2,818 matches
-
în Occident față de Orient. În Occident, contactul dintre cele două populații a durat câteva secole, în decursul cărora populațiile germanice s-au romanizat. În Orient, germanicii au stat mai puțin timp, fiind dizlocați de huni. Cel mai mare grup migrator germanic din Dacia, goții, au stat în această regiune relativ puțin, două-trei secole, fiind împinși spre sud de invazia hunilor. Din timpul cât au stat în Dacia, goții au lăsat urme materiale într-o arie cu o romanitate mai puțin intensă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mai puțin intensă (curbura exterioară a Carpaților, unde a fost descoperit și celebrul Tezaur de la Pietroasa). Aici a activat Wulfila, un episcop got de lângă Dunăre, care în anul 341 a realizat prima traducere gotică a Bibliei. Explicația absenței unor elemente germanice sigure din română trebuie căutată în faptul că nu a existat un contact îndelungat între cele două populații, care să ducă la bilingvism activ. Chestiunea influenței germanice este una dintre cele mai controversate probleme din lingvistica românească. În stadiul actual
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
anul 341 a realizat prima traducere gotică a Bibliei. Explicația absenței unor elemente germanice sigure din română trebuie căutată în faptul că nu a existat un contact îndelungat între cele două populații, care să ducă la bilingvism activ. Chestiunea influenței germanice este una dintre cele mai controversate probleme din lingvistica românească. În stadiul actual, se poate presupune o origine germanică pentru cuvintele rapăn și strănut/ stărnut „cu o pată albă pe nas sau pe bot“. Chiar nasture, acceptat la un moment
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în faptul că nu a existat un contact îndelungat între cele două populații, care să ducă la bilingvism activ. Chestiunea influenței germanice este una dintre cele mai controversate probleme din lingvistica românească. În stadiul actual, se poate presupune o origine germanică pentru cuvintele rapăn și strănut/ stărnut „cu o pată albă pe nas sau pe bot“. Chiar nasture, acceptat la un moment dat ca germanic de unii lingviști, nu pare a fi un termen vechi, deși este curent în aromână (în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
dintre cele mai controversate probleme din lingvistica românească. În stadiul actual, se poate presupune o origine germanică pentru cuvintele rapăn și strănut/ stărnut „cu o pată albă pe nas sau pe bot“. Chiar nasture, acceptat la un moment dat ca germanic de unii lingviști, nu pare a fi un termen vechi, deși este curent în aromână (în Transilvania și Moldova, termenul curent este bumb). Al. Rosetti crede că termenul a fost adus, odată cu obiectul, de negustorii italieni. Cuvintele dop și stinghe
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
romanice. Unul dintre cele mai bogate straturi etimologice ale sale este și unul dintre cele mai vechi. Este vorba despre superstratul vechi slav. Superstratul vechi slav Pentru majoritatea limbilor romanice, superstratul îl constituie, așa cum am arătat mai înainte, limbile vechi germanice. În urma conviețuirii dintre latină și aceste limbi, în latină și, apoi, în limbile romanice, împrumutul germanic este foarte important, fiind comparat cu influența latină savantă, care a dominat Evul Mediu. Atrag atenția asupra faptului că termenul français, denumirea dată limbii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vechi. Este vorba despre superstratul vechi slav. Superstratul vechi slav Pentru majoritatea limbilor romanice, superstratul îl constituie, așa cum am arătat mai înainte, limbile vechi germanice. În urma conviețuirii dintre latină și aceste limbi, în latină și, apoi, în limbile romanice, împrumutul germanic este foarte important, fiind comparat cu influența latină savantă, care a dominat Evul Mediu. Atrag atenția asupra faptului că termenul français, denumirea dată limbii franceze, este de origine germanică, așa cum este și numele țării, France, care înseamnă „țara francilor“. Între
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și aceste limbi, în latină și, apoi, în limbile romanice, împrumutul germanic este foarte important, fiind comparat cu influența latină savantă, care a dominat Evul Mediu. Atrag atenția asupra faptului că termenul français, denumirea dată limbii franceze, este de origine germanică, așa cum este și numele țării, France, care înseamnă „țara francilor“. Între cele două superstraturi (germanic în vest, vechi slav în est), există puncte comune, dar și deosebiri. În Occident, contactul cu populațiile germanice a început din secolul 2 și a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fiind comparat cu influența latină savantă, care a dominat Evul Mediu. Atrag atenția asupra faptului că termenul français, denumirea dată limbii franceze, este de origine germanică, așa cum este și numele țării, France, care înseamnă „țara francilor“. Între cele două superstraturi (germanic în vest, vechi slav în est), există puncte comune, dar și deosebiri. În Occident, contactul cu populațiile germanice a început din secolul 2 și a durat până în secolul 9; la noi, slavii au apărut la nord de Dunăre în secolele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
denumirea dată limbii franceze, este de origine germanică, așa cum este și numele țării, France, care înseamnă „țara francilor“. Între cele două superstraturi (germanic în vest, vechi slav în est), există puncte comune, dar și deosebiri. În Occident, contactul cu populațiile germanice a început din secolul 2 și a durat până în secolul 9; la noi, slavii au apărut la nord de Dunăre în secolele 6-7. Atrași de bogățiile Bizanțului, pătrund la sud de Dunăre, după prăbușirea limesurilor Imperiului Bizantin (anul 602). Multe
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în Peninsula Balcanică s-a ajuns la separarea aromânilor de românii rămași la nord de Dunăre, unde numărul slavilor s-a redus, ca urmare a migrării masive spre sud. Cei rămași au fost asimilați de români, așa cum au fost asimilați germanicii în Occident. Ce are româna din superstratul vechi slav Nu există un inventar complet al cuvintelor vechi slave, în primul rând pentru că intervin discuții de natură cronologică: sunt toate din primele secole după constituirea limbii române? Sau sunt mai recente
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
coș, ( a) croi, cumpănă, drag, (a) iubi, nevastă etc.). Unele dintre aceste cuvinte au stat la baza creării terminologiei feudale românești (boier, ceată, clacă, răzmeriță etc.). În vocabularul reprezentativ al limbii române, elementul slav ocupă rangul IV, ca și elementul germanic în vocabularele reprezentative ale francezei și italienei, limbile romanice în care este cel mai bine reprezentat. Evaluarea elementelor vechi slave din română devine mai interesantă dacă acești termeni sunt comparați cu termenii folosiți pentru noțiunile respective de diverse limbi romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
celebru discurs (Rumänisch und Romanisch) prezentat la Academia Română, în 1930. Recent, în diverse articole, Sanda Reinheimer-Rîpeanu a analizat toate aceste situații și a constatat că unor termeni slavi din română le corespund uneori în limbile romanice occidentale termeni de origine germanică: pentru bogat există fr. riche, it. ricco, sp., port. rico, iar pentru a păzi există it. guardare, fr. garder, sp., port. guardar. În alte cazuri, limbile romanice au împrumutat ulterior un cuvânt din latină (subliniez că au împrumutat, nu au
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mlaștină sunt amândouă din vechea slavă; fr. boue provine dintr-un termen latinesc, la origine cuvânt galic, fr. marais este un cuvânt de superstrat, latinizat sub forma mariscus în textele merovingiene și carolingiene, fr. mare a fost împrumutat din vechea germanică nordică; it. pantano este un cuvânt de origine preromanică, iar it. palta (din dialectele nordice) provine dintr-o rădăcină mediteraneeană; cat. bassa și sp. balsa sunt din substratul iberic. Dintre domeniile onomasiologice afectate de împrumuturile romanice timpurii, fauna și flora
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lexical, sa făcut în manieră proprie care distanțează limba română atât de latină cât și de celelalte limbi romanice. 6) Constituirea locală a limbilor indoeuropene pe baza materialului aglutinant continuu în spațiul euro-afro-asiatic a creat impresia familiilor de limbi (indo-iraniene, germanice, romanice, slave) descendente din câte o limbă comună, iar pentru toate limbile comune s-a imaginat un început comun, o protolimbă. Această construcție se risipește dacă punem în locul ei continuitatea originii naturale a limbajului în formula silabică de limbă, a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Limitarea zonală și rasială a constituirii prototipului de limbă flexionară întărește ideea de limbă mamă și afirmă constituirea spațiului lingvistic indoeuropean prin migrația dialectelor ariene. Astfel, arată Bréal, „au ieșit din limba mamă i.-e. sanscrita, zenda, greaca, latina, celtica, germanica și slava”. Dar tocmai derivarea acestor limbi dintr-o sursă comună este punctul de rătăcire a etimologiei tradiționale, care nu vede în „înrudirea” limbilor continuitatea materialului aglutinant în spațiul euro-afroasiatic. Astfel vgr. kardia, lat. cor, cordis, sl. serdțe, germ. Herz
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
anii 3000 - 2000 î. Hr. eram încă parte integrantă a așa-numitei comunități ariene (indoeuropene, indogermanice); din acel leagăn comun, continuă el, s-au răspândit toate popoarele-limbi înrudite: în Asia vechii indieni și iranieni (limba avestă): în Europa greaca, latina, celtica, germanica, slava.” Autorul consideră că strămoșii slavilor și ai lituanienilor formau în patria inițială o unitate care a continuat să existe ca atare și în zona Niprului, Niemenului, Vistulei, unde ar fi venit pe la 1500. Abia pe la anul 1000 î. Hr. această
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca nume, constituind un singur neam, „cu un mileniu și jumătate în urmă”. Astfel, în entitatea slavă popor-limbă Brückner identifică patru perioade: ariană, lituaniano slavă, slavă și poloneză. Înainte de separarea triburilor, el îi supune pe toți slavii unei puternice influențe germanice. Pentru perioada poloneză de după anul 1000 d. Hr. autorul marchează următoarele influențe: 1) ceho-latină prin creștinism; 2) mic-burgheză prin nemți; 3) maghiară, după anul 1500; 4) tot atunci cea italiană, incomparabil mai puternică; 5) franceză, după anul 1700. În afară de acestea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
analizând limbile indoeuropene ca pe un fenomen aparte, reduce începuturile acestora la celulele ovarului arian din care principiul slav s-a desprins și a evoluat în sine până pe la anii 400, suportând spre finele acestei perioade doar o importantă influență germanică. Abia după această dată slavii, explodând genetic, se revarsă în tot estul Europei, vin în contact cu alte limbi și suportă o anumită influență din partea acestora. Savantul bulgar St. Mladenov explică ceva mai realist varietatea componentelor limbii sale. Analiza etimologică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și partea a doua a cuvântului Panonia. Componentul un-, hun-, ven-, mon-, -on etc. exprimă ideea de unitate, ca rom. un, ins, lat. unus (oinos, oenos), vgr. en, gen. enos și monos, celt. unig „unic”, oen, oin „unu”, an-, în germanice ein, an, one, un-, în baltice ains, vienas „unu”, în indo-iraniene oen, aina, ekah „singur, unu”, ena„el, acela, acesta”, in-, an-; în slave ino „mono”, arm. anetc. În această serie se înscriu și ban, pan, han, hun, bina, partea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nemțești” prin care limba romană s-a strămutat și mai tare. Iar în Italia limba cea veche a poporului sa amestecat cu cea a longobarzilor care s-au așezat acolo „unde până azi sub numele de italieni locuiesc”. Totuși neamurile germanice ale longobarzilor și goților, o spune și Toppeltin din Transilvania, nu au strămutat prea tare limba romană populară din Italia. Schimbarea au făcut-o mai târziu învățații italienilor, mai cu seamă poeții Dante, Boccaccio, Petrarca. Aceștia, continuă Maior, „putem zice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
traducerea “Moldavia, die Moldau”, și Bogdan voivodasi “principe al Moldovei, der Fürst von Moldau”. Se explică astfel denumiri precum Neagra Vlahie, Maurovlahia, morlaci etc. Pe de altă parte trebuie avut în vedere faptul că vlah a fost interpretat în limbile germanice prin black “negru”, ceea ce explică și Marea Neagră. Io, gospodar, voievod sunt cuvinte din titulatura domnitorilor români pe care Hasdeu le consideră de origine slavonă, legate de folosirea de către români a primei limbi scrise a slavilor în administrație, în practica cultului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și 4) limba română și dialectele ei. 1) Pentru trecerea de la latină la română Philippide se folosește de principiul neogramatic al apariției autonome a protolimbii indoeuropene din care ar fi apărut, tot prin evoluție autonomă, primele descendente ale acesteia: ramura germanică și ramura greco-italică. El aplică în continuare acest principiu la trecerea fără vreo influență lingvistică din exterior a latinei la română. Pentru explicarea acestei treceri el aduce, ca factor determinant, cel de al doilea principiu neogramatic: baza de articulație și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
contacte au fost acceptate de știința europeană căreia gândirea istorică românească îi este tributară. În aceste condiții Philippide caută să raporteze cât mai multe elemente nelatine la perioada latinei balcanice fiind sigur că va găsi pentru aceasta sprijin la neamurile germanice ale căror strămoși erau considerați primii veniți în Europa. Sunt avuți în vedere mai întâi goții, care ar fi mai rămas după plecarea lui Alaric și a lui Theodoric și și-ar fi păstrat limba, unii dintre ei, „chiar până în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
convingerea sa la Richard Loewe care, într-o lucrare despre elementele vechi germane în limbile balcanice (a. 1906), „admite ca împrumuturi gote în latină” pe bardă, bălan, bere, brec „câine” (în istrorom.), dop, nastur, stangă, targă, cuvinte a căror origine germanică este apreciată ca „netemeinică” de Meyer-Lübke, care admite totuși faptul că „din punct de vedere teoretic nu se opune nimic admiterii de elemente gotice ori în general vechi germane în limba română” (I, 350). În privința germanismelor din română Philippide acordă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]