1,817 matches
-
vizuală redusă sau cu afecțiuni locomotorii (neuro-musculare sau articulare) ale mâinilor, autoadministrarea DP este dificilă. Ea poate fi însă realizată de către o altă persoană din anturaj (membru al familiei, asistentă). Unii pacienți, precum cei cu boli respiratorii cronice, rinichi polichistici giganți sau discopatie lombară, pot tolera cu dificultate volumul de dializat prescris. Pacienții cu boli intestinale cronice inflamatorii sau ischemice au un risc crescut de peritonită, agravarea ischemiei sau perforații intestinale în cursul DP. Infecțiile peretelui abdominal și ale pielii riscă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
că individul este complet subordonat, modelat și modificat de societate, că finalitățile globale ale colectivității sunt prioritare în mod absolut în raport cu finalitățile membrilor săi este, de asemenea, discutabilă. Modelele sociale în care individul devine o simplă rotiță a unui angrenaj gigant, fiind modelat complet de logica acestuia, apar mai mult drept caricaturi, cazuri de evoluție socială patologică, decât aproximări rezonabile ale stării reale și normale al societății actuale. Este cazul, de exemplu, al societății „unidimensionale” a lui Herbert Marcuse (1977). Am
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
înalte ale societății, unde, îndărătul cazematelor de bani, se produc inimaginabile atrocități. Velma Valento / Helen Grayle este o femeie de cabaret care trage după sine, în lumea milionarilor, un trecut deocheat. Descoperită, în cele din urmă, de fostul ei amant, gigantul Moose Malloy, ea readuce în prezentul aurit al vieții ultraluxoase, într-o singură frază, întreaga vulgaritate a lumii care a creat-o: „Dă-mi pace, javră ce ești!”. De această vulgaritate n-o apără nici lecțiile de dicție, nici hainele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-i trimită un mesaj prin care îl invita să-l viziteze. Întâlnirea dintre Velma și Moose e scurtă și violentă. Prinsă în capcană, Velma descarcă cinci gloanțe în fostul ei iubit. În aceeași seară, Moose Malloy, monstrul cu forță de gigant, moare. De vreme ce fusese trădat de Velma, nu mai avea nici un motiv să trăiască. Din acest moment, explicațiile încep să curgă, misterele se destramă, iar personajele redevin ceea ce au fost întotdeauna: Velma, o obsedată de glorie și bani, care-și caută
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Sleep, drept un incoruptibil pogorât în lumea păcătoșilor irecuperabili. În romanul de față, situațiile sunt mult mai fluide și lecțiile de etică ale detectivului nu mai au pregnanță. Moliciunea lui Marlowe e pusă din evidență încă din primele pagini, când gigantul Malloy îl ia, practic, pe sus și-l proiectează într-un carusel de aventuri incontrolabile. Atracția față de femeile „problematice” ciobește aerul de invulnerabilitate al eroului: învins de împrejurări, „puritanismul” lui pare a suferi înfrângere după înfrângere. Pe lângă Vivian din The
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dădea sens căutărilor sale aparent fără obiect. Așa s-a întâmplat cu generalul Sternwood, care i-a pus în față oglinda modelului cavaleresc, obsedat de onoare - un cod pe cât de vetust, pe atât de profund. Chiar întâlnirea cu Moose Malloy, gigantul aparent autist din Farewell, My Lovely, îi oferă un serios motiv de meditație. În ciuda suferinței, a nedreptății, ba chiar și contrar propriilor date biografice și comportamentale, Moose trăiește la intensitatea unei iubiri absolute. O asemenea devoțiune nu poate să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mediului industrial este aici un veritabil atu, pe care Îl posedau doar membrii aparatului economic: Există o lipsă totală de informații despre firmele poloneze. Nimeni nu știe cine ce face. Marile firme occidentale care privatizează Polonia se ocupă numai de giganți, dar investitorii mici și mijlocii din Marea Britanie, Franța, Germania au nevoie de consiliere. (Cazul 36, Polonia) Contactele mele sunt un capital enorm, am mulți prieteni În Vest și În Est. Cunosc firme din lumea Întreagă. Primesc marfă pe credit, cu
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Lovinescu, nici un alt oraș nu și-a găsit până acum reporterul literar (...)”. Ca mijloc eficient de propagandă socialistă, reportajul intră și în vizorul politicii editoriale, îndeosebi începând cu anul 1952. Bunăoară, în acest an publică volume de reportaje: Eusebiu Camilar (Gigantul din munți și Întâmplări de pe Călmățui), Ion Istrati (Străvechiul Iași întinerește) și N. Vălmaru (Drum nou spre mare). Tot în acest an este publicată și culegerea Constructorii vieții noi. În 1953, patru scriitorii își publică reportajele în volum: Dragoș Vicol
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sterp din jurul uzinei. Lefty vedea acum șinele de cale ferată, silozurile uriașe de pe malul râului, cărbunele, cocsul și minereul de fier așezate ca Într-o cutie de condimente uriașă și pasarelele care se Întindeau deasupra capului său ca niște păianjeni giganți. Înainte să fie absorbit pe poartă, zări un cargobot și o bucată din râul pe care exploratorii francezi Îl numiseră după culoarea lui roșiatică, asta cu mult Înainte ca apa să devină portocalie de la reziduuri sau chiar să ia foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pollio. Întot deauna Pollio. Omul pe care s-a străduit, în zadar, toată viața să-l întreacă. Până și cu Ajax a dat chix. Deprimat, își lasă bărbia în piept. Așa i-a fost scris. Să trăiască în umbra unui gigant. La crimi stinghere încep să i se prelingă pe obraji, săpând și mai adânc șanțurile crestate în piele. Pollio! Nimeni nu-i va uita vreodată numele, dar de al său își va aduce oare cineva aminte peste veacuri? Va dăinui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce se constituie astăzi în structura de referință a satiricului literar: Pantagruel, La vie très horrifique du grand Gargantua, Le tiers livre, Le quart livre. Seria de cărți, punctul de pornire a unei vaste colecții beletristice, relevă povestea a doi giganți, tată și fiu, cu o proveniență incertă și cu trăsături grotești ce sunt analizate de narator într-o manieră ironică. Sub masca aparentului aspect comic putem descoperi un substrat psihologic, cu influențe de natură moralizatoare, conturând un aspect de fabulă
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
ce-a de-a patra apariție fantastică din fragmentul întâlnirilor cu uriașii, Ochilă, este un personaj complex, episodic, cu particularități fizionomice marcante, care este descris de narator într-o manieră ce facilitează perceperea de către mentalul receptiv. Integrându-se în casta giganților, alături de tovarășii săi, portretul lui Ochilă dispune de o serie de caracteristici insolite, de origini mitologice, întâlnite și la personaje legendare din scrierile antice. Ochilă constituie, la nivel unitar, o epifanie, ce proliferează din haosul protagonistului, Harap Alb, sub aparenta
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
și oglinda-i galben-clară Către marea liniștită ce înneacă al lui dor. De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice; Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânca pe stâncă, o cetate de giganți - Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare sa lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
întunerec rotitorului talaz. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur-numa Lungi perdele încrețite, care scânteie ca bruma. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stâncă, vârf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Când în cercuri tremurânde, când
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
generală când elevii se împart în mai multe grupe. Fiecare își hotărăște rolul și sunt copii care vor să fie primul ministru. Nu consideram că ne construim propriul stat. Eu aveam grijă de aparatele Cosmo. Aveam cam șaizeci de mașinării gigant pe care le pusesem afară. Erau legate cu aparatele Cosmo din clădire și le activau pe acestea. Trebuia să le supraveghem pe toate. Era mai greu să ai grijă de ele decât să le produci. Au fost și multe probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Copiii o să credă că pot învăța cu bagheta magică și n-o să se țină de învățat.“ Mie o minciună mai grosolană mi se pare asta: „Învață din răsputeri pentru a deveni un om remarcabil.“ Așa este în cazul cărții Stelele giganților. Făcând exerciții intense zi de zi ajungi o mare stea. Ce minciună! Copiii care cred în asta se apucă de baseball și nu se prinde nimic de ei. Însă, copiii știu asta și nu procedează așa. La asta mă refeream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
istoria lor, copiii erau văzuți ca viitorul patriei și se avea o grijă deosebită de ei, existau legi ferme care proteja muncitorii care aveau acces la odihnă și recreere în stațiuni special amenajate sau în croaziere pe cele trei nave gigant special concepute pentru vacanțele muncitorești și multe alte facilități la care muncitorii din zilele noastre nici măcar nu ar putea visa. Nu sunt întru totul de acord cu excesele rasiste ale germanilor din perioada aceea mai ales cu exterminarea evreilor, dar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
puteri și de bătăios ca să mă întorc la această Prezentare, am constatat că mi-am pierdut nu elanul, ci mijloacele de a putea continua să scriu despre Seymour. A crescut prea mult în timpul absenței mele. E greu de crezut. Din gigantul docil care fusese înainte de a mă fi îmbolnăvit, s-a prefăcut, în nouă scurte săptămâni, în cea mai familiară făptură umană din viața mea, unica persoană care a fost întotdeauna mult, mult prea mare ca să încapă pe fila obișnuită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
idee, de condiția existenței noastre pe această planetă,deoarece nimic nu este la Întâmplre,adică sistemul nostru solar face parte dintr’o Îgrămădire de stele numită Galaxie, În care putem afla peste o sută cinci zeci de milioane de stele gigant ori pitice care la un loc urmează un traseu bine corelat cu celelalte galaxii și, multe alte amănunte.” Șeful Șantierului, Își mai pregăti o cană de ceai de pe același reșeu electric pe care o bău pe nerăsuflate,apoi privi la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-și recapete plenitudinea, turgescența ei mulțumită de sine. Toate cele vechi, stătute trebuiau, firește, distruse pentru ca noi să fim mai aproape de natură. A fi mai aproape de natură era necesar pentru a păstra un echilibru Între realizările Metodei moderne. Nemții fuseseră giganții acestei Metode În industrie și război. Pentru a se relaxa din această raționalitate și calculare, mașinărie, planificare, tehnică, aveau poveștile romantice, mitomania, un fanatism estetic aparte. Acestea erau și ele ca mașinile - mașina estetică, mașina filosofică, mașina mitomană, mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
urșii nu luptă altfel atunci când își apără vizuinile. Valerius asista pierdut la luptă; fu frapat de liniștea cu care se înfruntau oamenii aceia - nu se auzeau strigăte sau plânsete, doar zgomotul armelor. Cel mai înalt dintre celți, care părea un gigant, tocmai își scotea lama din pântecele unui roman ciopârțit, ce se zbătea la pământ. Soldații romani, fără coifuri și scuturi, înarmați doar cu pumnale și gladia, încercau să se apere, tot mai slăbiți și palizi. Ochii lor, în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la cealaltă, descoperindu-i toți dinții, într-un rânjet sinistru. Celui de-al doilea îi smulseră armura; gol, căzut în zăpadă, se zbătea, încercând să scape. Scoase un strigăt animalic când lama celtului celui înalt i se afundă în stomac. Gigantul lovi încă o dată, și capul soldatului fu despărțit de trunchi, căzând și rostogolindu-se până la trunchiul în spatele căruia era ascuns Valerius. Barbarii scoaseră un urlet sălbatic. Strigăte și hohote de râs umplură văzduhul. Pe trupurile lor aproape goale, Valerius nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înfiptă chiar deasupra capului său, vibrând ușor. Celții. Nu erau spirite - erau celți. Valerius îi puse din nou mâna pe cap lui Lurr, îndemnându-l să nu reacționeze, să nu atace. — Tarosh! tună un glas. Valerius văzu în fața lui un gigant cu barbă lungă, blondă. Îl recunoscu pe barbarul înalt care mai înainte îl decapitase pe soldatul roman. Uriașul îl privea cu un rânjet ce se ivea din barba mânjită de sânge. Părul roșcat îi ieșea de sub un coif de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în fața dușmanului. Armele quazilor se îndreptau cu un zgomot teribil spre singura parte expusă a soldaților, capul, protejat de cassis, deoarece trupurile erau apărate de formația strânsă a scuturilor. Soldații ridicau vertical scutul dreptunghiular, care îi depășea în înălțime pe giganții germani. Când securile loveau marginea superioară a scuturilor, acestea se roteau, sprijinindu-se pe coifuri, iar soldații, apărați ca de un acoperiș, se trezeau în fața unui soi de coridor ce ducea direct spre șoldurile și coapsele dușmanilor. Săbiile lor lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și, cu toată fața întinerită, a chicotit vinovat. S-a terminat. Nu mai e nimic, nu astăzi. — Nu-l omorâți! a țipat mulțimea ascuțit când polițiștii l-au întins pe macadamul murdar. — Nu-l omorâți! veni în sprijinul mulțimii și gigantul nordic care stătea lângă mine, o adevărată forță a naturii, clădită prin flotări și alimentație vegetariană, îmbrăcat în trening. Acum veneau alții cu sfaturile și povețele lor, în vreme ce șoferii înfuriați ieșeau urlând în mașinile lor bătucite. Un negru gras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]