KorAP: Find »[drukola/base=ghici & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...211 >

5,266 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

că un respectat ziarist local și lider de opinie este prima victimă Trebuie să văd și eu la cine se referă. Este vorba de Duncan, și se vede treaba că, pe numele mic, îl chema Leslie. Nu-i greu de ghicit de unde au luat partea cu „respectat“. Și cu „lider de opinie“. Nu prea mai ține ideea cum că ziaristul nu are nimic în comun cu știrea. Nash bate cu degetul în ziar și zice: — Vezi chestia asta? Și-i zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
peste cap. I se taie genunchii și se prăvălește într-o parte. Eu stau și nu fac nimic. Nash vâră cartonașul la loc în buzunar și zice: — Așa, unde rămăsesem? Deci, zic, unde a găsit poemul? Și Nash zice: Ia ghici. L-am găsit, zice, în singurul loc în care nu ai cum să-l distrugi. Apucă o sticlă de bere și-i îndreaptă spre mine gâtul lung, zicând: — Gândește-te, zice. Gândește-te bine. Cartea aia, Versuri și poezii din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

motocicletă care atrage atenția tuturor mai ceva ca o mașină americană; îl știe pe proprietar: inginer la Combinatul Chimic Valea Brîndușelor, un tînăr înalt, statură atletică, un mers elegant, degajat, o privire ageră, senină, așternută domol înainte, pe care o ghicești furișată lateral, brusc, prin coada ochiului, cînd trece pe lîngă vreo femeie frumoasă. E calm, cu un mare echilibru în vorbă așa și-l amintește din întîlnirile dese cu el în alimentara, la raionul de salamuri. Nu știe ce sfîntu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca o constantă a gîndului, domină imaginea Mariei Stăteanu, femeia văzută prima oară cu un an în urmă în foaierul teatrului din localitate: mîndră, frumoasă, cu o ținută dreaptă, aproape împărătească, îmbrăcată elegant, cu niște cercei superbi, în care se ghicea aurul de cea mai bună calitate; a străbătut foaierul de parcă ar fi fost singură. S-a oprit la garderobă, și-a dezbrăcat pardesiul, apoi a întins mîna și a așteptat, pentru ca o puștoaică, răsărită din senin lîngă ea, să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și coboară brusc într-acolo. Poftiți, n-aveți loc să treceți?! se înfurie ea din senin, tocmai cînd Mihai face primul pas de retragere. Cîțiva cumpărători întorc privirile lor mirate spre Mihai, apostrofîndu-l, făcîndu-l să înțeleagă că ei i-au ghicit intenția obraznică de-a o aborda pe doamna blondă, al cărei cap se întoarce înapoi spre borcane, secerîndu-l cu surîsu-i ascuțit. Mă iertați, spune Mihai în șoaptă, cînd simte că nu mai este în centrul atenției voiam să vă înapoiez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un cal nărăvaș, pînă la un moment dat, cînd roțile mușcă puternic din buza șanțului, aruncînd colosul pe șosea și trece în viteză pe lîngă camionul răsturnat. Pasagerii toți oftează ușurați, reluîndu-și somnul. În stînga și în dreapta încep să se ghicească maluri tot mai înalte, semn că muntele e undeva, în față. Concert simfonic la radio. Șoferul schimbă programul: un om de știință vorbește despre viitor în cadrul unei emisiuni destinată tineretului școlar. Ca o reacție întîrziată la panica de mai înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
meargă la un bilet în plus. N-au mai avut timp de discuție decît foarte puțin, spre regretul amîndurora; trenul intrase deja în Valea Brândușelor și-au început să se pregătească de coborîre. De atunci, după-amiaza, cînd sună telefonul și ghicește că-i Vlad, i se pare că aparatul cenușiu emană în jur o lumină albă, umplînd încăperea, iar sufletul ei se dilată, deschizîndu-și larg porțile pentru a întîmpina cuvintele frumoase. "Un puști obraznic își scuză întotdeauna plăcerea de-a-l asculta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un tunel. Hai că-ți dau o bere, ici la Sălcii și-un crap cu mujdei, la preț de foamete adaugă luminat de zîmbet cînd cursa dă semne de supunere, menținîndu-se pe acolo pe unde, la lumina farurilor, s-ar ghici că este mijlocul șoselei. Colega, ia-ți locul zice Lazăr frînînd. Rămîi face semn șoferul. Nu, că n-am experiență la drum. Eu, cu pilotatul, da... Știi care-i partea frumoasă? întreabă cînd șoferul pornește intrăm în cîmp deschis acuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în stradă se lasă în voia viscolului cu o plăcere bolnăvicioasă, asemenea fanaticilor ce-și dau bice în fața icoanelor. "Așa-mi trebuie, tîmpit ce sînt!" Ochii lui caută o secundă spre etaj, unde știa că este dormitorul Mariei. Lumina se ghicește cu greu, semn că femeia o fi citind la lumina lămpii de pe noptieră. "Hm! Nea Toader nu se teme pentru nevastă-sa... Vorbe! Vorbe de om beat. Dar cine era femeia de la telefon și ce voia? Nea Toader o înșeală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
O, nu! rîde Cristina. Îmi pare rău... Bine, am să vin eu s-o iau. Mîine-s de dimineață precizează fata. E chiar așa de serioasă obligația morală? revine Mihai la propunerea lui, încurajat de precizarea fetei, în care el a ghicit dorința ei de a-l revedea. Cristina pornește înainte, conducîndu-l printre lăzile cu sticle și stivele de saci plini. Lîngă ușă se oprește, întorcîndu-se spre el: Chiar vrei zece sticle de vodcă? Da. Am să pun deoparte, pentru mîine dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mereu apăsat, pe pămînt tare, eventual betonat, nivelat de șenile mai spune retrăgîndu-se. Domnilor, vă rog, stați la mese, să vă putem servi strigă chelnerul, să-i împrăștie. Lazăre! îi șoptește profesorul, pe un ton rugător, în care se mai ghicește cu greu iritarea spune odată ce vrei! Prins de braț, Lazăr se oprește și-și întoarce cu calm privirea spre mîna profesorului, apoi se uită în ochii lui, rece, inexpresiv, întrebîndu-se dacă acest bărbat, cu barba țepoasă deja, ochii obosiți, pielea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Păcat că n-au și băieții antrenament! Am fost cu tăticu' de cîteva ori; sînt vreo doi, au niște mușchi, parcă-s sculpturi... Vlad n-a dat importanță vorbelor Sorinei, rămînînd agățat cu gîndul de trupul zvelt, pe care îl ghicea alături, aproximativ același, doar mai fraged, cu mușchii mai moi, alături de brațul lui, sub hainele Sorinei. Răscolit de-a binelea, a lungit mult plimbarea prin parcul central, pînă spre seară, vînînd momente cînd s-o poată îmbrățișa, pe Sorina. Întîi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bine că nu ți-ai mai luat liber azi! Te duci și ai grijă de operată. O clipă numai, să-ți notez schema de tratament. Privirea Paulei o întîlnește pe-a lui Radu, înfruntîndu-i-o cu calm, dincolo de care se poate ghici surîsul incisiv, gata să izbucnească într-un rîs ironic, plin de satisfacție. Mă duc alături să dau un telefon spune Radu ieșind. Sigur-sigur! rîde Runca, aplecat peste coala albă, pe care notează schema de tratament. Sărutări de mîini din partea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Radu, și imaginea Aurei, asemeni unei fata morgana, îl chinuie de cum a lăsat în urmă orașul, încercînd să țină marginea șoselei. În cîteva locuri, pe șosea, din inima vreunui sul de zăpadă, răzbește cîte o cabină de camion. Ici-colo, se ghicesc și mașini mici sub zăpada înălțată ca o căpiță. Departe, în stînga șoselei, sînt cîteva sate, către care vor fi fugit cei din mașini, dacă, necunoscînd locurile, n-or fi rămas înăuntru, la căldură, ca, pînă la urmă, mulți dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
intră și ies n-a fost cinstit ce-am făcut! În fond, e o fată simplă, absolventă de liceu comercial, puțin mai dezghețată, e drept, ajunsă aici..., nici prea frumoasă, nici prea urîtă, dar cu un ce aparte, ce-l ghicești cînd... O fi avînd și ea vreun prieten, poate urîțel, dar care s-o vrea de soție, să-i ofere siguranța unui cămin... La ce bun să-i încurc planurile?" Iese afară, în plin viscol dezlănțuit, fără să fi băgat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
masă și aprinde țigările. Cum ți se pare? îl întreabă Maria după ce el duce de cîteva ori țigara la gură. Mă pricep foarte puțin la țigări, aproape deloc. Uite că ai și calități! rîde ușor Maria, rîs în care Mihai ghicește deja primele flăcări ale paharului băut. Vine lîngă fotoliu, se lasă pe călcîie și sărută mîna stîngă a femeii, într-un gest sincer, cuceritor: Te rog să-mi ierți comportarea necuviincioasă! Niciodată nu mi-am dorit să mă port urît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai instista, nu pot să beau împinge Radu paharul într-o parte, apoi își lasă fruntea pe brațele puse unul peste altul pe masă. Am și eu în rucsac o sticlă. Lazăr aruncă privirea spre gura rucsacului, vede gîtul sticlei, ghicește despre ce-i vorba și scapă un șuierat de admirație. Măcar hai și te întinde pe saltea spune el, luîndu-l pe Radu de braț. Profesorul îi ajută lui Lazăr să-l ducă pe doctor unde au stat ei mai înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
simț al umorului, nu negru, ci trist, amar adevărat dispreț. De aceea nu-mi place finalul: eroul improvizează, în manieră folk, pe versuri de Blaga, despre existență. Nu ăsta a fost personajul de-a lungul celor trei acte. Ce pot ghici eu, spectatoare, că se întîmplă în... actul patru, ori în piesa următoare? Că personajul a clacat? Dacă-i așa, piesa nu mă interesează, ori, ca să mă intereseze, vreau să văd și actul patru iluminarea destinului. Mulțumesc! Atît am avut de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
treburi și, ca un adolescent răscolit de hormoni, visez pînă la obsesie să merg în dormitor, unde, în oboseala mea, să mai pot găsi încă putere să întind mîna, să dau plapuma la o parte, apoi, cu palma tremurînd, să ghicesc prin întuneric formele unui trup... Dar... mereu aceeași răceală. Și mă apucă o ură și o furie... De multe ori îmi dau singur pumni. Apoi îmi frîng furia zicîndu-mi că Doinița a adus atîta soare în sufletul meu că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eu..., poate că și de aceea e bine în funcția asta să fie oameni cu o situație clară, stabilă. Îmi pare rău și pentru tine și pentru ea, sînteți amîndoi tineri..., aia-i frumoasă, are un ce ascuns, tandru..., se ghicește în ea scînteia viitorului foc... Și zici că tata mă așteaptă? schimbă Săteanu vorba. Eu n-am zis-o încă. Vei fi aflat mata. Mda... murmură Săteanu, privind în gol. Nu știu cît preț o pune el pe ce-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
doamnă, lăsați explicațiile, că pierdeți trenul face Mihai un gest larg. Dau eu telefon la poartă să vă lase să ieșiți. Înainte de-a se retrage, femeia mulțumește cu glas scăzut, clipind o dată din ochii ei mari, dincolo de care Mihai ghicește gîndul neliniștit pentru copiii rămași acasă. "Iată, gîndește el viața are și-o altă față, mai reală decît cea văzută din crama lui Săteanu, ori din garsoniera mea, în care vine și se dezbracă vreuna, în ai cărei ochi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se răspundă, fără prea multă tragere de inimă, sprijinit cu burta în colțul biroului de la care lipsește tehniciana însărcinată cu evidența montajului. Da, vă rog! se aude într-un tîrziu vocea unei femei cu o frumoasă inflexiune, din care se ghicește conturul delicat al buzelor, ceea ce-l face pe Mihai, așezat într-un scaun, să scape un "o-le" admirativ. Doamna Marcu? întreabă Vlad fîstîcindu-se, continuîndu-și întrebarea cu un "ă" penibil pînă ce Mihai, oarecum amuzat, îi șoptește: Dă-i întîlnire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zăpadă! reușește Brîndușa să se înfurie din nou. Ce aveți de spus, tovarășe inginer? Nu-i vina mea că sudorul cel mai bun al uzinei lucrează în oraș, la finisarea unor vile, tovarășă secretară strînge Vlad din umeri cu naturalețe, ghicind că femeia, prinsă pe picior greșit, nu-i pusă pe scandal cu orice preț. Hm! pufnește Brîndușa, retrăgîndu-se un pas, măsurîndu-l îndelung cu privirea încruntată. Să știi că pentru împrumutarea unui sudor, dacă așa o fi, unor lucrări externe, are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Legea condamnă așa ceva, Mihai. Dar nu ucide. Nici eu n-am ucis. Dar ai lăsat să moară. Mi-aduci acuzații grave, nefondate, ia vezi! Mi-am făcut datoria, să știi! Am întrebat-o ce anume a mai făcut; nu puteam ghici că, pe lîngă sonda nesterilă cu care și-a provocat sîngerarea, a mai luat și niște pastile care nu se vînd decît cu rețetă specială. Nu mă învăța tu să-mi fac meseria, clar? Și totuși, tu ai mai chiuretat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

Scobitura genunchiului îi era cu totul expusă. În mijlocul grămezii îi era efectiv imposibil să se miște. Și totuși, izbutise să vadă fața transfigurată a lui Masher Morton, jucătorul cu numărul opt al celor de la Wanderers. Nici măcar nu era nevoie să ghicească ce observase acesta. — Și ce-ai făcut? întrebase Alan cu o voce pierită. Am făcut exact ce puteam să fac. Bull se enervase. Era clar pentru Alan că Bull considera că, parțial, era și el de vină. — A trebuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]