6,593 matches
-
viers „curat, puțin mâhnit, cu înmlădieri ușoare, parcă venea de undeva de departe, parcă dintr-un afund.” Din nefericire, de ea se îndrăgostește și balaurul Tauctis, cel „cu pielea verde ca smaraldul și cu trei capete, trei inimi și trei gheare otrăvite.” Se dă o luptă între oștirile subacvatice ale împăratului și ale balaurului care este ajutat și de vrăjile mamei sale. Heracleea este ascunsă într-o cetate, pe uscat unde balaurul nu putea ajunge. Se întâlnește cu Gheorghe și își
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
ochi de luceferi-pumnale se bat cap în cap strivind vieți și destine în nesfârșite șuvoaie sângele stelelor căzătoare se revarsă În eternul fluviului cu apele de smoală de sub munții războinici Caron le duce spiritele sfâșiate-n convulsii de harpii cu gheare în lumea lui Hades hapsânul Crux plânge și amenință cu pumnul zenitul așteptându-și copiii răpiți se pregătește regele încoronat cu fir înspinat plătind cu durere și sânge să-i răscumpere să-i aducă acasă aducând la împlinire legea dreptății
RĂSCUMPĂRAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367742_a_369071]
-
Toate Articolele Autorului În ziua aceea, oamenii erau umbre prelungi în apa de pe caldarâm. Eu însămi eram lacrimă dintr-un ochi de pe alt tărâm. Țipa singurătatea, o pasăre uriașă și oarbă. Priveam orașul și oamenii cum se lasă prinși în ghearele ei, căzând neputincioși în inima tăcerii. În ziua aceea... Referință Bibliografică: Când ai plecat / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2008, Anul VI, 30 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CÂND AI PLECAT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367750_a_369079]
-
veselit Lucrările Tale mă vor bucura În gândurile Tale simt căldura Păcătoșii ca iarba m-au ofilit Vreau în veacul veacului ca să piară Numai Tu Doamne preaînalt ești în veac Când lucrează fărădelegea dă leac Ca să dispară în a nopții gheară Și bătrânețea mea unsă cu belșug Nu mai poate trage ca boii la jug PSALMUL 92 Vezi smerenia mea cu ochi milostiv Din puțin viața mea se cheltuiește În podoaba Sa îmbrăcat vestește Lumea nu se va clinti fără motiv
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
te înțeleg, ba te mai iau și-n tărbacă atunci când citești în cenaclu. Iar tu, onest mâzgălitor, dornic de afirmare cu orice preț, te lași foarte ușor păcălit de « domnul profesor », fără a visa măcar că te afli, de fapt, în ghearele unui escroc de cea mai joasă speță. Căci individul nu are alt rost în societatea noastră literară decât acela de a racola din rândul membrilor acesteia « scriitori » . Pe bandă rulantă, dacă se poate...Căci editurile, SRL -uri apărute peste noapte
INTERMEDIARUL de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367774_a_369103]
-
odihni, simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri și am reușit să ajungem în dreptul hotelului Paradiso. Am intrat sub protecția digului spart numit de noi pescarii “Digul Cormoranilor” și
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
trupul pentru îngropăciune. Vântul sufla rece, mișcând coroanele de un verde negru al codrilor ce-și dezbrăcau podoabele, rămânând goi. Noaptea își despica în fâșii mătasea așternută, așezându-se rece peste privirile împietrite ale soldaților ce se zbăteau cuprinși de gheara morții. Luna, prinsă între vârfurile brazilor, zâmbea trist la măcelul din adâncul codrului dar, parcă mai mult, ajuta cu prezența ei, înzecind puterile dușmane. Trupele otomane, întărite cu cele tătare sparseră zidul de căruțe al apărătorilor moldoveni și polonezi. Grozăviile
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
anii 90-91 - mă obligă să reiau „odiseea” acestuia, schimbând însă evoluția cronologică a întâmplărilor prin care a trecut (și probabil, trece). În „Curierul zilei” de Argeș din 31 octombrie 1935, a apărut un material publicat sub titlu „Extrema stângă scoate ghearele”. La câteva zile, unul din cei vizați în articol este găzduit de aceeași publicație, cu o replică intitulată „Noi suntem stânga autentică”, semnată de profesorul Gh. Ungureanu, președintele Partidului comuniștilor Nepeceriști (nu se menționează dacă ai filialei Argeș sau ai
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
care l-am auzit până la saturație în ceasurile cât m-am perindat pe aici. Și când te gândești că la unii oameni, acesta n-are nici dimensiune și nici vreo semnificație mai de doamne-ajută, ceva care să-i scoată din ghearele viețuirii vegetative dar cu cine să ne certăm!? În spatele lor, la o sută de metri complexul sportiv Winn Golf Course a cărei destinație nu mai poate fi pusă la îndoială și aproape de limita nordică a deșertului, care se va mai
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să caute de mâncare, ignorând pericolul de-a rămâne prizonierul gheții. Gerul își intensifică tăria, vântul suflă tot mai tare. Întreaga suprafață de apă se cristaliză instantaneu, prinzând puiul de lebădă în ghearele necruțătoare ale gheții. Văzând că nu mai poate înota spre plaur, puiul începu să strige după ajutor. Tot grupul de pasări intră în panică. Țipau, băteau din aripi pornind spre malul plaurului, sau se retrăgeau într-o gălăgie generală, chemându
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al ADRAS- ului , auzi țipătul de disperare al puiului de lebadă și alergă repede la malul apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, zgârâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția acestuia să iasă afară pe gerul care crapă pietrele. Nicolae Matei - care păzea de ani de zile această clădire - moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în cameră. La un moment dat
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
un cer senin. Iubesc omul feroce, înfometat ca fiara, iubirea e mai dulce că tu îmi duci povara. Te mistuie amorul? în el, sfârșitul tău, m-ai osândit la viață, te voi iubi mereu. Cu cât fiara se zbate în ghearele durerii cu atât crește pofta sălbatică a plăcerii. În tine nu văd fiara, văd prada hăituită ce-n brațele plăcerii s-aruncă-nebunită. Osânda ți-e păcatul, povara îți sunt eu; mă vei iubi o viață, te voi iubi și eu! AGONIE
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
fie fericiți, măcar așa în viața lor să fie împliniți. Ei și-au făcut, tineri fiind, familii și copii sperau să fie multumiți, să aibă bucurii. Dar uneori chiar frumusețea și agerimea minții îi fac o pradă prea ușoară în gheara suferinței. Apoi, se înhamă la jug că mai sunt încă tineri și este greu să înțeleagă că nu-i iubește nimeni. Și nu e drept, tânăr fiind, să-ti sacrifici viața, doar pentru c-ai ales greșit perechea, dimineața. Că
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
-i vedeți acum Cu fețe triste ofilite, Au fost la început de drum Copii cu fețe fericite. S-au bucurat si ei ca noi De tot ceea ce-i înconjoară, De firul verde de trifoi, De iarna albă cu-a ei gheară. În veri fugit-au pe la râu, Pe câmpuri verzi să prindă fluturi Și hoinărit-au mai târziu Prin noapte căutand săruturi. Au fost în lan secerători Trudind din greu pe drumul pâinii Să-și umple casa cu comori Făcute doar
LITURGHIE DE SEARĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367275_a_368604]
-
mai trist este un alt fapt ce cutremură România. Mama și tatăl plecați în cele patru zări pentru un trai mai bun, copii lăsați în izbeliște, care se închid în lumea lor până ce intervine ăla, micu” cu codița și pune gheara pe ei. Asta nu e atitudine, e fapt real, nu e joacă ci cutremurare, e realitatea ce se împletește printre noi. Lista cu lipsurile patriei poate continua! E trist, e foarte trist. În țara noastră dreptatea nu este acceasi pentru
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
trânti de pământ. Paul POLIDOR: Varianta occidentalo-americană, dar și occidentalo-europeană, în caz de conflict armat, va fi, în opinia mea, să scoată „castanele din foc cu mâna altuia”, adică n-ar fi prima oară în care Vestul lasă România în ghearele Rusiei (într-un articol din 2007 chiar spuneam că Marea Britanie ar fi trebuit să ceară scuze României pentru că Churchill ne-a vândut ca la piață lui Stalin, deși Churchill, dacă stau bine să judec, n-a făcut decât să apere
INTERVIU CU ISTORICUL IOAN SCURTU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368470_a_369799]
-
vicios și fatal cu adevărat, oricâtă bunăvoință ar fi avut. Pericolul de recădere era mereu în apropiere și cât se poate de real, pentru că cei ce vând droguri, nu lasă să le mai scape prada, odată ce le-a căzut în gheare. El era decis să facă imposibilul, ca unica sa fiică să nu ajungă astfel, o sclavă a drogurilor și a vut ocazia repede să înțealeagă că nu-i lucru ușor. Ei erau o familie înstărită și Desire intrase fără să
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
în universul în care trăiește, uneori tern, alteori zbuciumat, însă dornică de cunoaștere îl răscolește cu abilitate și răbdare pentru a înțelege din tainele acestuia, dar și pentru a se descoperi pe sine: „pășeam cu avânt pragul zilei/ când o gheară brutal m-a oprit/ sfâșiindu-mi eșarfa flori călcate-n picioare/ pirueta forțată și un pas înapoi/ desprind elegant frunza verde pictată/ în mătasea de china cu pulberi de jad și/ merge mai departe” (Isadorable, p. 16). Își pune întrebări
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
ascuns soarele dătător de lumină și speranță. Poate! Iată și Cardinalul Fernando Nino de Guevara, (Portrait of a Cardinal), personalitate marcantă în acele vremuri, președinte, pe atunci, al Sfântului Oficiu din Toledo și mai târziu devenit inchizitor. Degetele mâinilor par ghearele unei păsări de pradă. Privirea lui nu iartă, răceala privirii chiar te înspăimântă. Roșul cardinal strălucește a putere, detaliile îmbrăcămintei fascinează. Pictura este ulei pe pânză, datând din 1600. Nu lipsesc Rembrandt, Goya, Ingres, Jan van Eyck, Poussin, Raphael, Van
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
is no more .... Au așteptat , au așteptat , din înălțimea lor leonina , ca mieii tineri să se ridice , să se transforme la rândul lor în lei , nu aveau cum să îi ajute prea mult , o simplă atingere , chiar mângâietoare a uriașei gheare ...ar fi putut să termine carieră tânărului miel , chiar înainte de a începe . Doar că mieii nu creșteau ...cine stie de ce , poate că laptele pe care il sugeau era infectat cu e- colli , sau poate că nu mai erau destui câini
TACEREA LEILOR de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363583_a_364912]
-
apere ....pentru că DĂ , leii au uitat un trist adevăr al vieții , în jurul lor , al leilor , viermuiesc șacali și hiene , hulpavi , însetați de sânge .În fața lor LEUL nu știe cum să se apere , el lupta față în față , colț pentru colț , gheara pentru gheara , pe când HIENELE sunt multe și lase , se adună în grupuri și te atacă când te aștepți mai putin , la adăpostul nopții . Eu unul sunt de partea leilor , știți ce îmi place la ei ? Că nu dau înapoi niciodată
TACEREA LEILOR de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363583_a_364912]
-
DĂ , leii au uitat un trist adevăr al vieții , în jurul lor , al leilor , viermuiesc șacali și hiene , hulpavi , însetați de sânge .În fața lor LEUL nu știe cum să se apere , el lupta față în față , colț pentru colț , gheara pentru gheara , pe când HIENELE sunt multe și lase , se adună în grupuri și te atacă când te aștepți mai putin , la adăpostul nopții . Eu unul sunt de partea leilor , știți ce îmi place la ei ? Că nu dau înapoi niciodată și dacă
TACEREA LEILOR de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363583_a_364912]
-
în: Ediția nr. 1087 din 22 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Un fulg se zbate-ncet în palma mea, Simțind sfârșitul în căldura mâinii... „Ce doruri porți în tine, mică stea, Și cui le lași, când te sfâșie câinii Cu ghearele de iarnă grea și rea?” Tu dormi precum un spic în miezul pâinii... Și-aștepți să vină-o altă iarnă rece Și-o altă palmă albă-n a ta cale, Căci clipa-ți este unică, dar trece Ca gândul către
CA UN GÂND de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363617_a_364946]
-
pe cearșaf. Dumnezeu nu iartă orice, dar uită. Asta e. Toți uităm, în special ce vrem să uităm. Pasiunile se trec cu vederea prin pasaj. Lăsați deschis dulapul cu morfină, nu se știe. Vom asculta simfonia umbrelor cu mii de gheare. I s-a coagulat sângele cu un milion de roze. Un individ se agită în fața hărții demonstrând că ploile or să cadă de jos în sus. Iar temperaturile vor crește la peste o sută de grade Celsius, așa că o să discutăm
IMPOSIBILA IUBIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363616_a_364945]
-
continui mersul mai târziu, când printr-un pocnet de palmă divină devin câinele iernii lătrând la luna rotundă, singuratică metaforă în care amintirile fug și ele în spirala unei promisiuni de fericire amânată. Uneori primăvara simt tigrul cum își ascute ghearele în mine și atunci prind curaj să fiu și mai mult. Într-o zi am privit piatra de sub tălpile tale, copil bălai care-și ascunde glasul sub o frunză de măslin. Am gustat zâmbetul pietrei. Luna mi-a răspuns tăcut
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]