1,211 matches
-
imagine, Syna își mângâie partea externă a brațului și nu putem spune că atitudinea nu este plină de gingășie. Dar este o gingășie narcisistă. Syne revine în trupul ei, pentru ea. Acest tip de gest poate dezvălui și mai multă gingășie. Observați cum atitudinea Synei ilustrată mai jos, degajă mai multă tandrețe decât cele precedente. Atunci când interlocutorul se abandonează și capul lui se abandonează. Nu există vreo regulă absolută, însă, în general, cu cât oamenii sunt mai fuzionali, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
este axa capului lor. De fapt, micromângâierile brațelor ne cer să fim, de asemenea, foarte atenți la cap. Pentru că, oricât de paradoxal ar putea să pară, importanța mișcării brațului este aproape inferioară importanței mișcării capului. Mișcarea brațului traduce dorința de gingășie, dar mișcarea capului transmite o informație crucială: indică gradul de intensitate a dorinței de abandonare. Gesturile de abandonare sunt reperate adesea mai limpede la femei decât la bărbați. Nu există nici o rațiune psihologică pentru care ele ar fi mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și pasiunea ce străbate versurile învecinate cântecului popular ca simplitate ale Mariei Banuș; sau ca și energia și dinamismul strunit în cuvinte și imagini sigure, bine elaborate ale lui E. Jebeleanu; sau ca și apriga combativitate alternând cu simțăminte de gingășie și de duioșie a lui Eugen Frunză; sau ca și suplețea în exprimare unduioasă ca un izvor ce-și face loc printre pietre, a Veronicăi Porumbacu; sau ca și precizia de redarea imaginilor a lui Mihu Dragomir sau ca izul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nuvelele în două volume, Colecționarul de pietre prețioase (1926) și Aventura (1929), impunându-se ca o prezență foarte personală în peisajul literar al deceniului al treilea. Spre deosebire de nota cvasidominantă a prozei feminine, A. ocolește apelul la atmosfera liric-duioasă și la gingășiile stilistice explicite. Atât nuvelele, cât și, mai târziu, romanul Soarele negru (I-II, 1946-1949) relevă un acut spirit de observație, o decizie constantă în prezentarea și comentarea detașată a vieții, o înțelegere artistică particulară a selectării și filtrării informației brute
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
unui sămănătorism întârziat. Greu desprinse de lecția de morală sunt și romanele lui A. Adelina (1934), roman confesiv, intenționa să fie o replică la Adela lui G. Ibrăileanu, prin acreditarea ideii că iubirea trupească nu este un „păcat”. Amazoană fără gingășie, Adelina rămâne un personaj confuz într-un roman minor. Nici Dezmoșteniții (1935) nu are alt merit decât acela al priorității tematicii (lumea infirmilor). Predilecția pentru situații-limită ajunge aici la paroxism și generează pagini tipice de melodramă. Moara Roșie (1939) este
ATANASIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285483_a_286812]
-
mușcărilor mele” scrie Erasmus lui Morus, „răspund că de totdeauna a fost îngăduită scriitorilor libertatea de a înfățișa, nepedepsiți, umorul vieții celei de toate zilele, cu rezerva, însă ca această libertate să nu se transforme în patimă. Sunt uimit de gingășia urechilor din vremea noastră: ele nu mai pot suporta decât titluri pompoase. Mai mult chiar, se văd oameni cu păreri așa de sucite despre religie, că ar răbda mai degrabă cele mai mari pângăriri aduse lui Christos, decât să tolereze
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
abuzivă, pletorică sau neadecvată. (3) Ca să nu repetăm greșelile altora, este bine să ținem cont de câteva exigențe: Citatul să nu fie lung, obositor, neclar. Să nu fie banal, previzibil, afirmativ general. Din citat, trebuie să transpară sentimente puternice: ură, gingășie, durere, afecțiune etc. Altfel spus, citatul să nu suporte transpunerea în stilul indirect liber, cum este cazul unei apelări banale: „Domnișoară, cât este ceasul?”. De netranspus în stilul indirect pot fi: elementele de argou, oralismele, neglijențele de exprimare, regionalismele, arhaismele
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
elogiu consolant. Uneori cei doi ochi umezi cădeau asupra unui biet ascultător terorizat, Conferențiarul avea aerul de a-l lua de o parte, de a-i face confidențe măgulitoare, îl bătea cu vorbele amical pe umeri, îi făcea mulțime de gingășii nespuse, în vreme ce publicul asista respectuos la o întrevedere ce s-ar fi părut că nu-l privește. Repede însă, N. Iorga redevenea nemulțumit. Pacientul era disprețuit, mustrat. Împuns cu degetul în direcția coastelor și, printr-un proces clamoros, condamnat vindictei
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
încolăcite! Povestirile pline de imagini cinematografice, drăgălașe, sunt calde, curgătoare, iar sâmburii înțelepciunii sunt plantați cu grijă. Lupta pentru strălucire, admirație și validare, răbdare, atenție și încredere, aceste atribute și atitudini ce se regăsesc în lumea reală, sunt transpuse cu gingășie în lumea "celor ce cuvântă prin imagini". Felul în care sunt priviți locuitorii grădinilor, mărilor, copacilor transformă un loc de existență, muncă și trudă într-un loc plin de viață și imaginație.
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
colegi de salon și vecini de pat. Bacilul tuberculozei afectase Mariei coloana vertebrală, dar se putea mișca cu ușurință, lucru pe care Nick nu îl putea face. Suferea enorm, privind cu durere din patul lui de chin, dar Maria cu gingășia sufletului ei, acum îi îndeplinea toate poftele. Era și mamă și soră și prietenă, înveselindu-l și încurajându-l în fiecare zi, timpul părea că se scurge mai ușor. Maria venea dintr-o casă de copii orfani, avea nevoie și
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
a societății românești din zona Craiovei imediat după naționalizare, prin nararea poveștilor unor personaje din diverse categorii sociale, atât din mediul rural cât și din cel urban. Autorul nu ne ține departe nici de amintirile primilor fiori de iubire și gingășia acestor momente. Astfel amintirea codanei Maria din «Pământul făgăduinței» a rămas la fel de vie și la anii senectuții. Idila cu Rodica din «Prima iubire», înfiripată într-o tabără în timpul gimnaziului, uitată și reînsufletiță mai târziu în anii liceului, sunt alte câteva
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Să nu te temi de ceea ce ți-e promis! Îi luasem mâna în ambele palme încercând să o duc la obrazul meu, să o simt. Un bocănit tare străbătu camera și farmecul s-a risipit. Îi pusesem mâna jos cu gingășie, temându-mă parcă să nu o sparg. Am privit-o în ochi și înțelese că venise timpul în care trebuia să stabilim acțiunile noastre viitoare. Se ridicase de pe scaun încet și se așezase undeva în spatele clasei, în timp ce eu mă îndreptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
neașteptate bătrânul principe. — Da, stăpâne, se grăbește să aprobe Fulcinius. Peristilul este într-adevăr decorat cu verdeață, cu o iederă ce nu moare niciodată. — Bănuiești de ce? Amărâtul clatină mai întâi din cap. Îi vine însă o idee salva toare: — Datorită gingășiei florilor... Împăratul se întoarce spre el și-l privește cu uimire. A ni merit-o! Trio Fulcinius prinde curaj: — Nu-i este nimănui mai ușor să vorbească decât îi este na turii să coloreze. Adăugă exaltat: — Zburdă și joacă plină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cerea zeilor. Munca începuse să i pară un anacronism, iar ambiția, o rușine. Și totuși, se întorcea aproape zilnic în camera de lucru și scria. Compunea poezii lirice în latină și în greacă. Unele chiar foarte savante. Iar ea lăuda gingășia minunată a odelor, se minuna de farmecul lor și nu avea destule cuvinte să le proslăvească hazul și frumusețea. Și când se anunța ora de baie, a noua, în timpul iernii, a opta, vara, se dezbrăcau amândoi și se plimbau pe la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pic zumzetul de voci dinăuntru. Un glas de fetiță țâșnește vesel precum trilul unei privighetori. Inima îi tresaltă de bucurie. Livilla lui cea frumoasă ca o zeiță și înțeleaptă asemeni unei femei mature, care reușește totuși să-și păstreze toată gingășia și sfiala anișorilor ei. Nouă la număr! Surâde nostalgic. Ce repede trece timpul! Mai ieri era bebeluș, acum e școlăriță. Învață și ea alături de băieți, de Neron de fapt, fratele cel mare. Drusus nu a împlinit încă cinci ani. E
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fenomenul este alarmant, din moment ce se caută soluții. Și nu se aplică prevenția, ci un vaccin (oferit fetițelor de 13 ani), care nu poate compensa maltratarea chirurgicală, și nu numai, a colului. Colul uterin este un organ fin, trebuie tratat cu gingășie. Cine s-a gândit să educe bărbatul, care nu de puține ori, se manifestă bestial, în actul sexual? Daniel Reid (29) încearcă să educe comportamentul sexual al bărbaților, în cartea „Tao pentru sănătate, sex și longevitate”. Pe femeie nu o
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
condus la întâmplare. Toate deodată s-au spulberat și a survenit moartea ca un fapt al vieții, fiindcă viața este eternă... august, 2004 Elena Poamă Despre volum Gheorghe Zarafu Alexandru Poamă sau nostalgia copilăriei Un autor atras de farmecul și gingășia universului infantil, întruchipat de propriii lui copii, se dovedește a fi Alexandru Poamă, răpus de o moarte fulgerătoare în pragul vârstei de 49 de ani. Având, la o privire grăbită, caracterul unui album de familie, unica sa carte publicată, „Sorin
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mi-am recunoscut greșelile, mă bat pe pulpă; sunt rușinat și roș de rușine, căci port ocara tinereții mele." 20. Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?" "Căci cînd vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingășie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el, și voi avea milă negreșit de el, zice Domnul. 21. "Ridică semne pe drum, pune stîlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat... Întoarce-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
de armură, îi apărea acum, în ciuda tăieturii scurte a părului și a hainelor bărbătești, mai aproape de imaginea pe care o păstrase despre ea. Sânii ascuțiți împungeau pieptarul de in, iar genele, zbătându-se câteodată mai repede, puneau același văl de gingășie feminină pe chipul său hotărât. însă energia și agilitatea pe care o arătau fiecare mișcare, semn clar al exercițiului fizic susținut, erau totuși acelea ale unui războinic. Așezându-se pe un scăunel, Sebastianus luă pocalul de bere pe care servitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
simt din plin, Gustul vieții, fericirea Să uit c-am pierdut ... iubirea! ACESTEA TOATE, LUMII DE DUMNEZEU VORBESC! Parfumuri ce coboară din inima pădurii Și cântece vrăjite din lirele naturii, Umbrele-nserării, plutinde pe câmpie Și florile grădinii cu blândă gingășie, Mulțimile de stele care pe Cer lucesc Și tril de păsărele ce vesel ciripesc, Valurile mării cu zbaterea-n milenii Și cântecele care le-ascultă pământenii, Soarele și Luna pe cer când strălucesc, Izvoarele ce cântă, curg ori clipocesc, Frumoase
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
de un alb luminos, geometric rotunde, crescând în amploare de la încheietura mâinii în sus; ochii lungi, cu încarnatul pleoapelor mat, ca la copii, și genele stufoase umbrindu-i albastrul privirilor; bărbia îngustă, fină, de rasă evoluată, care-i dă o gingășie emoționantă; linia corpului frântă, ascunsă pe alocurea, ca să reapară în toată puritatea ei. În sfârșit, confecțiunea rochiei-jucărie ajungând la un stadiu care necesita intervenția mașinii de cusut, Adela mi-a dăruit privirile, amânând croitoria pentru altă dată. I-am arătat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
voia ei: - Ați putea să-mi spuneți, mă rog, de ce la voi nu se deretică seara? E păcat cumva? Întrebarea, după părerea Mașei, era destul de Îndrăzneață, așa că femeia căută să-și Îndulcească tonul cu acest „mă rog“, rostit cu oareșicare gingășie. - Pentru că dereticatul, ca, de altfel, și orice fojgăială, tulbură spiritele ce vin să-și găsească odihna noaptea, aciuându-se pe lângă casa omului și ascunzându-se prin diferite unghere... - Despre ce fel de spirite vorbiți și despre ce fel de unghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o volută prin fața ușii date-n lături și se pierdeau pentru o clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau, ciripind cu gingășie, la locul lor. Cu găletușa strânsă Între picioare, Mașa stătea privind pierdută la această zbenguială matinală ale celor două păsăruici, gândindu-se mereu la ale ei. Trecuse atâta amar de timp de când se Întorsese din Țara Sfântă, Însă chipul fardat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de salahori la acest debarcader...“. Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit) degaja o oareșicare curățenie și gingășie sufletească. Ippolit se fâstâci. Brigadierul nu prea era obișnuit să aibă parte de tandrețuri. Nevastă-sa Îl ținea - și pe bună dreptate - la respect. Ca să nu se observe că s-a pierdut cu firea, Subotin Își mai tăie o felie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să constate cu oarecare mirare faptul suficient de cotraversat: soția gazdei era o femeie pedantă, suficient de frumoasă. „Ce o fi găsit la țiganul ăsta? Mai urât decât „Scaraoschi” și, fără un picior? Unii oameni invidioși bârfeau vrute și nevrute. Amorezat de gingășia și frumusețea persoanei, Gică picior de lemn, se Însurase cu ea, cunoscând’o În casele de toleranță... Dar, În ciuda acestor bârfitori, femeia cu nimic nu se deosebea de o adevărată doamnă. Evident, suficient de distinsă, avea o grație propie În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]