1,374 matches
-
să le facă treaba. Godun nu se interesă cel puțin despre ce avea să urmeze. Doar simțea că prietenul îi e din nou fericit, chit că nu avea să dureze. După o vreme, se miră totuși de ce nu le răsare gazonul. — Poate nu l-ai udat? Dar Omar făcea pe misteriosul. În septembrie, când căldura se mai stinsese, peste locul în care nu crescuse nimic așezase lespezi de râu și pusese nisip. Comandase pietrarilor care ciopleau cruci în sate din preajmă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
făcea mai mult sau mai puțin sinistră. Imediat ce se dădu jos din mașină, Maggie încercă să se orienteze. La prima vedere, aceste așezăminte evreiești chiar arătau ca niște suburbii americane transpuse în mijlocul Arabiei prăfuite, toate casele având acoperișurile roșii și gazoanele bine cunoscute. La un capăt de stradă, câteva adolescente jucau baschet, deși toate purtau fuste de blugi lungi până la glezne. Privea în continuare, dornică să vadă Ramallahul din acel loc avantajos, dar câmpul vizual îi era blocat. Abia atunci observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gândaci. — Eu Îi pun Într-un șervețel și le mai acord o șansă. — Mi-e teamă că n-ai supraviețui Într-o junglă, zise fata. — Ești a doua persoană care-mi spune asta. Gândacul fugi repede spre o bucată de gazon și dispăru. — Gata, nu l-am omorât. — Îți mulțumesc. Știi cumva unde e stația pentru autobuzul albastru? M-am rătăcit, zise Kitty. — Unde vrei să ajungi? — La Santa Monica Civic Auditorium. Mă tot plimb În cerc de azi-dimineață. — Ești foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
simțea ușoară, protejată. Era masculin și puternic. Dar În același timp sentimental. Și În ciuda incapacității lui de a-și lua un angajament total, era loial. Ajunsese din Întâmplare la el. Și printr-o minune o plăcuse. Stătea acum mulțumit pe gazon, oferindu-i priveliștea calculată a frumosului său profil. Nu-i cerea nimic, cu toate astea o inspira să facă ceva măreț. Și Kitty Își spărgea creierul ce să facă, goală, Întinsă pe șezlong, cu părul lung fluturând În vânt. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
inteligent, pare că-l face să-și dorească să fie cu douăzeci de ani mai tînăr și Încă burlac. Oamenii beau, discută, mănîncă și rîd. La un moment dat, În cursul serii, se dă drumul la muzică mai tare, iar gazonul e transformat Într-un ring de dans improvizat. E exact petrecerea pe care mi-o doream, unde toți Își aduc aminte de felul În care erau pe vremuri, Înainte ca viața, copiii și responsabilitățile să le răpească timpul. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
meu, te fac bucăți, chiar dacă pentru asta trebuie să dau la iveală secretul nostru În piața publică! Se răsuci pe călcîie, parcurse terenul de antrenament cu pas hotărît și tocmai trecea fără rușine peste spațiul verde, Înfigîndu-și adînc tocurile În gazonul delicat, cînd PM primi unda de șoc. Plasînd o nouă minge În suport, apucă crosa și, solid Înfipt pe picioare, lovi din toate puterile mingea care zbură și trecu șuierînd la mai puțin de un metru de capul lui Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e ? mă întreabă, dar continuă înainte să apuc să-i răspund. Mai bine ? A, uite-l și pe Eddie ! — Salutare ! Ușa se deschide și domnul Geiger intră în seră. De aproape nu mai e la fel de impresionant cum era când traversa gazonul. Are ochii injectați și un început de burtă. — Eddie Geiger, spune întinzându-mi mâna vesel. Stăpânul casei. — Eddie, ea e... Trish mă privește surprinsă. Cum te cheamă ? — Samantha, îi spun. Îmi cer scuze pentru deranj, dar am avut cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de parcă în grădină s-ar afla T.S. Eliot în persoană, scriindu-și ultima lucrare epică de proporții. Când mă apuc să șterg praful în sufragerie, o văd uitându-se afară la Melissa, care se află la o masă așezată pe gazon. — Învață atât de mult. Trage adânc din țigară. Ce fată inteligentă e și Melissa asta. — Mmm, mormăi ca să mă lase în pace. Știi, nu e ușor să intri la drept, Samantha. Mai ales la cea mai bună facultate ! Îmi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încă nu s-a terminat ! spune Trish, arătând peste umărul meu, — Mulți ani trăiască... În spatele meu începe să cânte cineva și, la scurt timp, i se alătură cu toții. Mă răsucesc pe călcâie șocată și o văd pe Iris înaintând pe gazon, ținând în brațe cel mai uriaș tort aniversar cu două etaje. E acoperit cu o glazură în cea mai pală nuanță de roz, cu trandafiri și zmeură de zahăr caramelizat, în mijloc are o lumânare albă elegantă și, scrisă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de Carter Spink... sunt... îhm... la cel mai înalt nivel, continui, încercând să fiu convingătoare. — Mai înalt decât calitatea curățeniei pe care o făceai când spălai wc-uri? strigă un ziarist cu obraji dolofani. Întrebările mai târziu ! Hilary înaintează supărată pe gazon. Și nu acceptăm întrebări pe teme ca toalete, băi sau alte obiecte sanitare. Continuă, Samantha. De ce, erau sub orice critică ? strigă tipul cu obraji dolofani, pufnind în râs. — Continuă, Samantha, spune cu precipitații Hilary, cu un aer livid. — Ba categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bate ușor pe umăr. Ziariștii râd deja în voie. Hilary e roșie ca sfecla. — Iertați-mă, îi spune lui Trish ținându-și cu greu mânia în frâu. Tocmai ne aflam în mijlocul unei conferințe de presă. Sunteți amabilă să plecați ? — E gazonul meu ! spune Trish, înălțându-și bărbia. Presa vrea să audă și părerea mea ! Eddie, unde e discursul meu ? — Doar n-aveți de gând să țineți un discurs ! zice Hilary îngrozită, în clipa în care Eddie pornește spre Trish, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
accepta sălășluirea Lui în el. Omul de astăzi suferă de boala modernității, aceea de a crede că se poate și altfel. El crede că are puterea de a-l respinge pe Dumnezeu în afara terenului și de a alerga singur pe gazonul vieții. Tehnica, bunăstarea, banii îi dau celui de azi siguranța că se poate descurca singur. Astăzi, ce spun ceilalți, ce spune mass media, ce vedem pe stradă, ce ne cer standardele europene e mai important decât ce ne cere Dumnezeu
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
Cum am stat atâția ani fără unchiul, mai putem aștepta, până-l găsesc. Zău, nu vă enervați. - Ce să găsească dom’le. Nu ți-am spus? Gata! Lichidarea! S-a terminat cu groapa. S-a-nchis. Am nivelit-o, am semănat gazon. Panseluțe, ochiul boului, busuioc și tămâie, tot ce vrei. Tricolorul. Pionierii. Au mai rămas ăștia șase. Nu-ți place ăsta? Nici o problemă! Du-te dincolo, la oficiu, și ia alt săculeț, care-ți place. P-alese, cât mai avem, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
agăț printre mobile, chiar să fac găuri prin care să trag iedera astfel încât să pară că a crescut din ele. Pietrele de mormânt erau înfipte într-un covor gros de iarbă, tunsă și îngrijită impecabil, de parcă ar fi fost un gazon scump, Wilton. Dincolo de ele, stejari impunători și, fără îndoială, foarte vechi revărsau umbre imense peste gazon. Lumina soarelui pătrundea printre crengile încărcate de frunze, până la piatra gri și tocită a bisericii și a mormintelor, culegând sclipiri de culoare din vitraliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a crescut din ele. Pietrele de mormânt erau înfipte într-un covor gros de iarbă, tunsă și îngrijită impecabil, de parcă ar fi fost un gazon scump, Wilton. Dincolo de ele, stejari impunători și, fără îndoială, foarte vechi revărsau umbre imense peste gazon. Lumina soarelui pătrundea printre crengile încărcate de frunze, până la piatra gri și tocită a bisericii și a mormintelor, culegând sclipiri de culoare din vitraliile ferestrelor, iar din iarbă, fâșii de lumină de un verde atât de intens încât părea aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la mâna pe care i-o așezasem pe braț de parcă abia dacă-și dădea seama cine eram și ce făceam. —Vii puțin până afară? îi propusei eu. Aerul era proaspăt și răcoritor, iar rondurile de flori din jurul micii porțiuni de gazon erau perfect întreținute, ca de obicei. La capătul îndepărtat al cimitirului, o femeie îmbrăcată în haine sport Barbour și cu cizme de cauciuc se așeză în genunchi, cu părul bătut de vântul ușor; vicarul tot planta ceva în straturi. Uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dinăuntru, îmi luă ceva timp până când ochii mi se obișnuiră cu întunericul. Sub terasă, în beznă, auzeam râsetele, murmurele și, din când în când, țipetele unui cuplu care era în plin proces de aprofundare a cunoașterii reciproce; Hugo traversa deja gazonul, cu costumul lui de culoare deschisă pe post de far, uitându-se peste umăr, să vadă dacă îl urmez. În lumina lunii, părul său blond căpăta inflexiuni argintii. Grădina era frumos aranjată. Se auzea fântâna arteziană în miniatura de pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
petale opace și cerate, fără cusur, ca în povești. Tulpinile erau atât de închise la culoare încât nu se distingeau în întuneric, iar florile păreau că plutesc, suspendate în spațiu. Am rămas pironită în fața lor. —Sam! zise Hugo, care traversase gazonul. Te duc la Salonul Florilor din Chelsea la anu’, bine? Acu dezlipește-te și vino încoace. Nu știam că te interesează atât de mult floricultura. Poți să-i pui unei „floricele“ o coadă de cultură, dar n-o poți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cenușii erau imenși și liniștiți, ca marea. O clipă, lumea s-a oprit în loc; după care am inspirat amândoi și ne-am răsucit, cu degetele încleștate unele într-ale celuilalt. — Hugo! Sam! Era vocea lui Sophie, care striga de dincolo de gazon. Se apropie în fugă de noi, contrastând puternic, cu capul ras și cu ghetele ei butucănoase, cu decorul acelei grădini care părea Festivalul Florilor din Chelesea. Când se opri brusc în fața noastră, îmi dădui seama că tremura din cap până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în capul oaselor, dar Violet opunea rezistență, mormăind ceva despre capul ei. În cele din urmă, Janey reuși s-o ridice astfel încât s-o așeze pe jumătate în poala ei, cu spatele către ea. Cineva aprinse luminile de exterior și gazonul fu inundat de un val ciudat de verde fosforescent, care făcea ca rondurile de flori din jur să pară niște pete nedefinite de culoare. Porțiunea pavată de sub terasă rămase, totuși, neluminată, astfel că pielea lui Violet avea o paloare ireală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pastilele erau ceea ce trebuiau să fie. Violet se ridică și mai mult, încă sprijinită de Janey, și înghiți aspirinele. Am remarcat că-i tremurau mâinile. — Coboram scările și nu voiam decât să mă plimb un pic, zise ea. Nu pe gazon. Trebuia să am grijă de pantofi. Imediat întinse un picior, care era încălțat cu o pereche de pantofi Manolo Blahnik 1 absolut perfectă, care avea probabil să ajungă la V&A1 și care era făcută din piele întoarsă neagră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ajungă la V&A1 și care era făcută din piele întoarsă neagră, cu o cataramă micuță, cu diamante pe bombeu și cu un toc atât de înalt și de ascuțit încât oricât de multă antipatie ar fi manifestat acesta față de gazon, sentimentul probabil că era reciproc. —Oricum, m-a înhățat și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să i-o strângă. Am văzut cum încheieturile degetelor lui Violet se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
surpriză mai tărziu. - Le-am luat ieftine, de ocazie, lemnărie bună, cum sefăcea odată! Otilia rămase surprinsă, văzând că bătrânul aduse într-o zi doi oameni să sape o groapă largă ca un bazin, în grădina din fața chioșcului, stricând astfel gazonul. Bătrânul nu dădu nici o explicație, apărîndu-se cu satisfacția omului care își îngăduie să scandalizeze pentru puțin aproapele nedumerit, știind că mai pe urmă îl va încînta cu buna lui intenție. În orice caz, scopul imediat al gropii se destăinui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de stejar, unele vechi, scoase de la alte case, altele noi, dar cam verzi, desigur toate de ocazie, și le îndesă pe toate de-a lungul gardurilor. Într-o zi, aduse și cărămidă veche, din demolițiuni, și o depozită morman pe gazonul din grădină, răpind chioșcului G. Călinescu perspectiva. După toate aceste isprăvi, bătrânul era neliniștit să nu i se fure materialul, pe care îl însemna mereu cu var. Ieșea noaptea târziu sau dimineața în zori și-i dădea târcoale, tresărea la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și în pavilion ardeau patru lumini. Le numărară. Câte una de fiecare salon. Două în cămăruțele de gardă. Îmbrăcat într-un halat alb de soră medicală, procurat de IF, și, în mâini, cu un recipient cu seringi, Fisente repetă pe gazon cei câțiva pași ca și cum ar fi umblat încălțat în sandale cu tocuri și-și înfoie peste guler buclele de curviștină medicală. Urcă, fără a se feri să producă zgomotul normal, treptele verandei, înaintea căreia era oprită dubița miliției. Se opri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]