezbrăca, acum ajunsesem dependent de mișcările ei repezite, de galopul ei peste coapsele mele finisate după ultima modă în bodybuilding. Îmi spunea că adoră sexul acvatic și, nu știu de ce, înclinam să-i dau dreptate. Doar că baia ei avea scurgerea mereu înfundată, iar de-a lungul faianței albastre urcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
căciula neagră de miel pe o ureche, părea mai înalt și mai voinic de cum era. Nadina nu mai tăcea din gură, atâta era de entuziasmată. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un strigăt nearticulat, aci lălăia un început de galop cantabil și din când în când striga către vizitiu cu o încurajare ațîțătoare: ― Hai, băiete, hai, nu șovăi! ― Nu șovăiesc, coniță, n-aveți grijă! mormăia Petre fără a se întoarce, cu glas în care tremura un râs puțin bațjocoritor. Goana
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta să se ferească parcă de primejdie, în aceeași clipă Petre o croi cu biciul peste burtă. Durerea o sperie mai tare, încît zvâcni drept înainte, pe șoseaua netedă, într-un galop furios, stârnind și frica tovarășei sale de oiște. ― Ce faci? Ce faci? țipă deodată Nadina. Ne omoară!... Ajutor! Se agăță îngrozită de gâtul lui Titu, în vreme ce caii, sforăind și ciulind urechile, goneau nebunește, izbind deseori cu picioarele dinapoi în frontalul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se apropie de șosea. Deodată zări o trăsură. O recunoscu, începu să strige. Glasul i se pierdea în uruitul roților. Îl cuprinse o clipă deznădejdea. Dacă se va întîlni pe drum cu vreo ceată de țărani? Trăsura se depărta în galopul cailor. " Ce tâmpiți și țăranii! își zise dânsul cu amărăciune. Se năpustesc asupra arendașului să-l omoare și pe urmă îl lasă să plece cu trăsura... Dacă știam, rămâneam și eu pe loc și nu mă mai chinuiam prin hârtoapele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la toți primitivii, reacțiunea se manifestă fatal în explozii de sălbăticie... Maiorul Tănăsescu, încălecînd un roib impozant, plecase în trap leneș înaintea grosului coloanei și chiar a avangardei, pe urmele patrulei de recunoaștere. Baloleanu îl văzu venind înapoi într-un galop furtunos. Se cutremură. În aceeași direcție se zărea conturul unui sat. Puse mâna pe brațul procurorului, să-i oprească sforțarea intelectuală: ― Un moment... Ce s-o fi întîmplat oare, de gonește așa maiorul? Tănăsescu se grăbea doar să-i anunțe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce zici, domnule prim-procuror? ― Să nu ne pierdem capul! zise Toma Grecescu cu spaimă. Legea trebuie respectată, domnule prefect! ― Trompet, trompet! răcni Tănăsescu. Unde umbli, zevze-cule?... Aici, lângă mine să stai, înțelegi? Trompetul batalionului, un sergent călare, sosi în galop cu trâmbița sprijinită reglementar pe genunchiul drept: ― Ordonați, domnule maior! Tănăsescu întoarse spatele. Auzea vorbele lui Anton, care-l supărau mai mult ca orice, parcă I-ar fi insultat pe el personal. Se gândea să se repeadă la dânsul și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capul cu urechile înfipte înainte, cu nările larg deschise sforăind din ce în ce mai des... Ochii îi sunt dilatați peste poate... Începe să alerge în cerc, reținut de lanțul prins de țăruș... Când focul a pătruns în cercul făcut de el, porneșe în galop în partea opusă, dar o smucitură puternică a căpăstrului îl face să se rostogolească învins de lanțul care nu cedează. Se ridică cât ai clipi și dezorientat o ia din nou la fugă nebună... Același lanț îl face să se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ieșit în grădinița din fața chiliei, mi-a atras atenția umbra proiectată de lampă pe geamul Zânei... O mână îmi făcea semne... În clipa următoare, a dispărut, încât mă întrebam dacă nu cumva imaginația îmi joacă feste... Inima pornise într-un galop ce semăna cu cel al unor Centauri... În zadar mi-am mai întors privirea spre geamul Zânei... Bătrânul mă aștepta pe bușteanul de lângă prietenul meu, stejarul. Vântul se întețise învăluind frunzele de pe cărare în fel și chip. ― Sărut dreapta, părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
face în următorii 25 de ani. Singurul impediment în negociere este adausul de compensație de 15 îngrijitori de elită pe exemplar, conform condiționărilor aduse de Sindicatul Ecvestru Român, Federația Femeilor Libere și Asociația Națională de Echitație la Trap și la Galop. Americanii au revenit pe adresa Guvernului cu cererea acordării unei Clauze Speciale de și Parlamentul s-a opus categoric. Evident Parlamentul Europei. Alături de mine se află domnul profesor doctor docent Calu Egistu, reputat specialist în cabaline de talie mare, mijlocie
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]