7,253 matches
-
fost imposibil. Acolo, tânărul Privett-Clampe , abia sosit în India, purtând pe umeri povara însărcinărilor reginei, își ridică privirea spre piscurile acoperite de zăpadă ale munților Pir Panjal și consideră c-a ajuns în rai, de unde nu mai vrea să plece. Garnizoana situată la Abbottabad este un loc minunat pentru un ofițer tânăr, mai ales pentru unul care face parte din regimentul senior de cavalerie al prințului Albert Vitor, primul din provincia Punjab. Era ușor să ajungă de acolo la Peshawar, Pindi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Îmi vine să vă toc mărunt, Începând cu tălpile, că mă băgați și pe mine În hazna alături de voi. Plecați, să nu vă mai văd! După spital o să faceți puțin arest pentru neglijență, pe urmă o să vă trimită În alte garnizoane. Luați-i dracului de aici!” Au tras camionul din canal cu un buldozer, i-au golit apa din motor și, după câteva ore, l-au trimis din nou să care. Raportul pe care Comandantul Îl scrisese pentru mai marii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cătănuță ședea, cu ochii spre Baltă, În buruienile din curtea unui poet și pictor, și se uita cum ardea porumbul - mândria Directorului de IAS. Poetul ieșise În chiloți din casa dărâmată și urla. Chiar În acea noapte veniră mașinile de la garnizoană. Cătănuță fu Încătușat, cu toate că avea un braț frânt. Ancheta la fața locului n-a durat cine știe cât și, la destul de puțină vreme, Întâmplarea nu mai păru așa de Însemnată. Despre soldatul Cătănuță, În calitatea lui de sabotor al economiei și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voioși erau cei din castel. Era vreun miracol? Uneori, li se părea că supraviețuirea inamicului era aproape supranaturală. Trupele atacatoare pierdeau războiul de rezistență. Se părea că, oricât ar fi lovit, izbit, bruscat sau sufocat inamicul, acesta continua să miște. Garnizoana de trei mii cinci sute de oameni avea căile de aprovizionare tăiate și accesul la apă blocat. Ar fi trebuit să ajungă în culmea foametei încă de pe la începutul Lunii Întâi, dar, la sfârșitul lunii, castelul încă nu căzuse. Acum, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lemnele. Copiii să fie ținuți în casă, iar podurile să se întărească. Cei douăzeci de oameni din dreapta lui încuviințară toți odată din cap. Celorlalți treizeci, Hideyoshi le dădu următoarele instrucțiuni: — Voi, ceilalți, îndreptați-vă spre Nagahama cu toată viteza. Transmiteți garnizoanei să se pregătească și spuneți-le bătrânilor din orașe și sate ca pe drumurile pe unde vom trece noi să fie puse provizii militare. Cei cincizeci de oameni o luară la fugă imediat. Hideyoshi le mai dădu imediat o comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-a volatilizat. L-am îndemnat pe Ghiță să urmeze calea spre Prut în mod individual, fiindcă în grup eram mult mai vulnerabili. Așa se face că la 1 iulie 1940 am fost dirijați spre interiorul țării, fixându-ni-se garnizoana în orașul Focșani. Cu războiul declanșat la 22 iunie 1941 pentru eliberarea pământului strămoșesc și cu evenimentele ce au decurs din declararea războiului, iată-ne ajunși - cei care am mai avut zile - la câțiva ani după război. Stăpânirea comunistă instaurată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sunt pivnițe. În cuprinsul incintei se aflau altădată toate construcțiile trebuitoare: cazărmi, grajduri, șuri, hambare dispuse în proximitatea curtinelor și de-a lungul lor pentru ca spațiul din mijloc să rămână liber și să poată asigura staționarea și circulația oamenilor din garnizoană și punerea cailor la conovețe. Fotografiile vechi ne dezvăluie existența pe latura de sud a unui al doilea palat între turnul de intrare și egumenie, palat ce s-ar fi ridicat la mijlocul secolului al XVIII-lea. Ruinele palatului au fost
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de la Cetățuia se aflau „altădată toate construcțiile trebuitoare: cazărmi, grajduri, șuri, hambare, în genere dispuse în proximitatea curtinelor și de-a lungul lor pentru ca spațiul din mijloc să rămână liber și să se poată asigura staționarea și circulația oamenilor din garnizoană și punerea cailor la conovețe. Din toate acestea nu a rămas nici o urmă”<footnote Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 239 footnote>. Fotografii de la sfârșitul secolului al XIX-lea ne dezvăluie existența pe latura de sud a unui al doilea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
încercare mai întinsă din cultura rămânească de folosire a versului, în care autorul ieșind de sub autoritatea textului biblic s-a apropiat de poezia populară, ca ritm și imagini. Anul 1675 a fost extrem de greu pentru Moldova, solicitată să aprovizioneze numeroasa garnizoană turcă din Camenița. Din cauza nesiguranței din Iași, care era jefuit de oștile turco tătare, și în care izbucnise o epidemie, amenințat de atacurile podgheazurilor polone, Mitropolitul Dosoftei s-a retras în Mănăstirea Cetățuia, unde și-a continuat munca de creație
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
departamente s-au înrăutățit la Studioul de Film din Beijing. Actorii sunt machiați și costumați. Însă stau degeaba toată ziua, fără să tragă un singur cadru pe rolă. Pe măsură ce trec zilele, se răspândește un zvon: Dacă nu trimite Mao o garnizoană, n-o să fie nici un film. Îi spun lui Mao de zvon. E o zi caldă de mai. El ține întrevederi private la Palatul Poporului. Nu pot să mănânc, mă întâmpină el. Mă omoară dantura. Discut deciziile cu prietenii. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
așa, s-ar putea ca asta să nu fie o soluție rea. Vine și mă așază cu blândețe. Mă privește și îmi zice: Liniștește-te, tovarășă Jiang Ching. O să te descurci. Spune-mi doar cum te pot ajuta? Peste noapte, garnizoana 8341 a lui Mao, în frunte cu comandantul Dee, sosește la Studioul de Film din Beijing. Soldații sunt înarmați și se deplasează repede, în liniște. Nu răspund la saluturi. Muncitorii sunt scoși din dormitoare și escortați la cantină. Mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cartirul general al armatei Chinei e înțesată de mareșali și generali. Cu poza lui Mao agățată deasupra hărții, acțiunea începe. În jurul mesei sunt așezați comandantul-șef mareșalul Ye Jian-ying, Hua Guo-feng, vicepremierul Li Xian-nian, Chen Xi-lian și nou-avansatul comandant al garnizoanei 8341, Wang Dong-xin. Țârâitul unui telefon sparge tăcerea. Wang ridică receptorul. După câteva secunde, raportează. Dușmanul și-a făcut mutarea. Serviciul secret al marinei din Marea Chinei de Est a descoperit că fabrica de vapoare din Shanghai a transformat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
6 octombrie, miezul nopții. Grădina Nemișcării. Pe lângă zidurile groase se aud zgomote. Pași în spatele porților. Șoapte. Cineva vorbește cu garda. Da, domnule, răspunde garda. Se apropie o umbră înaltă. Un bărbat sare. E Zhang Yiao-ci, al doilea om de la comanda garnizoanei 8341. În spate se aude zgomotul făcut de zăvoarele porții. Zhang Yiao-ci rămâne nemișcat la intrare. După o clipă, înaintează și intră în clădire. Bate la ușă. Degetele îi tremură. E deschis, se aude vocea primei doamne. Zhang Yiao-ci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de nisipul care îl înconjura și îl apăra de vânt, dar îl transforma, tocmai din această cauză, într-un soi de cuptor ce la orele amiezii ajungea adesea să aibă șaizeci de grade. Cele trei duzini de soldați care alcătuiau garnizoana își petreceau jumătate din viață blestemându-și soarta la umbra palmierilor, iar cealaltă jumătate, dând la lopată într-un efort disperat de a înlătura nisipul și de menține curat îngustul drum de pământ ce le permitea să comunice cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
comute pedeapsa la cincisprezece ani de serviciu militar obligatoriu la Adoras, era pe deplin conștient de ceea ce făcea, deși la început respectivul acuzat se gândea că i s-a făcut o favoare comutându-i-se pedeapsa. Pentru căpitanul Kaleb-el-Fasi, comandantul Garnizoanei și autoritate supremă într-o regiune cu o întindere cât jumătate din Italia, dar în care nu trăiau mai mult de opt sute de suflete, cei șapte ani petrecuți la Adoras erau pedeapsa pentru că ucisese un tânăr locotenent ce îl amenințase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îndoială, ale unor vechi cazărmi desființate, și niște oameni au fost condamnați să păzească un petic de deșert, atât de deșert, încât, potrivit tradiției, niciodată, nici un călător nu s-a apropiat de Gerifíes. Și mai spunea tradiția că cei din garnizoana Legiunii franceze aflaseră abia după trei luni că nu mai erau forțe coloniale, ci niște străini învinși. Șase morminte anonime se înălțau în afara zidului din spate. într-o vreme avuseseră chiar și cruci și un nume fiecare, dar cu ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de gât pe vreunul din ei cu propriile sale mâini! în anii săi de temniță, cei mai mulți îl trataseră cu respect, dar unii îl supuseseră la tot felul de umilințe, mai ales în ultima perioadă, după întoarcere. Pentru evadarea sa toată garnizoana primise aceeași pedeapsă: suspendarea permisiilor pe timp de un an, și mulți susțineau că era mai bine să provoace un „accident“ care să sfârșească cu el o dată pentru totdeauna și să-i scape de ceea ce se transformase într-o temniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Ministrul se apropie din nou de biroul său și apucă un teanc de hârtii, arătându-i-le acuzator. — Uită-te la astea! zise. Rapoarte despre generali care dezertează, oameni care trec granița ca să se alăture lui Abdul, întruniri secrete în garnizoanele din interior! Mai lipsește un targuí nebun care încearcă să-l omoare pe președinte... Caută-l! ordonă. Ai descrierea lui: un tip înalt, îmbrăcat ca o fantomă, cu un văl care îi acoperă fața și nu lasă să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să agite națiunea. Generalul Al Humaid era primul, dar, fiindcă îl cunoștea bine, se îndoia că ar fi avut curajul să ia inițiativa și să se adreseze președintelui fără să aibă convingerea că i se vor alătura imediat mai multe garnizoane. Trecând în revistă diferite nume, calcula că cel puțin șapte provincii, ceea ce însemna a treia parte din forțele armate ale țării, aveau să treacă de partea lui Abdul-el-Kebir din primul moment. De aici până la războiul civil declarat nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ceruse să i se amenajeze un palat vremelnic, la doi pași de reședința lui Abu Taher. În trecut, suveranii rămâneau În interiorul fortăreței, dar, fiind din cale-afară de dărăpănată În urma luptelor recente, trebuise să se renunțe la ea. De atunci, numai garnizoana turcească Își ridica uneori acolo iurtele. Văzând starea prea puțin binevoitoare a suveranului, Omar ezitase să se ducă la palat spre a-i prezenta omagiile, dar cadiul Îl obligase s-o facă, fără Îndoială În speranța că prezența eminentului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai sunt atâtea cetăți de luat, Isfahan, Șiraz, Rey, Tabriz și altele, mult mai multe! Dacă jefuim Nishapur-ul după ce s-a predat, după toate promisiunile pe care le-am făcut, nici o poartă nu se va mai deschide În fața noastră, nici o garnizoană nu va mai ceda. — Cum am putea să cucerim toate aceste cetăți pe care le visezi, dacă ne-am pierde armata, dacă oamenii ne părăsesc? Chiar și cei mai credincioși se plâng și amenință. Cei doi frați erau Înconjurați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu se Îngrijește de altceva decât de apa sa de stropit, de recolta de nuci, struguri și rodii. Tulburările din imperiu nu-i stânjenesc somnul. Hasan a Început prin a trimite câțiva tovarăși, fii ai locului, care se strecoară În garnizoană, predică și convertesc. Câteva luni mai târziu, aceștia sunt În măsură să-l anunțe pe maestru că terenul e pregătit și că poate să vină. Hasan se prezintă, deghizat, ca de obicei, În derviș sufist. Hoinărește, inspectează, verifică. Guvernatorul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce i-ar fi pe plac. Am nevoie de fortăreața aceasta, spune Hasan. Guvernatorul surâde, Își spune că dervișul nu e lipsit de umor. Dar oaspetele său nu zâmbește. — Am venit să iau În stăpânire locul acesta, toți bărbații din garnizoană Îmi sunt credincioși! Finalul acestui schimb de replici este, trebuie s-o mărturisim, pe cât de uimitor, pe atât de neverosimil. Orientaliștii care au consultat cronicile epocii, mai ales lucrările consemnate de ismailiți, au fost nevoiți să le citească și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a dorit o asemenea moarte. Aș fi putut să omor un ucigaș, s-ar fi ivit altul. Cine sunt eu ca să mă amestec Între stăpânul meu și soartă? — Și ce dorești? Noaptea trecută, trupele noastre s-au strecurat În Isfahan. Garnizoana ni s-a alăturat. Sultanul Barkyaruk a fost eliberat. De acum Înainte, cetatea Îi aparține. Khayyam s-a ridicat În picioare. — Djahane! Un strigăt și o Întrebare neliniștită. Vartan nu spune nimic. Expresia Îngrijorată a chipului său nu se potrivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e nedemn pentru un bărbat să dea atenție părului său. Nu-i vezi niciodată pieptănați, rar spălați, cu bărbile Încâlcite, cu miros greu de praf, murdari din cauza armurilor și a căldurii».” „N-aș fi vrut să stau la ei În garnizoană”, zise Belbo. Diotallevi dădu verdictul: „A fost Întotdeauna tipică pentru eremit cultivarea unei murdării sănătoase, pentru a-și umili propriul trup. Nu era chiar sfântul Macarie ăla care trăia pe un stâlp și, când viermii cădeau de pe el, Îi aduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]