802 matches
-
ghiozdan și am venit acasă și am spus că am pierdut ghiozdanul. Tragedia a fost că am cerut mamei o mapă d-alea, cum se purta pe vremea aia, pe timpul lui Ceaușescu. Le-am spus, da, am greșit, am pierdut ghiozdanul - dă-mi voie să iau o mapă la școală. Da, dar dacă o pierzi și pe asta, a zis mama... Dar tata a zis nu, mergi cu punga să te înveți minte - și asta când nu era mama acasă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
prin scrisori și-l mai sun de câte ori pot. amintirea Prima mea amintire, care-mi vine mereu când mă gândesc la copilăria mea este următoarea. Mă uit în jos la picioarele mele și-mi văd ghetuțele din picioare, în spate simt ghiozdanul care mă incomodează la mers. Și cum am intrat în prima casă de copii. Am coborât pe niște scări înspre un vestiar întunecos. Am stat până la 16 ani la casa de copii. Mama a încercat să mă ia de la internat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plăcută, urmărindu-i pe oameni cum purced spre treburile lor zilnice. La ora șapte ușa casei Badule se deschise și ieși un băiețel îmbrăcat în uniforma specifică a școlii Thornhill. Se opri o clipă în fața casei să-și aranjeze cureaua ghiozdanului, apoi o luă pe cărarea care ducea la poartă și pe urmă coti repede la stânga și porni cu pași mari spre școală. — Acela-i fiul, coborî glasul Mma Makutsi, deși n-ar fi putut să-i audă nimeni. Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
opresc răsuflarea aceea care mă scârbește. — Spune-mi că mă iubești. — Termină! Dar își pierduse orice urmă de control. — Nu, nu termin... Se agită pe scaun, sughite. Se aud pași pe scară. Un băiat intră la toaletă, un școlar cu ghiozdanul în spate. Italia se retrage la locul ei, este mai calmă. Îi iau mâna: — Trebuie să-ți spun ceva. Mă privește și fruntea ei pare acum făcută din ghips. — Soția mea... este bolnavă. — Ce are? Spune-i, Timoteo, spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
repede că a murit episodu’. Acu’, eu ce să fac, eram În bucătărie, luasem niște brânză - am găsit o brânză de oaie la piață, te lingi pe toate degetele și niște roșii deale noastre, de-alea lunguiețe, băgam bine-mersi la ghiozdan. De la semnal, strig cu gura plină, dacă e plafonu’ de nori coborât Înspre glie nu mai trece semnalu’ de la satelit. Eu una știu: o fi tehnica de vârf, da’ cu natura nu te pui. Stihiile tot stihii. Ea că nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
doar că toată ziua nu mai mâncăm altceva decât ciocolată KitKat. Totuși, cum subliniase Suze seara trecută, cu cât mai repede le mâncăm, cu atât mai repede scăpăm de ele - deci, într‑un fel, e mai sănătos să băgăm la ghiozdan cât mai multe cu putință. Suze își târâie picioarele afară din cameră și eu mă întorc la geanta mea. Așa. Să mă concentrez. Să împachetez. Nu ar trebui să‑mi ia mult. Nu am nevoie decât de câteva combinații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că nu i plăcuseră pumnișorii pe care i-i „spusese” Viviana la ureche. Excursia Ca un zefir de primăvară, blând și vesel, intră pe ușă Viviana, îmbrăcată în uniforma cu picățele, cu șorțuleț albastru, cu guler alb și apretat, cu ghiozdanul în spate. Era elevă în clasa întâi și anul școlar era pe sfârșite. Săru’mâna! Bine ai venit! îi răspunseră părinții. Cum a fost la școală? A fost frumos. Tovarășa învățătoare a spus că vom merge în excursie, vom vizita
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
aceea din interiorul lor în care sunt așezați miejii și de aceea e păcat să-i mâncăm. Da, bunico, uite că am ajuns acasă. Angelina ciuguli puțin la masa de prânz apoi, în timpul când ceilalți se odihneau ea își pregăti ghiozdanul pentru a doua zi, își înveli caietele, le puse etichetă și se semnă frumos pe ele. Când termină, sosi tanti Dora, sora tatii care locuia în oraș, cu cei doi copii ai săi, Simina și George. Curând ieșiră cu toții în
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
se strecură în camera bunicii, se urcă pe scaun să ajungă la icoană unde pusese bunica mănunchiul de flori și busuioc sfințit adus de la biserică, din buchetul de pe cruce. Rupse o crenguță de busuioc și o așeză cu grijă în ghiozdan, s-o apere de rele și să-i poarte noroc în noul an școlar. Mai târziu, când bunica o pieptăna și-i împletea părul pentru noapte, Angelina o întrebă: Bunico, de ce unii oameni spun că omul se trage din maimuță
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
e posibil sè fie pauzè! ea, amuzatè, îmi povestește cum ajungea întotdeauna cu întârziere dimineață la școalè, iar eu încerc sè-mi imaginez o școlèrițè fragilè, sosind grèbitè la uriașă poartè de lemn sculptat cu arabescuri, purtând în spate povară unui ghiozdan mult prea greu pentru puterile ei, ea mè contrazice, spunându-mi cè școală era pentru ea o mare bucurie, cè, în ordinea prioritèților ei de fetițè, școala venea imediat dupè pian și dupè desen! dar ordinea prioritèților ei de domnișoarè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ora 12 (21) se culcă, nu înțelegea de ce tot îi cade perna pe podea și, după câteva încercări nereușite de a o așeza, adormi cu capul atârnând în gol, ca o pasăre moartă. Pe când visa invers, cum aleargă bătrână cu ghiozdanul într-o mână și bastonul în cealaltă, spre școală, concentrată la examenul de absolvire a celor opt clase, sub podele începu, cu glas înfundat, cearta. Și aici, cotoiul birmanez ciuli urechile, oamenii neștiind că mâțele au pe lângă cele nouă vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
legumelor, bărbatul smulse cuțitul din jumătatea pepenelui expus pe tarabă și porni să tranșeze femeia începând cu toracele și terminând cu gamba piciorului stâng, pe care o aruncă lângă capul frumos decapitat. Se îmbrăcă liniștit ajutat de un elev cu ghiozdanul în spate, să-și găsească mânecile, ude de zeama roșiilor. Plecă liniștit după ce plăti marfa cumpărată. O educatoare traversă cu grijă, semnalizând disperată cu poșeta, zebra, care lega Cartierul Obor de Piața Hipodrom. Când descinse în siguranță, se despuie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din zgardă și, cu o plăcere nazistă, porni să biciuiască animalul, apoi pe fiecare preșcolar în parte care-și ventila educatoarea cu batista și-i ștergea fața de transpirație, adunând cu palmele micuțe gemetele și așezându-le cu grijă în ghiozdanul multicolor. Un politician, însoțit de polițiștii de proximitate din zonă, împărțea fluturași electorali, dar Mioara 2, care-și ducea Mama în brațe, citea pe fluturașul pe care Mama încerca să-l ducă la gură blesteme adresate tuturor locuitorilor orașului, îndemnuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
știut niciodată, atunci când am fost copil, cum încăpeau artiștii de la teatrul radiofonic, din orchestrele simfonice și mai ales mulțimea de microbiști ai fotbalului, pentru că rumoarea lor presupunea populația unui oraș în tribunele stadionului. Cine însă își mai aduce aminte de ghiozdanele din carton presat în care zăngănea penarul de lemn, cu lăcașuri săpate frumos pentru tocul cu peniță, altele pentru creioane și gumă de șters, de fapt pentru muștele moarte, fluturi, cărăbuși, coropișnițe și greieri. Se mai știe ceva de clasica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l cunosc pe nemernicul de Gustav, nu era nicăieri, ba da, iată-l lângă profesori șoptindu-le ceva și arătând spre lumina proiectoarelor care semănau cu cele de pe linia ferată, roșii și albastre, luminând traversele pe care doi elevi cu ghiozdane în mână mergeau gesticulând, vorbind, râzând, oprindu-se în dreptul câte unui tren; unde o fi al nostru, nu știu; cred că nu avem tren sau nu a sosit încă, sau încă nu s-a inventat pentru noi, sau încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tot mai frecvente ale climei, vremii și, așa cum îi zice numele, ale mediului. În principal... o mare pierdere de timp, căci tot ce facem e să comentăm starea vremii într-o mare parte a orei, iar în cealaltă... ne facem ghiozdanele, căci e ultima oră. În timpul acesteia, afară se lasă întunericul. Întotdeauna vine rapid și fără avertizare, ca și cum cineva ar stinge becurile din cer. În cărțile mai vechi, care nu prea se mai găsesc, se vorbește despre culori nemaivăzute, ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în fugă nu vede prăpastia în care se aruncă, nici piatra de care se împiedică. M-am dus la geam și m-am uitat la oamenii care începeau să aglomereze trotuarele. Mulți dintre ei cărau ceva în spinare. Rucsacuri și ghiozdane. Câțiva aveau chiar și sacoșe. Erau elevi. În ghiozdane aveau, probabil, sacii de dormit pe care i-am recomandat, iar în sacoșe... nu știu. Poate haine de schimb. Nu erau grăbiți. Mergeau chiar încet. Nu cred că știau de situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nici piatra de care se împiedică. M-am dus la geam și m-am uitat la oamenii care începeau să aglomereze trotuarele. Mulți dintre ei cărau ceva în spinare. Rucsacuri și ghiozdane. Câțiva aveau chiar și sacoșe. Erau elevi. În ghiozdane aveau, probabil, sacii de dormit pe care i-am recomandat, iar în sacoșe... nu știu. Poate haine de schimb. Nu erau grăbiți. Mergeau chiar încet. Nu cred că știau de situația în care se aflau deja. Unul câte unul, dispăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ministerul a făcut o "treabă bună" în privința sănătății. Măcar a scăpat de obezitate, care devenise o epidemie cu câțiva ani înainte. Acum o înlocuise cu malnutriția. Grozav! Cei mai grăbiți erau elevii. Îți puteai da seama care sunt după imensele ghiozdane pe care le cărau în spinare și prin silueta lor, incomplet dezvoltată. Un gard înalt de vreun metru jumătate reprezenta granița dintre trotuar și terenul școlii. În spatele său, o grădină mică, populată în principal de buruieni și arbuști, se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
greu, la fel cum sunt toate testele anunțate. Toți colegii mei, în afară de câțiva, aveau capetele aplecate asupra unor cărți groase cu file subțiri și cu copertele de un albastru închis. Salut, Filip! spusei în timp ce intram în bancă și îmi puneam ghiozdanul greu în pupitru. Salut, Davirum! zise colegul meu de bancă. El nu stătea cu capul aplecat deasupra cărții de filosofie. Nu. El nu învăța mai niciodată. Rareori l-am văzut cu o carte în mână. Cu toate astea, ia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
contradictorii? Incidentul m-a marcat psihic și emoțional, doar pe mine. Insatisfacția a fost de partea celor care mă voiau aspru pedepsit și nu am înțeles de ce? Seria de șicane pe care mi le-au făcut; manuale, caiete scoase din ghiozdan, aruncate pe jos și călcate în picioare, geanta de școală aruncată la etaj, apostrofări și jigniri de felul „Mai lasă-ne cu prostiile astea, ciudatule!”, când încercam să vorbesc despre cărți de curând citite, au făcut să mă închid în
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
nu m-ar fi văzut de o viață, mă lua de braț și mergeam împreună la cantină. După cum v-am mai spus, ne alesesem o masă a noastră din prima zi de școală și chiar dacă ne umbla foamea rău prin ghiozdane, așteptam să ni se elibereze locul. La acea masă, buna dispoziție începea de la ora șase dimineața. Era rece afară și eu priveam bruma de pe iarbă cum strălucește ca un praf magic de vise în lumina palidă a unei dimineți de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
interesase niciodată sărbătoarea aceea stupidă de pe paisprezece februarie. Victor Însă avea cu siguranță o altă părere, pentru că zâmbea mulțumit de sine cu un trandafir În mână. M-am Întrebat cum de floarea arăta intactă, din moment ce cu siguranță o Îngrămădise În ghiozdan. Am luat-o, neavând alternativă. Apoi m-am așezat cu el la unica masă liberă, În timp ce creierul meu procesa disperat În căutarea unei ieșiri din acea situație. ― Sper că te-am luat cât de cât prin surprindere, zâmbi Victor. În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
carton presat, maro, mică și urâtă, care se atârna de umăr și în care nu mai avea rost să car decât o batistă, plus cel mult o bomboană Kandia de lapte, lipicioasă. Din același carton presat maro a fost și ghiozdanul care m-a cocoșat patru ani și mai bine. El era într-adevăr greu, pentru că îndesam în burdihanul lui penarul de lemn, călimara și o puzderie de cărți, caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și doi săculeți de pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vorbim despre aceleași aspecte. El a fost acolo, știe mai bine. Eu doar am citit și am văzut câteva poze, dar ce adânc m-au impresionat!” Hai, Mariana! a strigat-o Laura din capul băncii. Își aruncase toate cărțile în ghiozdan și era gata de plecare. Visezi sau dormi? N-ai auzit c-a sunat și doamna a ieșit din clasă? Ba..., cred că da, dar eram cu gândul departe... Cum s-a stabilit în pauza cealaltă? Ce s-a mai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]