729 matches
-
oameni este condus de însuși Ludovic al XIV-lea însoțit de Mareșalul Turenne. La stânga lor se află corpul de armată condus de Antoine d'Aumont de Rochebaron ce avansează de-a lungul coastelor Canalului Mânecii. Un al treilea corp condus de general-locotenentul François de Créqui ,protejează flancul drept al armatei principale. Pe 24 mai 1667 cele trei corpuri de armată invadează teritoriul spaniol în așa fel încât prin superioritatea lor numerică să împiedice inamicul să se concentreze pe o singură coloană. Țările
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
Germania, având funcția de șef de stat major al Grupului de sud al Armatei Roșii. În 1940, sub comanda lui Gheorghi Jukov, acest grup de armată a ocupat Basarabia și Bucovina. După campanie, Stalin l-a promovat în gradul de general-locotenent numindu-l Șef de operații al Cartierului general, lucru pentru care Vatutin nu era fericit, pentru că îi lipsea experiența, iar strategia operațională era ceva prea abstract pentru el. Cu toate acestea, rădăcinile lui țărănești, vârsta lui relativ tânără și zelul
Nikolai Vatutin () [Corola-website/Science/328370_a_329699]
-
Paul "Papa" Hausser (n. 7 octombrie 1880 - d. 21 decembrie 1972) a fost nazist, general-locotenent al Wehrmacht-ului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După ce s-a retras din armata regulată a intrat în Waffen-SS, devenind unul din comandanții eminenți ai Waffen-SS-ului, luptând în al Doilea Război Mondial atât pe Frontul de vest, cât
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
absolvire a servit în Reichswehr foarte redus după Primul Război Mondial până în 1927, având gradul de colonel. La 1 februarie 1931 a fost avansat la gradul de general-maior. S-a retras din Reichswehr la 31 ianuarie 1932 cu gradul de general-locotenent. După retragere s-a afiliat organizației veteranilor „Căștile de oțel”, care mai târziu a fost încorporat în SA, apoi în SS. În noiembrie 1934 a fost transferat la unitatea de infanterie motorizată SS-Verfügungstruppe și a fost numit instructor al trupelor
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
Război Mondial. Von Kluge s-a născut în Posen într-o familie de militari prusaci. În timpul Primului Război Mondial a fost ofițer de stat major și în 1916 a participat la Bătălia de la Verdun. În 1936 a fost promovat la gradul de general-locotenent și în 1937 i s-a încredințat comanda Armatei a VI-a germană. În calitate de comandant a Armatei a 6-a germană, care mai târziu a devenit Armata a 4-a germană a condus această armată în bătăliile din Polonia din
Günther von Kluge () [Corola-website/Science/327962_a_329291]
-
Victor Emanuel a transferat cea mai mare parte a puterii sale către fiul său, prințul Umberto, în aprilie 1944. Roma a fost eliberată două luni mai târziu iar Victor Emanuel a transferat toate puterile rămase lui Umberto și la numit general-locotenent de Realm. Timp de un an, opinia publică a împins spre un referendum pentru a decide între a păstra monarhia sau a deveni republică. Într-o ultimă încercare de a salva monarhia, Victor Emanuel a adbicat în mod oficial pe
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]
-
acest rang a direcționat flancul stâng al generalului de corp de armată (Feldmarschalleutnant) Freiherr Staader von Adelsheim în cursul apărarii reușite în bătălia de la Stockach. La 5 mai 1800 a devenit comandantul fortului din Timișoara și promovat la rangul de general-locotenent (Feldmarschalleutnant) pe 14 ianuarie 1801. Din martie a anului a fost însărcinat de Arhiducele Karl cu funcția de șef general de cartier al armatelor din Germania și Italia (până în aprilie 1805), cu mandatul, de a începe o reformă a armatei
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
el a trebuit să-și selecteze noul său personal de la zero. El a recreat industria aviatică și a construit fabrici secrete, cu industriași și ingineri de aviație. El a fost promovat la gradul de Generalmajor (general-maior) în 1934 și Generalleutnant (general-locotenent) în 1936. Ca și alți generali ai Germaniei naziste, el a primit personal bani de la Adolf Hitler. În cazul lui Kesselring, 6000 mărci, o sumă considerabilă la momentul respectiv
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
conducerea sa, academia a cunoscut un proces de reformă bazat pe lecțiile învățate din războiul ruso-japonez din 1905, aducând profesori noi, tineri și bine pregătiți, cum erau coloneii Golovin, Neznamov, Boldîrev, Kelcevski și alții. La 29 noiembrie 1908 este avansat general-locotenent, iar în 1912 este numit comandant al "Corpului 9 Armată", la comanda căruia îl va găsi izbucnirea Primului Război Mondial. Corpul 9 Armată condus de Șcerbaciov a participat, ca parte a Armatei 3 de pe Frontul de Sud-Vest, la Bătălia Galiției. După bătăliile
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
John Louis Emil Dreyer (n. 13 februarie 1852 - d. 14 septembrie 1926) a fost un astronom irlando-danez. Johan Ludvig Emil Dreyer s-a născut la Copenhaga. Tatăl său, general-locotenentul John Christopher Dreyer, a fost minitru de război și naval al Danemarcei. La vârsta de 14 ani a devenit interesat de astronomie și l-a vizitat, în mod regulat, pe Hans Schjellerup la "Observatorul de la Copenhaga". A studiat la Copenhaga
John Dreyer () [Corola-website/Science/331973_a_333302]
-
a învinge inamicul, pentru a prelua și păstra teritoriile sale, regiuni și granițe, să respingă invazii ale inamicului. Forțele terestre ruse, la rândul său, includ diferite tipuri de trupe: Comandant al Forțelor Terestre este general-colonelul Vladimir Cirkin, șeful Statului Major, general-locotenentul Serghei Skokov. Comandantul Suprem al Forțelor Armate este președintele în funcție al Rusiei, Vladimir Putin. În caz de agresiune împotriva Rusiei sau a amenințării imediate a acestei agresiunii, acesta decretează impunerea legii marțiale pe teritoriul Rusiei sau în anumite regiuni
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
vizitei sale în "hanseaticul oraș liber Lübeck" din 09 august 1913. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, Morgen a fost numit comandant al "Diviziei 3 Rezervă", la 2 august 1914. La 19 august 1914 a fost înaintat la gradul de general-locotenent, la Danzig. Divizia condusă de Morgen a făcut parte din compunerea Armatei 8, având un rol important în câștigarea Bătăliei de Tannenberg (26-31 august 1914), precum și a primei Bătălii de la Lacurile Mazuriene (9-14 septembrie 1914). La 8 noiembrie 1914 a
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
inițial în Polonia. La 11 iunie 1915 a preluat comanda "Diviziei 8 Cavalerie", pe care a comandat-o până la începutul lunii august 1916, când a fost numit la comanda nou înființate-i "Divizii 195 Cavalerie". După avansarea la gradul de general-locotenent, la 18 august 1916, este trimis pe frontul românesc, în campania împotriva României, fiind numit comandant al "Diviziei 3 Cavalerie", de staționată în Transilvania. Această unitate s-a transformat în următoarele zile în „"Corpul de cavalerie Schmettow"” , prin atașarea Diviziei
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
avansarea la gradul de colonel, preia comanda "Regimentului 126 Infanterie „Marele Duce Friedrich de Baden”". La 18 august 1908 a fost înaintat la gradul de general-maior și numit la comanda Brigăzii 54 Infanterie din Ulm. Odată cu promovarea la gradul de general-locotenent la 21 aprilie 1911, a fost numit comandant al "Diviziei 26 Infanterie". Un an și jumătate mai târziu, la 21 septembrie 1912, a fost numit guvernator la orașului Ulm. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, von Gerock a fost numit
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
Dacă credeți că este ceva ce aș putea să fac, nu trebuie decât să-mi comandați". În 5 noiembrie 1588, William de Orania a invadat Anglia, susținut de o mare parte a nobililor protestanți. Iacob l-a promovat pe Churchill general-locotenent al armatei și i-a ordonat să-i învingă pe invadatori. Churchill însă, după o ședință a Consiliului de război, în noaptea de 24 noiembrie s-a strecurat afară din tabăra regală și însoțit de aproximativ 400 de soldați a
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
armata imperială rusă și apoi de partea Germaniei Naziste contra armatei sovietice, dar și alți miltanți din corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă au purtat această panglică; de asemenea și Carl Gustaf Emil Mannerheim, fost președinte al Finlandei, general-locotenent în Armata Imperială Rusă, purta la gât atât Crucea Sfântului Gheorghe cât și crucea germană. În contextul controverselor referitoare la panglica Sfântului Gheorghe, în cultura populară ea a primit peiorativele ”Panglica de Colorado”, ” Panglica gândacului de Colorado”, în Rusia și
Panglica Sfântului Gheorghe () [Corola-website/Science/331824_a_333153]
-
cu privire la capacitatea forțelor franco-bavareze de a se opune înaintării aliaților. Contele Arco și marchizul Maffei vor participa la bătălia de la Blenheim. Din cele 22000 de trupe aliate angajate în luptă, 5000 au devenit victime. Printre cei decedați au fost șase general-locotenent, patru generali, 28 de generali de brigadă, colonei și locotenent-colonei, ceea ce reflectă pozițiile expuse ale ofițerilor de rang înalt, deoarece și-au condus oamenii în toate acțiunile. În nici o acțiune a Războiului de Succesiune Spaniol nu au murit așa de
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
al amantei sale Gabrielle d'Estrées. Mama sa a fost Laura Mancini, sora Olimpiei Mancini, mama Prințului Eugen de Savoia, viitorul său adversar. Orfan la 15 ani, moștenește o avere imensă și la 18 ani începe cariera militară. Este promovat general-locotenent în 1688. În timpul războiului Marii Alianțe se face remarcat în bătăliile de la Steinkerque și Marsaglia. În 1695 este plasat la comanda armatei care operează în Catalonia, unde în 1697 cucerește Barcelona. La scurt timp este făcut Mareșal al Franței. În
Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme () [Corola-website/Science/331902_a_333231]
-
dislocat la Glatz / Silezia. Începând cu 1 aprilie 1891, este mutat pentru un stagiu la "Statul Major General" al armatei prusace, din Berlin. Ocupă ulterior diverse alte poziții în armată. La 22 aprilie 1912 a fost avansat la gradul de general-locotenent fiind numit, la 4 iunie 1912, la comanda Diviziei 10 Infanterie. A condus cu succes această mare unitate în cursul bătăliei de la Verdun din prima parte a Primului Război Mondial. La 9 octombrie 1914 este numit comandant al Corpului I Armata dislocat
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
a continuat ofensiva pe teritoriul României. Generalul Kiselov a luat parte în fruntea Diviziei 4 Infanterie la toate luptele desfășurate în Dobrogea, până la începutul anului 1917, când divizia este mutată pe frontul din Macedonia. Kiselov este avansat la gradul de general-locotenent, și va rămâne pe acest front până la sfârșitul războiului. După terminarea războiului, Pantelei Kiselov a fost înaintat la gradul de General de infanterie, cel mai înalt grad militar din Armata Bulgariei, mutându-se cu familia la Sofia unde a murit
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
Succesiune spaniol în 1701. El a adus multe îmbunătățiri în armata prusacă, și a preluat comanda unui corp prusac de armată pe Rin, servind în asediile la la Kaiserswerth și Venlo în 1702. În anul următor, a obținut gradul de general-locotenent și a luat parte la Asediul de la Bonn. În campania din 1704 primul contingent prusac a servit sub Louis Wilhelm, Margraf de Baden-Baden, apoi sub Eugen de Savoia, și a luptat la Blenheim. În 1705 Leopold a fost trimis cu
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
în 1715, și în 1716 în Italia. S-a întors în 1719 în Prusia, unde a primit ordinul Vulturul Negru de la Frederic Wilhelm I. La 15 iunie 1723 a fost numit general-maior prusac. La 10 iulie 1737 a fost numit general-locotenent. Existența ramurei Schwedt a dinastiei Hohenzollern, care cobora de la tatăl regelui Frederic I și fiind "prinți de sânge", a reprezentat o amenințare teoretică a regilor prusaci. Frederic Wilhelm I a încercat să neutralizeze această amenințare menținându-și verii aproape, aducând
Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt () [Corola-website/Science/333962_a_335291]
-
noi adjuncți la SRI Președintele Klaus Iohannis a semnat vineri mai multe decrete, inclusiv acelea de numire a doi noi adjuncți ai directorului SRI. Potrivit comunicatului Administrației Prezidențiale, șeful statului a semnat următoarele decrete: "Decret privind înaintarea în gradul de general-locotenent - cu trei stele, la trecerea în rezervă, a domnului general-maior - cu două stele Grosu Ion din Serviciul Român de Informații - la data de 1 august 2016; Decret privind eliberarea din funcția de adjunct al directorului Serviciului Român de Informații a
Iohannis numește noi adjuncți la SRI. Radu Tudor, detalii importante by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/102905_a_104197]
-
grad inferior: Unterleutnant (OR1c). De pe la 1500 până la mijlocul secolului al XVII-lea denumirea de „Leutnant” a fost frecvent folosită pentru a desemna orice adjunct al unui ofițer comandant. Astfel, la nivel de armată a existat gradul de "General-Leutnant" (în română „general-locotenent”), la nivel de regiment a fost gradul de "Oberst-Leutnant" (în română „locotenent-colonel”), iar la nivelul companiei "Leutnant" era adjunctul unui "Hauptmann" (în română „căpitan”). Odată cu formarea armatelor permanente în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, acest
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
curs de transport spre Petroșani. Comandant ai Armatei 1 - General de brigadă Paraschiv Vasilescu<br> Comandant al Diviziei 1 Infanterie - Colonel Ioan Anastasiu Comandant al Armatei 9 - General de infanterie Erich von Falkenhayn<br> Comandanț al Comandamentului General LIV Rezervă - General-locotenent Viktor Kühne<br> Comandanț al Corpului de Cavalerie - General-locotenent Eberhard von Schmettow<br> Comandanți de divizie După eșuarea planului de trecere a munților prin surprindere, generalul Falkenhayn decide ca pentru noua bătălie să utilizeze tactica unui atac frontal masiv, că
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]