11,589 matches
-
Totuși, sînteți acuzat că ați urmărit minimalizarea poetului... Mă văd nevoit a preciza din nou: nu pun la îndoială, Doamne, calitatea de poet a lui Nichita Stănescu, ci numai aprecierea ce i s-a dat de foarte mare poet, de geniu demn de-a fi pus alături de sau chiar deasupra lui Eminescu. Altminteri, sînt convins că el rămîne un autor reprezentativ al importantei "generații" '60 (chiar dacă nu primus inter pares!), în măsură de-a fi studiat și de-a intra ca
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
de echilibrat trebuie să fii pentru a-ți degusta, ab initio, neliniștea și dezechilibrul! * Scrii pentru că nu poți accepta tăcerea, echivocul pe care-l reprezintă intențiile ei nelămurite. Dar constați că ai opus echivocului un alt echivoc. Cine n-are geniu, are datoria de-a avea talent. Cine n-are talent, are datoria de-a avea o aptitudine. Cine n-are nici o aptitudine, poate avea prestanța inocentă a materiei prime, căreia pare a nu-i reveni nici o obligație. * "Toate originile sînt
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
înfipte... Ofițerul care, noaptea, înainte de înmormîntarea lui Dej, măsoară cu pasul distanța de la Piața Sfîntu Gheorghe pînă la monumentul eroilor - cu cronometrul în mînă, să stabilească timpul de parcurs al cortegiului funerar de a doua zi. Un ofițer din arma geniu. Este noaptea, unu și treizeci... Privitorii, noctambulii din Piața Kilometrului 0 îl văd pe ofițer pătrunzînd în piață în pas de defilare, imitînd pasul militarilor care l-ar fi însoțit pe răposat a doua zi... un pas de paradă, care
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
de echilibrat trebuie să fii pentru a-ți degusta, ab initio, neliniștea și dezechilibrul! * Scrii pentru că nu poți accepta tăcerea, echivocul pe care-l reprezintă intențiile ei nelămurite. Dar constați că ai opus echivocului un alt echivoc. Cine n-are geniu, are datoria de-a avea talent. Cine n-are talent, are datoria de-a avea o aptitudine. Cine n-are nici o aptitudine, poate avea prestanța inocentă a materiei prime, căreia pare a nu-i reveni nici o obligație. * "Toate originile sînt
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
spre Protestantism; exilat vienez stabilit în Anglia, unde declara tututor că e "neamț" pînă în măduva oaselor; misogin, dar magistru al celebrei Elizabeth Anscombe; un om care detesta violența, dar a fost cu toate acesta decorat în primul război mondial; geniu intelectual atras de "cariera" de grădinar în tinerețe, iar apoi de cea de institutor în Austria rurală; apolitic emigrat în Uniunea Sovietică la vîrsta de patruzeci de ani, declarîndu-se un "comunist în adîncul inimii"; un om care a dus un
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
noile condiții politice date, cum se angajase, își vedea de rosturile misiunii sale diplomatice, făcînd, mereu, mult bine. La 24 septembrie 1941 iată o însemnare despre Iuliu Maniu: "Ieri l-am văzut pe Maniu. Este un om curajos însă fără geniu... Bietul Maniu se simte izolat de lumea exterioară și a vrut să se apropie de mine pentru a stabili sau, cel puțin, pentru a pregăti un contact cu cei care vor conduce lumea de mîine." Mai ales că de Weck
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
aceea din noaptea masacrului de la Rîbnița. "Din cele relatate de mulți a trebuit să deduc, scrie el, fie că undeva, probabil "sus", fusese preluată toată experiența stalinistă și hitleristă, fie că dispuneam noi înșine de propriii noștri monștri, maeștri și genii în materie de tortură [...]. Căci n-a existat nici un arestat, un anchetat, căruia să nu-i fi fost frîntă șira spinării". În jurul lui dispar prieteni, oameni cunoscuți, cad mereu alte capete, inclusiv cele ale comuniștilor ilegaliști, sînt fărîmate destine (cazul
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
Consimțământul colectiv pentru amoralitate nu mai are nimic șocant. Parada este perversă și nimeni nu vede. Parada este perversă și nimeni nu vede. Într-adevăr. Asemenea cuvinte până acum parcă nu se mai împerecheară în limba română. O tresărire de geniu, între timp adormită... Sau: Consimțământul colectiv ne mai având nimic șocant... Propoziții pe care Camerele reunite ar trebui să le dezbată într-o ședință națională... Faptul că din două familii urzicenene, a lui Balcan și a subsemnatului, locuind pe aceeași
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
cultural de uz comun. Pentru că Eminescu a avut onestitatea de a dezvălui originea poemului, scriind: "În descrierea unui voiaj în țările române, germanul K/unisch/ povestește legendă Luceafărului. Aceasta e povestea. Iar înțelesul alegoric ce i-am dat este că geniul nu cunoaște nici moarte și numele lui scăpa de simplă uitare, pe de altă parte, însă, pe pămînt nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar nici noroc". Kunisch a
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
în interio lui răscumpărat 61. Cunoscători desăvârșiți ai culturii păgâne, ei citează din literatura elenă. Mai mult decât atât: grație evoluției de câteva secole a literaturii creștine, grație imitației și emulației față de cea profană, dar mai ales grație propriului lor geniu, Sfinții Părinți ai secolului al IV-lea au creat o literatură clasică în stare să înfrunte mileniile și să satisfacă spiritele cele mai alese. Din contactul cel uri a ieșit cea mai frumoasă floare, aceea a umanismului creștin.62 Spre deosebire de
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
azvârle cu delicii perverse în existența imundă, în grai ca și în purtări; în cazul nostru, ridicate la cel mai înalt grad estetic. Stricăcioasă aplecare, lămurind poetul. Deoarece Mateiu Caragiale este, în primul rând, dacă nu numai, un poet de geniu în asfințit... Dacă el nu fuse un aristocrat de sânge, cât trăi, a fost definitiv și pe veci în artă. Căci totdeauna ne răzbunăm pe ce dorim să fim, și nu suntem. Astfel, cu timpul, originea mult râvnită, într-o
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
altul dezvăluindu-se sub fațete înălțătoare sau mizere, tragice și grotești. Dovezile pot fi și merită să fie înmulțite, deoarece probează însumarea specific dostoievskiană a cărților în părți ale unei singure Cărți, dovedește constanța acelorași obsesii, frecvent atribut propriu anume geniilor." (p. 158) În același timp, Ion Ianoși este atent și la conexiunile extratextuale, nu neglijează fundalul biografic, contextul social, atmosfera culturală a timpului, dovedindu-se nu numai un excelent cunoscător al scrierilor dostoievskiene, ci și al epocii. Documente, scrisori, articole
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
și de continuitate. "Îndrăznesc să spun - era de părere Tocqueville - că un mare număr de procedee întrebuințate de guvernul revoluționar au avut precedente în ultimele două secole de monarhie. Vechiul regim a furnizat Revoluției multe exemple, la care au adăugat geniul atrocității". România a preferat de multe ori continuitatea și de aceea nu a cunoscut o perioadă de destabilizare sau decomunizare și nici post-decomunizare. Singura perioadă de ruptură violentă a fost cu ocazia evenimentelor din decembrie 1989, dar din păcate fără
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
aer cu George Constantin, Gheorghe Cozorici, Silviu Stănculescu, Sanda Toma, Mircea Albulescu... Lipseau deja Amza Pellea, Silvia Popovici, Gina Patrichi... Mă uitam pe scenă la cei prezenți și refăceam, din memorie, locurile goale. Trei cuvinte mi-au trecut prin minte: geniu, nebunie, modestie. Mi se pare că sub semnul lor s-a așezat spiritul generației. Au plecat de la început în căutarea adevărului și a performanței. În luna iulie 1956, un grup de actori absolvenți, de tineri scenografi și regizori hotărau plecarea
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
și curajul lui Ghiță Cozorici de a se cățăra unde nici pompierii nu îndrăzneau pentru a-și salva templul. Templul de aur. Aici a fost Hamlet la douăzeci și patru de ani. Cei care l-au văzut spun că era atins de geniu. Plecarea de la Craiova a însemnat o schimbare radicală. Gheorghe Cozorici a lucrat enorm. Selecția rolurilor pe care a făcut-o pentru cartea colegei sale, Victoria Dobre, m-a surprins la prima vedere: sînt trecute cinci roluri de la Teatrul Național din
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
aștepta. Bărbatul acesta, de-o maturitate interesantă fiindcă-și păstra entuziasmul tineresc, se dovedea atât de experimentat, cu fibra atât de intens lucrată în decenii de inițiative și perseverență revoluționară, încât o uimea. Ea, prietena lui Victor Hugo, opozantul de geniu, a lui Ernest Renan ce revoluționa termenii credinței, a liber cugetătorilor de la Revue des deux mondes și a celor mai originali scriitori, de la venerabilul Dumas la atât de originala Georges Sand și la fascinantul, încă tînăr, Gustave Flaubert, plus seria
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
în scrisorile primite. Edițiile din operele lor nu vor mai conține capitolul cu pricina. Marii epistolieri ca Alecsandri, Ghica, Hasdeu, Odobescu, Maiorescu, Caragiale, Barbu, Steinhardt și alții vor aparține definitiv trecutului, laolaltă cu specia pe care au ilustrat-o cu geniu.
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
ar fi fost, știau să aprecieze o teoremă și să facă nemuritor, ca și ei, vreun cărturar de pe pămînt, punîndu-i pe frunte coroana cu frunze de laur. Era și a rămas viziunea sfîntului, - dacă vreți - Cioran. Ucenicul, urmașul opticianului de geniu din Amsterdam care spunea DEUS SIVE NATURA. Putem, așadar, să ne înfățișăm liniștiți la judecata ORDINATORULUI SUPREM, încă nepus la punct în raport cu ecuația stelară și cu expansiunea spiritului omenesc. Eroare, corectată. Suntem ceea ce cunoaștem. Ceea ce am dobîndit cu timpul în
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
scriitor format. Iată o altă dată importantă pe care o furnizează Catalogul. Trăirile adolescentine sînt exploatate cu sînge rece de către autor: "Îmi recitesc versurile și peste creștetul meu aceeași înnebunitoare rotire a văzduhurilor, aceleași voci chemîndu-mă, amenințîndu-mă, exaltînd incomparabilul meu geniu, trecerea mea printre făpturile de jos, spre îngeri. E ca turbarea unei intoxicații, unei insolații. Ideile cresc și explodează, de aramă." Nimic din redundanța obsesiilor adolescentine - autorul este într-o căutare perpetuă a expresiei noi, a imaginii literare. O particularitate
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
Eliade, dar de a fi lăsat "să se distrugă burghezia națională în folosul elementelor alogene" și "să se deznaționalizeze profesiunile libere". Cu o frumoasă întorsătură retorică, M. Eliade îi laudă pe evrei ("le înțeleg lupta și le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul") pentru că ei s-ar bate "din răsputeri să-și mențină pozițiile", adică "primatul economic și politic". Așadar, materialismul, economic și politic, nu e pur și simplu o lipsă de spiritualitate, cum am fi putut crede, el este și o problemă
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
demodați, cum ar fi fost Richard sau Roland sau du Guesclin, ei care... capturaseră vase de război cu șarjele lor de cavalerie, dar nu și grîne sau carne sau gloanțe..." (traducere de Mircea Ivănescu). Judecată istorică a unui scriitor de geniu implicat astfel puternic în viitor și vorbind despre energia adevărată, sau esențială, care decide lupta și care este acel amestec, invincibil de democrație, știință, de invenție și curaj, puse în slujba unui scop superior. Energie bazată pe reacția cel mai
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
a uitat cum a devenit Polonia comunistă. În pofida aparentei inexpugnabilități a sistemului din țara sa și din Europa Roșie, a avut tăria de a crede că asta nu e decît o încercare care se cuvine depășită. Nu mă îndoiesc de geniul politic al cardinalului, dacă e să-i traducem acțiunea în limbaj laic, dar uriașa lui putere de convingere i-a venit dintr-o credință fără margini pe care n-o au decît cei care pornesc de jos. O credință care
Papa, vizionarul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11849_a_13174]
-
text și să îl folosească oarecum subteran, sugerând prin versuri (citite de personaje sau provenite din off), ce nu vor să arate. Tocmai prin această abordare, lungmetrajul evită conflictul principal al tuturor filmelor biografice: 1. subiectul portretului cinematografic e un geniu, deci nu poate fi elucidat complet versus 2. vrem să știm prin ce era deosebit de restul lumii, cum se manifesta geniul în viața de zi cu zi etc. Din acest punct de vedere, obiecția lui Rosenbaum cade: relația dintre cei
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
arate. Tocmai prin această abordare, lungmetrajul evită conflictul principal al tuturor filmelor biografice: 1. subiectul portretului cinematografic e un geniu, deci nu poate fi elucidat complet versus 2. vrem să știm prin ce era deosebit de restul lumii, cum se manifesta geniul în viața de zi cu zi etc. Din acest punct de vedere, obiecția lui Rosenbaum cade: relația dintre cei doi e consubstanțială cu creația lor, doar că una e mai vizibilă decât cealaltă. Iar cea invizibilă o clarifică pe cea
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
observe irosirea generoasă și risipirea demiurgică a omului și artistului. Acest scriitor al timpului nostru reprezintă fuziunea dintre artă și viață. În cazul său, cuvântul stil devine neîncăpător și ar trebui înlocuit cu sintagma magie a cuvântului, ca expresie a geniului literar. Cartea lui Virgil Mihaiu se impune prin modalitatea personală și foarte dezinhibată de tratare a unui material care a fost procesat în numeroase rânduri, putând, de aceea, să dea impresia că nu va permite descoperirea unor sensuri sau măcar
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]