1,089 matches
-
seama că nu-și poate dezlipi ochii de scrumieră. În cele din urmă, o scoase din Încăpere și o goli Într-unul dintre coșurile de gunoi, din sîrmă, din biroul domnișoarei Chisholm. La ora șase și jumătate, Viv era În garderoba de la Portman Court. Stătea Într-o despărțitură a toaletei, vomînd În closet. Vomă de trei ori, apoi se Îndreptă, Închise ochii o clipă și se simți minunat de liniștită și de bine. Dar cînd Îi deschise, văzu cocoloșul cafeniu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ori, apoi se Îndreptă, Închise ochii o clipă și se simți minunat de liniștită și de bine. Dar cînd Îi deschise, văzu cocoloșul cafeniu pe care Îl dăduse afară - un amestec de ceai și biscuiți garibaldi - borî din nou. Ușa garderobei se deschise chiar În momentul În care ea ieșise să-și clătească gura. Era una dintre fetele din departamentul ei, pe care o chema Caroline Graham. — Ei, zise fata, ți-e bine? M-a trimis Gibson să te găsesc. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să creadă că-i vorba despre pacostea lunară. Așa merge? Viv dădu aprobator din cap, rîzÎnd la rîndul ei. În momentul În care Caroline ieși, rîsul i se stinse. Simți că toată carnea feței Îi cade, se lasă grea. În garderobă erau țevi cu apă caldă, și aerul era uscat; se simțea sub presiune, ca Într-un submarin. Viv dorea să poată deschide fereastra și să-și scoată capul afară, În vînt. Dar luminile erau aprinse și draperia era trasă deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Împotriva ta, punîndu-ți capcane... Stătu la fereastră, gîndindu-se la toate astea pînă la șapte, cînd sunetul mașinilor de scris dispăru, fiind Înlocuit de tîrșîitul scaunelor de lemn pe podelele goale. Un minut după aceea, apărură primele femei; se rostogoleau În garderobă pentru a merge la toaletă și a-și lua paltoanele. Viv se duse la dulapul ei și se Îmbrăcă foarte Încet, punîndu-și apoi pălăria și trăgîndu-și mănușile. Se plimba printre femei ca o fantomă, privindu-le fețele mohorîte, banale, chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu jeleu verde pe altarul festinului internațioal. Ține jeleul nemișcat, ca să nu se vadă că nu e Închegat. 12.46: Candy s-a hotărât să păstreze copilul. Refuză să vorbească despre asta, dar burtica ei Îi face intențiile din ce În ce mai evidente. Garderoba Stratton, Întotdeauna cu cât mai mulată, cu atât mai bine, se chinuie acum să o Încapă. Așa că azi i-am adus o pungă cu haine de gravidă: una sau două chestii frumoase pe care să le poată purta la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mult decât poate ea să îndure. Deși, sincer, nu-mi prea păsa dacă merg sau nu la un bal super în reședința de marmură a lui Muffy, aveam o rochie de vis, de șifon alb, pe care o împrumutasem din garderoba haute couture de la serviciu - o rochie pe care sunt decisă să o returnez într-o bună zi - și ar fi fost o pierdere ireparabilă dacă nu aș fi scos-o în lume. —Julie, puțin îmi pasă dacă mergem sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Jansen, am plecat de la hotelul Los Monteros cu o valiză plină de haine curate pentru Frank, care În dimineața aceea urma să compară În fața instanței din Marbella. Pregătisem valiza În apartamentul său de la Clubul Nautico, după o atentă căutare prin garderoba lui. Alesesem cămăși În dungi, pantofi Închiși la culoare și un costum protocolar, dar cum zăceau sub ochii mei Întinse pe pat, păreau elementele componente ale unui costum pe care Frank se hotărîse să-l arunce. Am pornit la vînătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dădeau spre o verandă deschisă către mare, tăinuită sub tende care atîrnau ca niște vele cernite. De aici propuseseră soții Hollinger toastul de ziua reginei, Înainte de a se retrage la odihnă. FÎșii de creton ars rămăseseră lipite de zid, iar garderoba semăna cu o magazie de cărbuni răscolită. — Dormitorul doamnei Hollinger, spuse Cabrera, apoi mă ținu de braț să nu cad grămadă pe podețul de scînduri. Ați pățit ceva, domnule Prentice? Am impresia că ați văzut destul, nu? — N-am nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de metal de pe torpedou, am avut un acut sentiment de ușurare cînd mi-am dat seama că nu se potrivesc cheile. În așteptarea Paulei, m-am pus pe Împachetat un set de haine noi pentru Frank. Tot scotocindu-i prin garderobă În căutare de cămăși curate, am dat peste șalul de dantelă pe care ni-l dăruise bunica noastră. Printre puloverele de mohair, țesătura Îngălbenită arăta ca un giulgiu; mi-am amintit cum stătea mama la măsuța ei de toaletă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În mîini volanul de parcă voia să fie gata de plecare În orice clipă. LÎngă ea ședea un bărbat cu figura ascunsă În spatele parasolarului. Purta o geacă de motor, din piele, genul care n-ar fi fost niciodată de găsit În garderoba lui Frank - poate i-o Împrumutaseră din depozitele Închisorii. — Frank... ești liber. Slavă Domnului! CÎnd am ajuns În dreptul BMW-ului, am simțit cum mă năpădește iar vechea dragoste frățească. I-am zîmbit prin parbrizul Însemnat cu gîngănii strivite, pregătindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu botinele mustind a apă. Se relaxă imediat. Se așeză pe o canapea de piele, la o măsuță de bar, și îi surâse recunoscătoare fetei care îi aduse cafeaua și îi luă jacheta roz de lână, ducându-i-o la garderobă. Sorbi cu nesaț din cafeaua fierbinte care îi liniștea agitația și mai ales înfrigurarea de care se simțise năpădită când ieșise de acasă. Nu mai știa cât e ceasul. Merele rotunde și roșii ale orelor ei veșnic ordonate se amestecaseră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aplaudată în picioare minute în șir de spectatorii entuziaști, se vor fi exprimat criticii de specialitate. Personal vreau să remarc câteva aspecte ce țin de ospitalitatea caldă pe care am resimțit-o la tot pasul: cu cele patru baruri elegante, garderobele rapide, personalul super-amabil, zona VIP (cu parcare și facilități aparte), pe de o parte, precum și prin această montare impresionantă, cu numeroși invitați, inclusiv de peste hotare, ONB se dovedește a fi de departe nr. 1 între instituțiile de spectacol din România
Ducele gangster by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83486_a_84811]
-
apăreau atunci în țară. Însă ambițiile sale, cu o viguroasă rădăcină egolatră, erau mult mai mari, în direcția unei afirmări personale cu sau fără sprijinul oficialității. Încasînd onorariile oferite de aceasta, A. E. Baconsky înțelegea a o sfida "subtil" prin garderoba sa ieșită din comun, printr-o "eleganță" nelipsită de aroganță pe care a impus-o ca o uniformă "elitară" și unor colegi de redacție precum Aurel Rău și Aurel Gurghianu. Morga sa provoca pînă la un punct platitudinea dezolantă, deficitul
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
de tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte. Un Leon nebun, - persoana empirică a sfîrșit într-un ospiciu; Hamlet, dublul simbolic al acestui unic "întreprinzător" își juca la limită nebunia - și un Grig tuberculos revenit la meseria de custode al garderobei relevă poate cel mai bine partea de magie neagră a cinematografului. Dincolo de istoria unui film, Independența României, realizat între 1911 și 1913, Nae Caranfil vorbește despre istoria secretă a filmului, - și nu doar filmului românesc, "condamnînd" pelicula la un prestigiu
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
înainte. Aprinse în salonul cu nișe o lumină și începurăm să urcăm treptele unei scări interioare, care ne duse într-un coridor larg, cu aceleași dalii roșietice ca la intrare. Intrarăm într-un fel de budoar, dacă budoar era, sau garderobă, era plină până sus de dulapuri și de oglinzi, cu scaune albe de toaletă, iar pereții, pe unde erau liberi, erau tapisați în gri, ca și tavanul. De aici ea deschise o ușă și dădurăm într-un dormitor somptuos, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
costum, cu cataloage și fotografii sepia, ca pe vremea bunicilor. Doar tricolorul lipsea de pe revere: nu te verifica nimeni, în afara orelor de serviciu. Nu sufeream costumele, dar, la ocazii, scoteam ce trebuie din dulap: Maria se îngrijise să-mi completeze garderoba. Mă sufocam în ele, cravata mă strangula, iar umerii apăsau ca niște epoleți de fontă. Nu spun că n-arătam bine, n-aveam mutră nici de papițoi, nici de activist, dar parcă nu eram eu. Fără blugi și col-roulé, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau baxurile de țigări fără timbru. „Te crezi în filme?“, i-am întors-o, ocolind întrebarea, „Cine-a plătit? Cine ne-a angajat? În ce poveste ne-am băgat?“ „Mihnea are dreptate. Nici eu nu știu ce facem acolo.“ „Tu îți completezi garderoba. Între timp, eu și Mihnea mergem la un heuriger în Grinzing.“ „Un ce?“, a mârâit Mihnea. „Un vinișor.“, i-am explicat, „Sau șpriț, cum se zice pe la noi.“ „Nu, serios.“, m-a apucat Maria de braț. „Ce căutăm la Viena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucrarea. El așteptă un timp oarecare, însă valetul Zaharia Constantinovici, neliniștindu-se că n-aude nici un zgomot în cameră, deschise în fine ușa. El văzu cu spaimă pe împărăteasa răsturnată între cele două uși ce conduceau din alcovul său spre garderobă. Ea era deja fără cunoștință și fără mișcare. Alergară la favoritul, care locuia dedesubt; fură chemați medici, tumultul și consternațiunea se răspândiră în toată casa. Întinseră o saltea aproape de fereastră și o culcară acolo; [î ]i lăsară sânge, o spălară
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că gazul ardea pretutindeni și că, 5 minute după țipătul de groază, casa era toată iluminată încă. Mă întorsei și intrai iar în partea din dos a casei, de unde se auzea strigăte de ajutor. Se vedeau flacări colosale plecând din garderobe. Câteva dame cari, jumătate îmbrăcate, strigau după ajutor, fură iute înlăturate. Dar în etajul din urmă locuiește inspectorul iluminatului Nitsche cu familia sa. Nevasta cu copiii erau în galerie, de unde și Nitsche i-a condus jos prin flăcări și fum
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cari, jumătate îmbrăcate, strigau după ajutor, fură iute înlăturate. Dar în etajul din urmă locuiește inspectorul iluminatului Nitsche cu familia sa. Nevasta cu copiii erau în galerie, de unde și Nitsche i-a condus jos prin flăcări și fum. În fine garderobele se goliră de tot. Alergai prin foc înainte. În vestibul dau peste o îmbulzeală nedescriptibilă și aud țipete sfâșietoare. Toți se împing spre balconul deschis din front. Pompierii. veniseră deja. În mijlocul mulțimei grămădite în fața teatrului se întinde pânza de scăpare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a făcut să vază acea icoană teribilă? Bine ar fi dacă spusele lor s-ar dovedi că sunt numai produsul aprinsei lor fantezii! 12 ore. Teatrul ars cu totul și pompierii caută să stingă vatra de jeratic Rechizitele teatrului, biblioteca, garderoba și decorațiunile au ars mai cu totul. Până acuma s-au dus la spital 140 cadavre. Între aceste sunt și trei coriste cari au fost surprinse de foc și au căzut sufocate. O actriță [î]și îmbrăcase tricul și astfel
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
desfășurarea, cuprinderea, înregistrarea unui cât mai mare număr de obiecte (imagini): perspectivă cumulativă, totalizantă, pe care o concretizează o întreagă constelație de imagini, de la aceea a panoramei, a deschiderii caleidoscopice a privirii, la succesiunea afișelor, ferestrelor, mărcilor poștale, vitrinelor, panopliilor, garderobelor etc., cu corespondente în universul textual-scriptural: almanahul, atlasul, harta, albumul, catalogul, jurnalul, registrul, mașina de scris, - adică tot ce îngăduie înregistrarea, pe retina spectatorului sau pe hârtie, a evenimentului devenit insolit, oferit ca știre și informație mai mult sau mai
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
panoramice, universul își caută reprezentările în imagini în fond izomorfe, subordonate tot sugestiei fundamentale a deschiderii: sunt acele spații ale etalării, ale expunerii, menite să atragă ochiul în căutare de noutăți, precum vitrina sau, într-o serie înrudită, afișele, panoplia, garderoba, etc. Sunt elemente care, pe lângă sugestia „afișării” obiectelor, o oferă și pe aceea, urmărită mai sus la alte dimensiuni, a acumulării, adunării laolaltă, evidențiind abundența, aspectul cantitativ al relației eu-univers, dar și, cum spuneam, intensitatea comunicării cu lumea. Căci, “înregistrând
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
capacitatea de participare la dinamica evenimentelor din jur, disponibilitățile sale de entuziasm și exaltare, forța unui impact cu obiectele, de natură a le mobiliza, scoțându-le din inerție și stagnare. În mod firesc, metaforele spațiale din categoria celor menționate (vitrina, garderoba, panoplia) își au foarte frecvent corespondentele în figuri textual-scripturale ce satisfac exigențe similare ale sugestiei, adică constituie deopotrivă spații în care se exprimă viziunea totalizantă a lumii, însumată în semnele ei, ca lume scrisă, dar și, pe de altă parte
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în care nici o parcelă nu trebuie să rămână neocupată. Am văzut, pe de altă parte, cât de frecvente sunt metaforele înseși ale acestei lumi ce învestește aproape totul în productivitatea imaginației și abundența festivă a „produselor” ei, de la vitrină, panoplie, garderobă la atlas, catalog, jurnal sau sală de bal, arenă de circ etc. etc. Un du-te-vino necontenit între ființe și lucruri, cu „ciubotele de șapte poști” ale poemului, face ca „lanțul de-ncete schimburi” al poeziei tradiționale să fie înlocuit cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]