KorAP: Find »[drukola/base=gaură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...285 >

7,117 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

mai moral. — Umanitarul lu’ pește! strigă ea. Care are meseria de a-i apăra pe pârliții de amărășteni împotriva proprietarilor hapsâni! Tu, care mi-ai dat să citesc USA! Din cauza ta mă dau peste cap ca să fiu mai mult decât gaura tâmpită și proastă a cuiva! Iar acum te porți de parcă aș fi vreo boarfă, să te folosești de mine - să te folosești pentru toate perversiunile tale smintite - și, cică, tu ești intelectualul superior! Care apare în căcaturile alea de emisiuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
era cu spatele lipit de pat, iar eu cel cu curul la lustră (și la aparatele de filmat, mi-am zis eu în treacăt) - iar la mijloc, cu țâțele vârâte în gura Maimuței mele, era curva noastră. În a cui gaură, în ce fel de gaură mi-am depus ultima șarjă, rămâne o chestiune imposibil de stabilit. N-ar fi exclus ca, în final, să mă fi trezit futând vreo combinație jilavă, mirositoare, de păr pubian italian năclăit, o bucă americană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pat, iar eu cel cu curul la lustră (și la aparatele de filmat, mi-am zis eu în treacăt) - iar la mijloc, cu țâțele vârâte în gura Maimuței mele, era curva noastră. În a cui gaură, în ce fel de gaură mi-am depus ultima șarjă, rămâne o chestiune imposibil de stabilit. N-ar fi exclus ca, în final, să mă fi trezit futând vreo combinație jilavă, mirositoare, de păr pubian italian năclăit, o bucă americană unsuroasă și un cearșaf absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cele ce în ochii tuturor celorlalți apăreau drept vedete de cinema, pentru mine nu erau decât niște tipuri distincte de șikses. Adesea, când ieșeam de la film, încercam să-mi imaginez la ce liceu din Newark ar studia Jeanne Crain (cu gaura ei cu tot) sau Kathryn Grayson (cu gaura ei cu tot) dacă ar fi de vârsta mea. Și unde aș putea găsi o șikse ca Gene Tierney, despre care credeam că s-ar putea să fie chiar evreică, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
vedete de cinema, pentru mine nu erau decât niște tipuri distincte de șikses. Adesea, când ieșeam de la film, încercam să-mi imaginez la ce liceu din Newark ar studia Jeanne Crain (cu gaura ei cu tot) sau Kathryn Grayson (cu gaura ei cu tot) dacă ar fi de vârsta mea. Și unde aș putea găsi o șikse ca Gene Tierney, despre care credeam că s-ar putea să fie chiar evreică, dacă nu cumva avea ceva sânge de chinezoaică. Între timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
asta! Smolka se întoarce din bucătărie și ne anunță că Bubbles nu vrea. — Dar ne-ai promis că i-o punem! strigă Mandel deznădăjduit. Ne-ai promis c-o să ne-o ia la cioc! Că i-o tragem în toate găurile, așa ai zis! — Fute-m-aș, zic eu, dacă nu vrea, cui îi mai trebuie, hai s-o tăiem de-aici... — Dar eu de-o săptămână mi-o tot iau la labă cu gândul la asta! Nu plec nicăieri! În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
că așa ar fi! O ființă umană! Care poate fi iubită! Da’ chiar de mine? De ce nu? Serios? De ce nu? Știi ceva, îmi spune ea din cadă, mă doare așa de tare găurica, de-abia mai poate să respire. — Biata gaură. — Ei, hai să luăm o cină babană, cu o tonă de vin și mousse de ciocolată și pe urmă să ne-ntoarcem aici, să ne vârâm în patul nostru vechi de două sute de ani - și să nu ne-o tragem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ceva din poezie... Nu? — Iisuse, ești o fată minunată! Cu asta am făcut-o praf. — Ooo, chiar sunt? — Da! — Chiar sunt? — Da, da, da! Și-acum, îmi dai voie să te fut? — Of, iubitule, scumpule, strigă Maimuța, alege-ți o gaură, pe care-o vrei tu, sunt a ta! După micul dejun ne-am plimbat prin Woodstock cu obrazul sulemenit al Maimuței lipit de brațul sacoului meu. Știi ceva, mi-a zis ea, cred că nu te mai urăsc. Am pornit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Socialismul există, dar există și spirocheții, iubito! Așa că asta-i inițierea ta, scumpo, în latura mai spurcată a lucrurilor. Jos, jos cu șortul ăsta kaki, patriotic, întinde-ți șuncile, măi, sânge din sângele meu, descuie fortăreața coapselor, deschide-ți larg gaura aia ebraică, mesianică! Fii gata, Naomi, sunt pe cale să-ți otrăvesc organele de reproducere! Sunt pe cale să schimb viitorul seminției! Dar evident că n-am reușit. I-am lins urechile, i-am supt gâtul nespălat, mi-am înfipt dinții în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
inimă. Să fi fost lovitura pe care-o căutasem cu lumânarea? Cine știe ce urmăream? Poate că nu urmăream nimic. Poate că nu eram decât eu însumi. Poate că, de fapt, asta și sunt, un lingerică de pizde, gura nevolnică a unei găuri de muiere! Linge! Așa să fie! Poate că cea mai înțeleaptă soluție ar fi să-mi duc viața în patru labe! Să mă târăsc prin viață înfruptându-mă cu păsărici și să las creaturile bipede să îndrepte relele pământului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

oprindu-se pentru un moment pe culoar și Întorcând spre el ochii ei strălucind de admirație. Domnișoara Warren scria o scrisoare, dar Îi văzu trecând. Își pusese planșeta pe genunchi, și stiloul Îi scârțâia pe hârtie, Împroșcând cerneală și făcând găuri adânci În hârtie. Dragă verișoară Con (scria ea), Îți scriu pentru că nu am nimic mai bun de făcut. Sunt În Orient Express, Însă nu mă duc până la Constantinopol. Voi coborî la Viena. Dar aceasta-i o altă poveste. Poți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea: — Taci! Nu glumesc! Îți sucesc gâtul, japiță bătrână ce ești! Vocea ei scăzu, dar o putu auzi totuși cu destulă claritate. Probabil că Își lipise buzele de gaura cheii. — Nu, să nu spui asta, Anton! Ascultă. Lasă-mă să ies de aici. Trebuie să-ți zic ceva, să te previn! Nu-i răspunse. Suflă În flacără, făcând oțelul să devină iarăși alb incandescent. — Te-am mințit, Anton. Lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sus. Se gândi dacă n-ar exista posibilitatea să scape pe fereastră, dar Își aminti că urma să cadă drept În jos, cale de zece metri, până pe marchiza cafenelei. Apoi ușile batante se deschiseră și se Închiseră. Anna șopti prin gaura cheii: — Etajul de jos. Atunci e În regulă, se gândi Joseph. Nu trebuie să mă grăbesc. Înapoi În dormitorul Annei și de acolo peste acoperiș. Va trebui să aștept douăzeci de minute pentru trenul de Passau. Scaunul vârât sub clanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
gândi el. Semn de noroc. Dar, aplecându-se s-o ridice, văzu din loc În loc, tot drumul de la cafenea Încoace, monede de aramă și de argint zăcând pe mijlocul trotuarului. Se căută În buzunar și nu dădu decât de o gaură. Sfinte Dumnezeule, se gândi el, să-mi fi căzut Încă de când am ieșit din apartament? Se și văzu stând la capătul unui drum perfect marcat, care ducea, lespede cu lespede și apoi treaptă cu treaptă, la ușa studioului lui Herr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
zîmbet era - vag și sentimental. Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați-mă că mă adresez dumneavoastră, spuse ea umilă și puțin speriată de respectul lui țeapăn. El se Înclină și Își puse mâinile Înmănușate În gri la spate. Tânăra zări o gaură la degetul mare al mănușii. — Mă Întrebam... ne Întrebam... dacă n-ați vrea să luați cina cu noi diseară. Zâmbetul omului se șterse de pe chipul său și-l văzu adunând o cantitate amenințătoare de cuvinte, așa că Îi explică: — Ați fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Încurajator, și-i luă scrisoarea. Doctorul Czinner vorbi cu el, iar omul spuse și el ceva repede. Avea ochi terni, nefericiți. După ce plecă din nou, dr. Czinner Îi spuse fetei: — Nu-i place. I s-a spus să pândească pe gaura cheii și să vadă dacă ne transmitem ceva de la unul la altul. Coral Musker se așeză pe una din băncile de lemn și Își Întinse picioarele În direcția sobei. Dr. Czinner observă cu uimire: — Ești foarte calmă. Nu are rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Czinner, Îngrămădit În scaunul lui, cu mâinile Împreunate În mănușile gri, de lână. O locomotivă șuieră afară și se deplasă, huruind Încet, pe linia de manevră. Zăpada șoptea la ferestre. Era conștient de tresele lungi de pe haina lui și de gaura din mănușa doctorului Czinner. — Ar fi cu totul neregulamentar, Îi dădea Înainte maiorul Petkovici În timp ce cu o mână bâjbâia absent pe sub masă ca să-și găsească câinele, pe care-l trase de urechi. — Am luat notă de protestul dumneavoastră, spuse colonelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dar fiecare va avea destul cât să mănânce și nimeni nu va mai avea nici un motiv să se rușineze În fața vecinului său. Colonelul Hartep Își pierdu interesul. Doctorului Czinner Îi pierea individualitatea dată de mănușile gri de lână și de gaura de la degetul mare. Devenise un orator pe butoi, atât și nimic mai mult. Își consultă ceasul și spuse: Cred că v-am acordat destul timp. Maiorul Petkovici murmură ceva cu buzele strânse și, devenind nervos fără veste, Îi dădu câinelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
apă cuiva care avea febră? Dar amintindu-și de uscăciunea pielii lui, fata cedă compasiunii. Deși era apă peste tot În jurul ei, nu putea ajunge repede și ușor la ea. Trebui să-și răsucească două făclii și să iasă din gaură, printre saci, fără să le stingă. Deschise ușa adăpostului cu multă Îndrăzneală, pentru că acuma era pregătită să descopere orice, dar noaptea era Întunecoasă și nu era nimeni În jur. Adună o mână de zăpadă, se Întoarse În magazie și Închise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

mesajul-fantomă, apoi copilul care plânge toată noaptea. Dacă proprietarii rezistă destul, după încă o săptămână sună să povestească despre chipul care se reflectă în apă atunci când umpli cada. Un chip care se unduiește și se-ncrețește, cu orbitele ca niște găuri întunecate. În a treia săptămână apar umbrele-fantomă care se învârt pe pereții sufrageriei atunci când toată lumea e așezată la masă. S-ar putea ca și după asta să mai apară ceva, dar nimeni nu a rezistat și săptămâna a patra. Noului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
maioneza care au curs pe la capătul celălalt. Zice: — Ți-aduci aminte de Jeffrey Dahmer? Nash linge și zice: Intenția lui n-a fost să omoare atâția oameni. Pur și simplu s-a gândit că poți să-i dai cuiva o gaură în craniu, să-i torni pe-acolo niște sodă caustică și să-l transformi într-o marionetă sexuală. Dahmer nici nu voia altceva. Și atunci eu cu ce mă aleg pentru cei cincizeci de dolari? — Pot să-ți dau un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
gol la aerisire. E posibil să fi omorât toți oamenii din clădire. Capitolul 12 Nash stă la bar pe Third Avenue și mănâncă sos de ceapă cu mâna. Își înfige în gură două degete lucioase și le suge până face găuri în obraji. Își trage degetele și mai apucă niște ceapă dintr-o cutie de plastic. Îl întreb dacă asta e masa lui de dimineață. Dacă mă întrebi ceva, zice, să vad banii mai întâi. Și-și bagă degetele în gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Ar vrea să scoată din geantă pachețelul cu cele două plăcinte, că-și simte foamea tot mai puternic, dar îi vine greu să se întindă pînă lîngă fereastră, unde stă agățată geanta. "Puteam să fiu acasă acum! Ce, se făcea gaură-n cer dacă venea înaintea mea?! Sînt atîția medici, care-l puteau înlocui, oricîte urgențe ar fi avut... Poate nu la fel de buni ca el, dar..." În ferestre nu se mai aude viscolul, semn că deja zăpada le-a acoperit. Aura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sticlei, să aibă călătorii pe unde ieși mai repde. Unul e blocat în magazie țipă arhitectul de lîngă bar, acoperind cu vocea lui panica iscată. Țăranul vine în fugă, prinde toporul de lîngă sobă și lovește ușa pînă face o gaură prin care se strecoară Mircea Emil încă buimac de somn, înjurînd de mamă junghiul din spate. Nebunilor, ce v-a apucat?! strigă Sultana, apărută în capul scării, urmată de Mihaela și de bărbați. Fugiți că se dărîmă clădirea! le strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

zona pubiană a lui Carol. N-avea nici cea mai vagă idee despre forma acesteia. Pentru el, această Americă, acestă Mare Descoperire Geografică rămăsese terra incognita. Dan știa doar că undeva, sub diadema de păr a soției sale, era o gaură... dar habar n-avea de împrejurimi. Sperma lui se lansa către un vid insensibil. Senzația resimțită la fiecare contact era una de automatism, de mișcare mecanică. La a treia izbitură se pregătea, la a patra era aproape, a cincea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]