1,131 matches
-
știut din primul moment că plecarea Monicăi o lăsa singură pentru tot restul vieții, a presimțit că moartea îi va fi umilitoare și tristă, i a scris fiicei ei, în metafore care, din păcate, vor corespunde întocmai realității, despre „sârma ghimpată“ care o va încercui, despre sfârșitul vieții ei „fără adăpost, fără sprijin, fără mormânt“ și despre „gândul cumplit că ființe dezgustătoare și-ar bate joc de trupul acesta istovit, că le voi auzi vocile rostind cuvinte nemiloase și că voi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vom mai vedea se înrădăcinează tot mai adânc. Deplâng inutilitatea vieții mele, sfârșitul acesta de viață, fără adăpost, fără sprijin, fără mormânt. Și pe urmă singurătatea asta care mă disperă, care mă încercuiește de parcă aș fi înconjurată de o sârmă ghimpată, înfășurată strâns în jurul trupului meu. La orice gest imprudent de rememorare pe care îl fac, sârma ghimpată mă zgârie, mă sfâșie. Și eu, care nu voiam să-ți mai vorbesc despre lucrurile astea! Dar uneori izolarea asta mă înăbușă, încât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
adăpost, fără sprijin, fără mormânt. Și pe urmă singurătatea asta care mă disperă, care mă încercuiește de parcă aș fi înconjurată de o sârmă ghimpată, înfășurată strâns în jurul trupului meu. La orice gest imprudent de rememorare pe care îl fac, sârma ghimpată mă zgârie, mă sfâșie. Și eu, care nu voiam să-ți mai vorbesc despre lucrurile astea! Dar uneori izolarea asta mă înăbușă, încât îmi vine să mor. Dacă n-ar fi gândul cumplit că ființe dezgustătoare și-ar bate joc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am intersectat cu cîteva camioane. În rest, pustiu, nici o mișcare. După repartizarea în barăci și depunerea echipamentului, am fost adunați imediat pentru a ni se comunica interdicțiile, prima fiind aceea că nu avem voie să trecem dincolo de gardul de sîrmă ghimpată păzit de ostașii din miradorul de pe colină. Nu ni s-a spus însă nici un cuvînt despre ce se întîmplă în acea zonă care trebuia ascunsă vederii noastre: se săpa la Canal, lucrarea începută de Gheorghiu-Dej. Au urmat două săptămîni de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și s-o recunoască, zi de zi teribila traumă a culpabilității, se resemnaseră cu situația "de facto", încercând să se adapteze la noile realități. La cele de mai sus la Berlin se adăuga și "Zidul", construcție diabolică de beton, sârmă ghimpată, curent de înaltă tensiune, mine..., păzită cu strășnicie zi și noapte de gărzi înarmate până în dinți și câini fioroși, din august 1961 simbol al urii și rușinii, a cărui cădere a fost consemnată la 9 noiembrie 1989. La "liniștea" cetățenilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de 83 de ani. A fost extrădat în Chile și condamnat la 24 mai 2006, pentru abuzul a 25 de copii, la 20 de ani de închisoare și plata a 1,25 milioane dolari daune morale! Colonia, încercuită cu sârmă ghimpată și instalații de electricitate de înaltă tensiune, arăta ca o tabără militară nazistă, păzită de bărbați în uniforme naziste ajutați de câini-lup, special dresați. La o descindere a autorităților în octombrie 2005, au fost găsite la Dignidad 183 grenade de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a parcurs deja 16. Privindu-l cum arată, cum este echipat, cred că va reuși. Situl arheologic de la Atapuerca Repornesc la drum și pentru un timp destul de lung tot urc, pe lângă un centru militar, protejat de trei rânduri de sârmă ghimpată. Ca și în alte zile, picioarele încep să mă doară mai tare, rucsacul mi se pare mai greu, dar nu există decât o singură direcție: înainte. în jurul ore 14:30 ajung întrun sătuc, Cardenuela Riopico, unde s-a deschis un
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
maladie. Unul dintre ele este cel al Luciei HossuLongin, pe când realiza documentarul Memorialul durerii. Vă mai amintiți de obsesivele imagini cu porți 59 care se închid succesiv, de lătrăturile câinilor filmate cu încetinitorul sau de păsărica de pe gardul cu sârmă ghimpată? Câtă simțire poetică, atâta dramă. Dramă, însă, din punctul de vedere al calității documentarului, dramă care punea în umbră adevărata tragedie a faptelor prezentate, care altfel ar fi fost destul de expresive pentru a impresiona prin ele însele. Numai că expresivitatea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că e un penitenciar administrat de britanici. A doua zi, este transferat într-o altă clădire, aparținând Intelligence Service-ului, și "cazat" într-o mare cameră goală, la etajul al treilea, cu fereastra lipsită de geamuri dar închisă cu sârmă ghimpată. În textul semnat de el, Ultima misiune (vezi Evocări), atmosfera și trăirile proaspătului deținut sunt descrise cu lux de amănunte. Încearcă să ia legătura cu exteriorul, scriind un bilețel către Crucea Roșie din Viena, pe care îl înfășoară într-o
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de copii nevinovați. Vor fi în stare să vă așeze covor roșu la picioare după care vor deveni alți oameni". În mintea mea a apărut chipul căpitanului Cazan, comandantul coloniei de deținuți de care ne despărțea doar gardul de sârmă ghimpată deasupra căruia stăpâneau cabinele punctelor de observare asupra deținuților și care era prezent la discuția noastra de la B.O.B. Hotărârea mea fusese luată: nu vom accepta". * * * În decembrie 1966 Dan Vizanty se căsătorește cu Lucia Jitaru ("Lou"), o pictoriță
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
scară interioară și urcăm până la etajul III. Pe culoar, un militar englez înarmat, o santinelă, mi-am zis, care ne descuie o ușă și intrăm într-o cameră. La prima vedere, goală, cu o fereastră fără geamuri, barată de sârmă ghimpată. Rotesc privirea și spre uimirea mea, în colțul din stânga al camerei, ce văd: jos, pe podeaua goală valiza mea cu lucruri de toaletă și cu schimburi, pe care o lăsasem în avion, cu o zi în urmă, fiind convins că
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
o cameră destul de mare, două ferestre, sau, mai bine zis, locul a două ferestre prin care pătrundea puțină lumină, un sfârșit de asfințit. Reușesc să mă ridic, mă îndrept către această lumină din ce în ce mai difuză. Ajung la prima fereastră. Disting sârma ghimpată, fixată în locul geamurilor și abia în acel moment mă trezesc cu adevărat. Imaginile trăite îmi apar în minte cu o viteză din ce în ce mai mare. Am dormit probabil mult și greu ca un buștean, urmare a unei mari oboseli nervoase. Mă uit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
starea de uluire în care căzusem. Ce amară decepție! Ce iluzii spulberate într-o clipă. Fără să gândesc m-am apropiat de una din ferestre (erau două, dar mai mari decât la prima cameră, la fel, fără geamuri, doar sârmă ghimpată), deci același lucru: închisoare. Abia mai târziu, când începusem să mă calmez, am înțeles că mă aflam tot la stradă și etajul III mi se părea mai înalt pentru că însăși clădirea era mai mare. În aceeași zi, spre seară au
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
gară, trebuia să mergem cam un kilometru pentru a ajunge la lagăr. Trebuie să fi fost ora cinci când am ajuns acolo, în fața unui fel de poartă de lemn, în formă de arc, montată în mijlocul unui gard înalt din sârmă ghimpată. Cineva a ieșit și ne-a spus să așteptăm. Și atunci, în zorile acelei zile de martie 1950, când o lumină cenușie se ridica peste deșertul sciților, în mijlocul căruia barăcile lagărului evocau nu știu ce fel de tabără barbară, atunci am văzut
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cu atât mai mult cu cât viața lor depinde de bunul plac al grupului în care sunt obligați să trăiască'. Ioniță insistă pe ideea că cei din libertate au stat tot într-o închisoare, dar una fără zăbrele și sârmă ghimpată, fiind supuși aceluiași 'proces de destructurare psihică și remodelare, conform unui plan alcătuit în mod științific, dar rău intenționat, ce a urmărit anihilarea a tot ce este cuget românesc. Va trebui să treacă cel puțin tot pe atâta timp cât am trăit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Cum am străbătut deja versantul israelian, știu că e mai ușor să vorbești de el decât să-l vezi. Fie din cauza interdicției de a te apropia de el malul israelian e zonă militară, cu grilaj continuu și garduri de sârmă ghimpată fie din lipsă de vizibilitate malul iordanian este abrupt și acoperit de tufișuri -, ornamentul răcoros al văii strălucește prin discreția lui. Nu-i însă decât un fel de a zice: de fapt, nici măcar o mică panglică argintie nu se arată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vieții (și încă ce viață, cea veșnică!), toate acestea stăruie sub pleoape. Ajungem, în sfârșit, într-o zonă militară recent dezafectată, un teren viran presărat cu mărăcini, cu câțiva eucalipți crescând ici și colo, împrejmuit de garduri înalte de sârmă ghimpată și străjuit de un turn de observație. Un loc de parcare aproape gol și câteva clădiri ultramoderne. Coborâm toți din mașină. Iată-ne așadar, dincolo, beyond, pe malul răsăritean al Iordanului. A nu se confunda cu cealaltă Betanie, aflată la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se întâmplă prea des. Pe celălalt mal, la vreo douăzeci de metri, o construcție "în oglindă", aproape aceeași estacadă dar mai solidă: un post al grănicerilor israelieni, impecabil, sub tencuiala albă. Cele două drapele naționale sunt față în față. Sârmă ghimpată de ambele părți. Încă nu putem vorbi de prietenie. Organizația Friends of the East susține că Iordanul și-a pierdut 97% din volumul originar de apă: irigarea nordului Israelului și pomparea din lacul Tiberiada ar explica situația. Punctul final al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
debara, se usca lenjerie, ca la Neapole. Geamuri sparte, ferestre cu grilaj, deșeuri, fiare vechi. Un WC cu ușa batantă pe palier. Dominând această șandrama parcă gata să se prăbușească, o gheretă ultramodernă, prevăzută cu termopane și împrejmuită cu sârmă ghimpată; înăuntru, în fața unui perete plin cu ecrane video, un gardian cu kippa tocmai termina de controlat camerele de supraveghere instalate pe scări și pe străduța în pantă. De fapt, nu atât neverosimila amestecătură de cocioabe aflate în dispută te pun
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
caserolelor, al comandamentelor divine și al ființelor umane, Mea Shearim este, la Ierusalim, cel mai strașnic închis și mai sectorizat. În interiorul său, la apropierea shabbatului, se întind cordoane, iar în dreptul căilor de acces se instalează bariere și baraje de sârmă ghimpată. La început, poliția voia să înlăture aceste obstacole în calea liberei circulații a vehiculelor, au avut loc și încăierări. Cu timpul, ordinea publică a trebuit să capituleze. Ce poate un regulament municipal contra halakha*? Sacru (de la latinescul secernere, a separa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
geamuri blindate, cuști, tranșee, bariere, șicane de ciment, cazemate, porticuri (cu sau fără comandă electronică, de tip senzor, prevăzute cu cameră de luat vederi sau cu microfon, la alegere). Există gama de rând, dar și gama superioară, de exemplu sârma ghimpată care nu înțeapă, ci chiar taie, constelată cu niște minuscule lame ascuțite cvasiinvizibile (foarte la modă, mi se spune). Această inventivitate, această proliferare a tehnicilor de ultimă oră aproape că m-ar face să regret timpul pe care l-am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înzidit și înziditor" ar trebui socotit acum drept un simplu cântăreț din flaut. E clar că autorul Speranței n-a călcat niciodată prin Ierusalim. Care alt oraș din lume mai este atât de parcelat, baricadat, delimitat, împrejmuit cu atâta sârmă ghimpată, supraveghat, compartimentat, și asta în toate cartierele sale, la fiecare capăt de stradă? Oricât de justificat ar fi, prin pericolul prezentat de human bombs, argumentul securitar nu va pune niciodată capăt, singur, proliferării sistematice a măsurilor de siguranță, nici divizării
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cetatea lui Dumnezeu cel viu" are ca centru nervos un zid de susținere, ca emblemă turistică zidul lui Soliman (patru kilometri de întărituri) și ca șiră a spinării un zid de ciment înalt de opt metri, cu vălătuci de sârmă ghimpată în vârf, făcut să descurajeze încercarea oricărui ipotetic gimnast sau acrobat, rătăcit la dușman, care ar vrea să-l escaladeze cu ajutorul unei scări de frânghie sau aruncând o ancoră cu gheare? Nu poți să nu vezi în această ultimă măreață
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
iar de către alții "de apartheid", atât iscusința posesorului brevetului de tehnică a construcției, cât și, mai ales, semnătura unui destin. Blestem local? Să nu aruncăm cu piatra. Poate că cele treizeci și două de palisade, grilaje și baraje de sârmă ghimpată pe care le-am putut număra din centrul Kotelului nu sunt decât strălucitoarea epifanie a unei fatalități manifestate de îndată ce ne grupăm, la alegere, în cortegiu, eterie, biserică, școală, club, lojă, partid, etnie, națiune sau comunitate. Marea bucurie a celor salvați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ascesiune spre slăvile năzuințelor omului sunt și câteva foarte contemporane, fiecare epocă umflând bășica după stilul și puterile sale. În acest moment, am dori să asistăm la o coabitare a zeilor, pentru o liberă și sănătoasă concurență. Barajele de sârmă ghimpată ne readuc la realitate: concurență înseamnă război. Suntem obișnuiți să vedem în ideea de frontieră dăinuirea unei epoci feudale apuse și visăm o lume umanitară și netedă, măiestrit dispusă într-o rețea îmbietoare. Acest primitor parc de atracții numerice ar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]