13,216 matches
-
loc o asemenea Întâlnire și nu ai fi reușit. Sunt peste poate de curioasă să-l văd pe tata Toader emoționat... ― Nu prea Își exteriorizează trăirile, dar de această dată e posibil să-l vedem și cu vreo lacrimă Între gene. Oamenii, și În special bărbații la o vârstă Înaintată, nu-și pot stăpâni emoțiile puternice. Imaginează-ți că se vor revedea după atâția ani pe care i-au trăit fără să și imagineze că se vor putea reîntâlni cândva... ― Cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
purta taman ca un tată. ― Să aveți grijă de voi.. Vă aștept poimâine În zori... ― Să trăiți, domnule căpitan - am răspuns noi, cu pornire din inimă să-l Îmbrățișăm. Dar n-am Îndrăznit. A făcut-o el... privindu-ne cu geană umedă. Am pornit Înșirați ca mărgelele pe ață. Toader mergea În față. Eu Îl urmam la câțiva pași buni. Așa era regula. În caz că cel din avangardă simțea vreo mișcare, ridica brațul și ne opream stană de piatră, cu mâna pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne-am organizat În așa fel Încât fiecare să poată dormi cât de cât... Abia ațipisem, când am simțit că cineva mă zgâlțâie: „Petrică, băiete! Fă ochi și hai să organizăm treaba pentru noaptea asta” - m-a trezit Toader, pe când geana roșie a asfințitului pălea Încet-Încet. Păpădie urma să rămână cu cei doi prizonieri. Undiță, Împreună cu mine, deveneam cap de coloană pentru cei trei militari de la divizie. Toader rămânea În punctul unde am fost eu dimineață, pentru a ne asigura retragerea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe cei care duceau targa: „Stați, să văd dacă nu curge sânge... Hai să-l Întoarcem și pe cealaltă parte, că o fi amorțit stând culcat numai așa”... Cei din jur, În special mama Maranda, priveau la tata Toader cu geană aburită ... ― Când am ajuns aproape de pod, ne-a Întâmpinat Păpădie, cu cei doi ruși... „Ei, Păpădii! Ce ai mai aflat de la <celoveciă?” - a Întrebat Toader. „Nimic mai mult decât ce au spus prima dată. Acum doar că se rugau de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
viață - mi-ai salvat-o lucrând alături de omul cu inimă și suflet de aur, profesorul Zenit... Asta se petrecea acolo... acolo, la Cotu Donului... Dar asta e o altă poveste - a sfârșit Petrică, cu boabă de lacrimă pitită În umbra genelor... ― Să nu plângi, frate, că dacă nu ai plâns acolo, În gura Iadului, apoi aici nu să cadi - l-a sfătuit tata Toader. În urma celor spuse de Petrică privind felul cum i-a fost salvată viața În timpul războiului, auditoriul a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gârlei!... Norocul nostru a fost că În acest timp avionul lua din nou Înălțime. Altfel nu știu dacă amândoi ne mai aflam acum la această masă... Când Petrică a ajuns cu povestirea aici, lui tata Toader i s-a umezit geana și un oftat de regăsire s-a auzit din piepturile celor din jur. ― Geamătul lui Toader trăda o durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul văgăunii. Acolo ne puteam socoti oarecum la adăpost. Umbra
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
uită la tânără cu insistență, poate cu prea multă insistență. Frumosul chip machiat a căpătat aspectul unei păpuși de ceară cu trăsături prea pronunțate. Buzele și pomeții sunt de un roșu strident. Pleoapele au căzut peste lumina ochilor. De sub streașina genelor rimelate încep să se prelingă două lacrimi. Dâre negre sapă crevase adânci în pomeții mult prea roșii. Fotoliul iese din încăpere în aceeași plutire ușoară cum intrase. Încăperea este cuprinsă de o liniște totală. După scurt timp, pe coridor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și-a scos căciula ca să o scuture de zăpadă și își șterge fața cu o batistă enormă în carouri bleu. Dora îl poate studia mai bine. Așa cum se putea presupune din culoarea bărbii, nu este tânăr ; în jurul ochilor străjuiți de gene dese, lungi și negre de parcă ar fi rimelate, este săpat un păienjeniș de riduri vizibile chiar și la lumina slabă din sala glacială. "Bărbații ! Știu să-și disimuleze bine anii lăsându-și barba să crească", gândește Dora cu ironie. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de prin părțile locului, privirea pe care Dora reușește să o surprindă ca și degetele lungi și albe, care par mai curând ale unui pianist, nu confirmă însă această supoziție. Dora se simte și ea studiată de necunoscut printre franjurile genelor groase și decide să iasă din muțenia ei : Aș dori să ajung în satul Arbore. Arbore ? ! Asta spun și eu coincidență, locuiesc chiar în satul ăsta. Dar, dacă nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în satul meu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
negreșit nebun, obsedat, incapabil, dogmatic, rebel, cu apucături belicoase!.. A încercat apoi să ia măcar o mică gustare, dar a rămas cu prima îmbucătură în esofag, așa că a renunțat la intenție și s-a întins pe pat, fără să pună geană pe geană până către dimineață, timp în care a vegheat somnul întregii familii și, de la o vreme, scârțâitul sârmelor prin tuburile Berman din pereți, de sub parchet și din tavan, la bucătărie, sufragerie, cele două dormitoare, hol și baie. Da, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
obsedat, incapabil, dogmatic, rebel, cu apucături belicoase!.. A încercat apoi să ia măcar o mică gustare, dar a rămas cu prima îmbucătură în esofag, așa că a renunțat la intenție și s-a întins pe pat, fără să pună geană pe geană până către dimineață, timp în care a vegheat somnul întregii familii și, de la o vreme, scârțâitul sârmelor prin tuburile Berman din pereți, de sub parchet și din tavan, la bucătărie, sufragerie, cele două dormitoare, hol și baie. Da, fără îndoială, tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și în țări mai depărtate de unde a fost adus. Și atunci șoimul s-a prefăcut că nici nu mă vede. La fel s-au petrecut lucrurile și cu motanul care a urmat. Supărat foarte, m-a abordat însuși Șefu', tovarășul Geană în persoană, care, după ce m-a amenințat că-mi sucește gâtul, că-i pricinuiesc numai necazuri, că fluier în biserică și tulbur apele pe străzi, brusc a devenit împăciuitor și binevoitor și mi-a cerut pe un ton mieros să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cerut pe un ton mieros să fiu cooperant în interesul poporului muncitor și să-i spun cine mă îndrumă la rele. Iar eu i-am indicat cu gheara către tărtăcuța mea și apoi către cer. Măăi, s-a mirat tovarășu Geană! Chiar așa? Îhî-îhî! i-am răspuns... Tu nu ești prost degeaba, mă Papagal! Și dacă te jumulesc de toate penele, o fi bine? Ce zici? Îhî-îhî... am repetat. Dar de ce, mă pacoste? Că atunci ai să mă ai la pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Și dacă te jumulesc de toate penele, o fi bine? Ce zici? Îhî-îhî... am repetat. Dar de ce, mă pacoste? Că atunci ai să mă ai la pielea goală și-ai să mă poți pupa mai bine la capătul târtiței. Tovarășul Geană a turbat... Arestați-l! Jumuliți-l! Pârliți-l pe vrăjmaș! Împreună cu Mutu lui și băgați-i pe-amândoi la mititica! Că m-am săturat să-i supraveghez cu o armată de poteră! Că avem alte treburi mult mai importante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ordinii de drept, mă Cucuvaie sinistră! Iaca-kaca! Te-ai speriat că-ți schimb eu ordinea?! Mie dă-mi numai ceva semințe de mei și un biscuit fărămițat și poți să dormi liniștit... Că nu-ți schimb eu ordinea, dom'le Geană. Da cine, mă Filfizonule? Oamenii, mulțimile și Doamne-Doamne! Va fi șucăreală mare! Cu poc-poc și bum-bum! Ține minte domn' Geană, că degeaba te strofoci! Viața asta fericită a voastră e pe terminate, oricâte proptele i-ați pune! Că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
semințe de mei și un biscuit fărămițat și poți să dormi liniștit... Că nu-ți schimb eu ordinea, dom'le Geană. Da cine, mă Filfizonule? Oamenii, mulțimile și Doamne-Doamne! Va fi șucăreală mare! Cu poc-poc și bum-bum! Ține minte domn' Geană, că degeaba te strofoci! Viața asta fericită a voastră e pe terminate, oricâte proptele i-ați pune! Că nu-i puteți băga la ocnă chiar pe toți. Mai bine întemnițați în regim de urgență minciuna care face legea în țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a voastră e pe terminate, oricâte proptele i-ați pune! Că nu-i puteți băga la ocnă chiar pe toți. Mai bine întemnițați în regim de urgență minciuna care face legea în țara asta. Măi-măi! a repetat cam descumpănit tovarășul Geană!.. Și vezi, mă Timpan, pe unde găsești ceva mei și niște biscuiți ca să scăpăm odată de pacostea asta de zburătoare că ne ține în loc cu acțiunea de la Universitate, unde trebe să intrăm în forță! Meiul și biscuiții lipsesc cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mașina în care l-au așezat tot din filme părea că e. Cu steagul pe piept l-au urcat pe Ucu în mașină, iar soldații, mai mulți, aveau acum și puști, ca la război, și n-ar fi mișcat din geană nici dacă i-ai fi atins cu ceară topită. Numai confidentul doamnei Valy părea mai puțin pus în priză, de obosit ce era. Și fanfara militară, sobră, cu ochii mereu la dirijor, cânta de parcă ar fi vrut să-l învie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acolo, dar cel mai mult stăm de vorbă ore și ore întregi uneori. Eu zic una, ei alta, dar băieții au un chef nebun de vorbă, sunt dispuși să stea cu mine la sfat nopți întregi, fără ca eu să pun geană peste geană. Într-un rând, fiindcă obosisem de-atâta vorbit, le-am arătat jucăria și am încheiat discuția, după o nouă rundă voioasă de fitness... Am insistat ca nea Onuț să-mi arate și mie jucăria aceea, dar mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cel mai mult stăm de vorbă ore și ore întregi uneori. Eu zic una, ei alta, dar băieții au un chef nebun de vorbă, sunt dispuși să stea cu mine la sfat nopți întregi, fără ca eu să pun geană peste geană. Într-un rând, fiindcă obosisem de-atâta vorbit, le-am arătat jucăria și am încheiat discuția, după o nouă rundă voioasă de fitness... Am insistat ca nea Onuț să-mi arate și mie jucăria aceea, dar mi-a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ochii până la cea care-și etala cunoștințele. Avea aerul unei statui care încremenise în admirație. Nici nu-l interesa ce auzea. Probabil că nici nu auzea. Toată energia îi era concentrată pe funcționarea văzului. Domnișoara hodorogea, noi nu clipeam din geană atunci când greșea, el era vrăjit de exercițiul de admirație în care căzuse, totul era de vis. Se apropia apoi de ea, îi dădea târcoale, ca și cum ar fi vrut să se asigure că mai funcționa optim chiar și după efortul depus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
păru-i răvășit pe pernă, cu una din șuvițe rătăcită pe frunte, cu obrajii rotunzi ca două mere, cu buzele cărnoase îmbufnate de somnul profund ca-ntr-un tablou de Grigorescu. Lipsea albastrul ochilor frumoși acoperiți de pleoapele mărginite de genele-i lungi, dar acest albastru se regăsea pe degetul care purta inelul de logodnă. Privind-o nu mai putea de dragul ei. I se aprinseră toate simțurile, dar pentru a nu o dezamăgi, el, Casanova, trebuia să se stăpânească, să-și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
din urmă de Reiko, atunci când le descoperise numele, legat de culoarea lor văratică și deci nepotriviți pentru sezonul rece și, mai mult decât atât, pentru o vizită la spital, se răzbunaseră pervers, insinuându-se printre celelalte cifre pe care zbaterea genelor ei încerca să le potolească nu știu. Știu doar că ea se înșelase și că Reiko îi plătise cu două mii de yeni mai mult decât ar fi trebuit. În acest punct în care tabloul treimii noastre confuze și stângace prindea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a realiza că îți este, practic, imposibil să te sustragi forței hipnotice pe care această feminitate înscenată o degajează: de la delicatețea ireală a micilor pași care par să plutească peste suprafața scenei, până la fluturarea imperceptibilă, dar cât de elocventă, a genelor, subliniată de privirea timidă, și, totuși, muiată într-un strop de eventuală promisiune, ușoara înclinație a capului și încântătorul început de zâmbet care pare, ah, doar pare dar de ce sugestia este mai tulburătoare decât orice realitate? că adastă, pierdut, la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
venirea dar care nu a venit încă, japonezul trăiește într-un timp anterior acestui moment de ireparabilă fractură ontologică. Pentru el, fetița-copil nu a consimțit încă să bea. Ea nici măcar nu știe ce însemnă a bea. În fluturarea imperceptibilă a genelor ei, nu există decât umbra unui vis îndepărtat, în care, poate, cândva, buzele ei vor atinge, cu un tremur, cupa care îi va fi întinsă. În pădure, sub cireșii în floare Floarea de cireș, floarea de cireș.... Refren popular japonez
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]