916 matches
-
educație în limba maternă. Școlile în limba albaneză fuseseră interzise în Imperiul Otoman, dar și în Regatul Iugoslaviei. După capitularea armatei italiene din septembrie 1943, Albania a fost ocupată de germani și în scurtă vreme a izbucnit un război de gherilă feroce.
Regatul Albaniei (1939–1943) () [Corola-website/Science/312129_a_313458]
-
Volânia a fost ocupată de armata germană. Odată cu schimbarea autorităților, au urmat noi valuri de arestări și violențe. Pentru a-și apăra interesele, ucrainenii au început să-și formeze propriile grupuri de rezistență, care s-au implicat în acțiuni de gherilă împotriva germanilor, partizanii sovietici dar care au atacat și populația civilă poloneză. În 1942, elemente locale ale UPA au început să atace populația minoritară poloneză într-un efort de „curățare” a Volâniei. Primul atac cunoscut a avut loc pe 13
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
a fost purtat între forțele separatiste cecene și trupele Federației Ruse și a fost un război de gherilă pentru afirmarea independenței Ceceniei. Războiul a fost unul dintre cele mai distrugatoare conflicte ale epocii moderne și a avut loc in fostul spațiu ex-sovietic. În 1994, Moscova a angajat ca un număr de politicieni de origine cecenă stabiliți la Moscova
Primul Război Cecen () [Corola-website/Science/312233_a_313562]
-
deschis Cecenia pe 11 decembrie 1994. În decursul Primului Război Cecen (1994-1996) trupele ruse au cucerit Cecenia, provicând zeci de mii de morți populației civile și distrugeri materiale imense, pentru ca din iunie 1995 războiul să se transforme în unul de gherilă. În august 1996, rebelii separatiști anti-ruși au reușit recucerirea capitalei Groznîi și anihilarea unui număr mare de trupe ruse prinse în lupte. În mod oficial, primul război cecen s-a încheiat prin semnarea acordurilor de la Hasaviurt, la 31 august 1996
Primul Război Cecen () [Corola-website/Science/312233_a_313562]
-
în Cecenia, deschizând astfel Al Doilea Război Cecen (1999-prezent). În 1999-2000 trupele rusești au cucerit din nou Cecenia, provocând alte zeci de mii de morți și o criză umanitară de proporții. În 2000-2009 a avut loc un război continuu de gherilă.
Primul Război Cecen () [Corola-website/Science/312233_a_313562]
-
ambuscade, culegera de informații, taxe sau efectuarea de rechiziții, distrugerea stocurilor de provizii ale dușmanului, etc. Partizanii din pe la mijlocul secolului al XIX-lea se diferențiau în mod substanțial de escadroanele de cavalerie folosite la raiduri rapide sau de forțele de gherilă semiorganizate. Partizanii ruși au jucat un rol de primă importanță în înfrângerea lui Napoleon Bonaparte în timpul războului din 1812. În timpul celui de-al doilea război mondial „partizanii” au devenit forța dominantă din spatele liniilor Axei, fiind formate în special din trupe
Partizan (armată) () [Corola-website/Science/311578_a_312907]
-
în înfrângerea lui Napoleon Bonaparte în timpul războului din 1812. În timpul celui de-al doilea război mondial „partizanii” au devenit forța dominantă din spatele liniilor Axei, fiind formate în special din trupe neregulate, întărite de cele mai multe ori cu specialiști în luptele de gherilă trimiși în sprijinul insurgenților de cartierele generale aliate. Partizanii sovietici, în special cei din Belarus, au reușit să hărțuiască neîncetat Wehrmachtul și să-i întârzie sau chiar să-i oprească acțiunile. Ca urmare, autoritatea statului sovietic a fost reinstaurată adânc
Partizan (armată) () [Corola-website/Science/311578_a_312907]
-
1941. Ca urmare, Sofia și alte orașe bulgărești au fost bombardate de aviația aliată. Invadarea de către Germania a Uniunii Sovietice a dus la declanșarea unui mare val de proteste populare, care au avut ca rezultat direct apariția unei mișcări de gherilă de orientare comunistă. Mișcarea Frontul Național a fost înființată în august 1942 de PC Bulgar, mișcarea politico-militară Zveno și alte mișcări politice mai mici, care se opuneau orientării pronaziste a guvernului bulgar. Detașamentele de partizani au fost active în special
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
lor forța aeriană. Partizanii au reușit să reconstruiască forța lor aeriană, după ce au primit aparate de zbor, echipament, iar piloții iugoslavi au fost antrenați de Royal Air Force în 1944. Partizanii și Armata Populară de Eliberare au pornit o campanie de gherilă care a câștigat treptat sprijinul populației civile. Au fost organizate „Comitete populare” care au funcționat ca „guverne” locale în regiunile eliberate și au reușit chiar să pună pe picioare fabrici pentru producția de război. La începuturile mișcării de partizani, forțele
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
acest plan pot fi atacuri surprinzătoare, distrugerea sistemelor de telecomunicații, bombardamente ale obiectivelor strategice și alte asemenea tehnici speciale. Tactica depinde de strategie. Daca în război se folosește o strategie defensivă, se vor folosi anumite tactici (de exemplu război de gherilă), pe când dacă strategia este ofensivă, se vor folosi alte tactici (bombardamente strategice).
Tactică militară () [Corola-website/Science/311658_a_312987]
-
în timpul Războiului Rece ca armă standard de armatele statelor din Blocul Estic și ale țărilor aliate cu acesta. , cea mai populară pușcă de asalt din lume, are costuri foarte mici și se întreține foarte ușor, fiind optimă pentru războiul de gherilă. După mai multe modernizări, AK-47 a fost adoptată la scară largă de Armata Roșie, iar în timpul Războiului Rece a fost produsă în fabrica de armament IJMAȘ, (ИЖМАШ; abrevierea denumirii "Ijevski Mașzavod", Ижевский Mашзавод) din Ijevsk, care construia și autovehicule, îndeosebi
AK-47 () [Corola-website/Science/311003_a_312332]
-
mai mare parte din Șerbia, au fost luați prizonieri de război și transportați la lagărele din Germania, Austria, Polonia și chiar în Norvegia.Deși în Negotin nu s-a văzut mare parte din lupta, deja în vara anului 1941, unele gherile de rezistență au fost raportate. Cele mai multe dintre aceste forțe ale partizanilor au fost prin urmare, scoase din acțiune în timpul verii și în toamna anului 1941, iar luptătorii lor capturați și uciși. În ceea ce privește restul războiului, nu au existat bătălii majore sau
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
erau membri ai mișcării de rezistență care au declanșat războiul de gherilă împtriva forțelor Axei care ocupaseră o parte a teritoriului Uniunii Sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial. Mișcarea era coordonată și controlată de guvernul sovietic și organizată după tiparele Armatei Roșii. Obictivul principal al războiului de gherilă era dezorganizarea
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
războiul de gherilă împtriva forțelor Axei care ocupaseră o parte a teritoriului Uniunii Sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial. Mișcarea era coordonată și controlată de guvernul sovietic și organizată după tiparele Armatei Roșii. Obictivul principal al războiului de gherilă era dezorganizarea spatelui frontului german, fiind vizate în special șoselele, căile ferate și telecomunicațiile. Programul partizanilor a fost stabilit în directivele Sovnarkom-ului URSS și ale CC al PC al URSS de pe 29 iulie 1941 și în alte documente care au
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
500 de oameni, august 1943), care au trecut in corpore de partea partizanilor. În 1943, cam 7.000 de foști luptători antisovietici au schimbat tabăra și s-au înrolat în rândul partizanilor, iar aproximativ comandanți și specialiști în lupta de gherilă au fost aduși în republică. Localnicii au reprezentat majoritatea noilor recruți în rândul partizanilor. În toamna anului 1943, aproximativ 153.000 de partizani belaruși luptau în spatele liniilor germane, pentru ca la sfârșitul anului numărul lor să scadă la 122.000, restul
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
din rezistență au trebuit să obțină sprijinul populației civile pentru a supraviețui. Partizanii aveau nevoie de hrană, îmbrăcăminte, informații, găzduire, etc. În zonele pe care le controlau, partizanii aveau posibilități limitate agricole. Ca de altfel în cazul oricărui război de gherilă, partizanii au rechiziționat hrană, animale și îmbrăcăminte de la țărani, deși în unele cazuri toate acestea erau date de localnici de bunăvoie. Rezultatele rechizițiilor erau agravate de faptul că forțele de ocupație jefuiau la rândul lor populația civilă, care îi reduseseră
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
Această mișcare este cunoscută în istorie ca "La Violencia" ("Violență") și a cauzat moartea a aproximativ 200,000 columbieni. În deceniile recente în Columbia au izbucnit noi conflicte alimentate de felurite grupuri de presiune și interes: cartelurile traficanților de droguri, gherilele armate ("Fuerzas Armadas Revolucionarias de Colombia" - "Forțele Aramate Revoluționare ale Columbiei" F.A.R.C.) și forțele paramilitare ("Autodefensas Unidas de Colombia" - "Autoapărarea Unită a Columbiei" A.U.C.), degenerând adesea în conflicte interne sângeroase. În ultimii ani au fost implementate diferite inițiative
Columbia () [Corola-website/Science/311290_a_312619]
-
mișcarea generală europeană de rezistență antifascistă. Rezistența împotriva ocupației militare a Germaniei a fost declanșată aproape imediat după începerea agresiunii naziste în ciuda faputului că, din punct de vedere geografic, Polonia dispunea de puține regiuni care se pretau la operațiunile de gherilă. Armia Krajowa (AK) ("Armata Teritorială"), brațul înarmat al Statului Secret Polonez, loială guvernului polonez în exil de la Londra, a fost formată dintr-un număr de mici grupuri în 1942. Din 1943, AK a avut o concurentă, Armia Ludowa (AL) ("Armata
Rezistența poloneză în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311369_a_312698]
-
242", fotografii, schițe ale pieselor rachetei prăbușite care nu au putut fi transportate, și altelel. Deși AK nu a declanșat o insurecție generală până în 1944, forțele sale au fost angajate în numeroase sabotaje economice sau armate și în atacuri de gherilă. În 1944, atacurile s-au înmulțit la nivel național, iar pe 1 august 1944 a fost declanșată Insurecția din Varșovia. Obiectivul insurecției era eliberarea capitalei poloneze, Varșovia, mai înainte de sosirea Armatei Roșii. Dacă, la începutul insurecției, au eliberat mai multe
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
armată al lui Reille (diviziile de infanterie 5, 6, 9 și Divizia a 2-a de Cavalerie), precum și de Cavaleria Ușoară de elită a Gărzii, formată din Lăncieri și Vânători Călare. Contele Reille luptase împotriva trupelor lui Wellington și a gherilelor spaniole încă din 1810 până la sfârșitul Războiului peninsular. Relația sa cu mareșalul Soult era atât de încordată, încât Reille și-a abandonat postul în 1814. Lăncierii Roșii francezi s-au apropiat de Frasnes și au fost întâmpinați cu foc artilerie
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
parte a Atticei. Ocuparea Greciei, în timpul căreia numeroși civili eleni au murit din cauza luptelor sau foametei, s-a dovedit o sarcină foarte grea pentru puterile învingătoare ca urmare a nașterii mai multor grupuri de rezistență, care au lansat atacuri de gherilă și au organizat o serie de rețele de spionaj. Pe 25 aprilie 1941, regele George al II-lea și guvernul lui au părăsit Grecia continentală pentru a se refugia în insula Creta. Creta a fost atacată de germani pe 20
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
căpătat recunoaștere pentru participarea la cauze sociale, cum ar fi concertele anti-rasiste cunoscute ca "Rock Against Racism" (unde au și fost cap de afiș). Semnificativ, albumul lor din 1980 a fost lansat sub numele "Sandinista!", în cinstea grupării marxiste de gherilă a sandiniștilor, care reputase victoria militară în Nicaragua. Cu timpul, Strummer și colegii săi au început să experimenteze cu alte genuri, creând fuziuni între punk, soul, reggae și chiar muzica dance. Mai târziu, au încorporat în sound-ul lor melodii cu
Joe Strummer () [Corola-website/Science/310859_a_312188]
-
în zona Ismailia. În anul 1977 a fost numit comandant al brigăzii de parașutiști, și a servit in această funcție, între altele, în operația Litani în sudul Libanului. În Războiul din Liban din iunie 1982 dintre Israel și organizațiile de gherilă palestinene a fost comandantul forței numite " de oțel" și a fost mai pe urmă comandantul zonei militare Beirut. In anul 1983 a fost promovat comandant al frontului de centru al armatei israeliene, iar în 1986 comandant al serviciului de informații
Amnon Lipkin-Șahak () [Corola-website/Science/310173_a_311502]
-
unora noi - Direcțiunea operațiunilor speciale (SOE) britanică, sau Biroul de operațiuni strategice american (precursorul CIA). Au existat și mișcări de rezistență care au luptat împotriva Aliaților. În Africa italiană de est (Etiopia, Eritreea, Somalia), italienii au purtat un război de gherilă împotriva aliaților între 1941 - 1943. Mișcarea „vârcolacilor” germani s-au stins rapid după înfrângerea celui de-al treilea Reich, în timp ce, în statele baltice, luptătorii Frăției pădurii au continuat să se opună sovieticilor până în deceniul al șaptelea. După primul șoc al
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
de morți în timpul revoluției, numărul celor trimiși în judecată pentru omoruri săvîrșite în acea perioadă era relativ mic. Deși la un moment dat se anunțase că aproximativ 800 de "teroriști" care ar fi desfășurat după 22 decembrie 1989 acțiuni de gherilă urbană cu scopul readucerii la putere a lui Nicolae Ceaușescu, au fost capturați, autoritățile nu au putut prezenta opiniei publice decît un singur caz de persoană trimisă în judecată pentru terorism, un milițian din Sibiu care sărise gardul unității militare
Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989 () [Corola-website/Science/309991_a_311320]