878 matches
-
alimentație normale prin următoarele calități: au un efect adeziv puternic În mediul umed; prin utilizarea lor, proteza se lipește perfect de gingie; căptușesc proteza, prevenind rănile datorate frecării și presiunii (leziuni de decubit); nu pătrund resturi alimentare Între proteză și gingie; proteza dentară nu mai este percepută ca un corp străin și nu se mai mișcă În timpul vorbirii sau masticației, permițând adaptarea rapidă...” Dacă proteza e atât de grozavă, atunci de ce o mare parte din clienți (70% din pacienți) se trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
direcția acvariului, dar nu-l văzu În prima clipă. Acvariul atârna ca o colivie agățat de tavan. Peștișorii Înotau printre scoici și printre proteze. Dinții albi de ceramică erau acoperiți de o mâzgă verzuie. O mulțime de viermișori roiau printre gingiile de plastic. „Clinc Advance. Implantologie ORALĂ. DentalPlus&Minus tratează fără operație! Fără internări! HEMOROIZI. FISURI ANALE. Folosiți Proculine AU!” De când cabinetele de implantologie orală se ocupau de hemoroizi? Noimann nu aplicase această metodă În cabinetul lui. Dar, poate cu timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Igiena cavității bucale necesită, Într-adevăr, multă atenție. Pe lângă resturile alimentare, pe dinți, odată cu saliva, se depun și alte resturi: idei și sentimente, mai mult sau mai puțin digerate. Aceste resturi se depun În straturi invizibile pe smalț și pe gingii. La un moment dat, cuvintele Încep să pută. Chiar și cele frumos mirositoare. Dacă resturile alimentare pot fi Îndepărtate prin periaj, celelalte resturi persistă un timp mult mai Îndelungat. Dinții fosforescenți ar face vizibile astfel de gunoaie. Noimann Își mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
curățarea tartorului, o substanță reziduală malefică, provenită din arderea incompletă a ideilor și sentimentelor, ce se depune În straturi invizibile pentru ochiul liber, dar vizibile pentru ochiul minții sau mai degrabă cel al inimii, prin tăcere, În cavitatea bucală, pe gingii și smalțul dinților, ar trebui folosite alte instrumente și alți Înălbitori de esență subtilă. Jurământul tăcerii, practicat În vechime de adepții lui Pitagoras, te curăța de aceste resturi verbale, care rămân mult timp Între dinți. Resturile verbale, pe timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se mulțumise să asculte un lăutar... Chelnerii Îi aduseseră un platou cu fructe de mare... Noimann desprinsese de pe platou o stridie, o Înmuiase În sos, apoi o plimbase agale prin gură, strivind-o cu vârful limbii de bolta palatină și gingii. După care o Înghițise cu delicatețe, salivând ușor. Stridia cerea acreală și un Întăritor, astfel că Noimann luă o felioară de lămâie, mestecând-o Între dinți. Cerul gurii i se strepezise și Noimann Îl destinsese, dând pe gât un păhărel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
palpita În beznă. Gemetele celor trei se contopiră Într-o arie ambiguă, În care sunetele emise de cele trei guri erau acompaniate de cele ițite de alte orificii. Sus-jos, stânga, dreapta. Sus-jos, stânga, dreapta. Și tot așa. Falangele degetelor pocneau. Gingiile clefăiau. Dinții clănțăneau În gură. Sus-jos. Stânga, dreapta. Ritmul se Întețea. Se aflau acum toți conectați la aceeași priză. Ritmul devenea halucinant. Și deodată morișca de trupuri se opri din opinteli. O străfulgerare de lumină și apoi beznă. Tăcere urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și o altă zodie necunoscută. Cinicul răsuflă adânc. „Minți”, făcu el cu o voce moale. Trabucul Îi alunecă dintre degete, rostogolindu-se pe dușumea. Penitentul Îl culese și-l băgă În gură cu capătul aprins. Limba sa Îl roti printre gingii, umplându-se de scrum, apoi Îl Întoarse, așezându-l Între dinți. Fața penitentului căpătă o expresie sfidătoare. Privindu-l, Noimann-cinicul fu cuprins din nou de furie. Piciorul i se ridică de la sine putere, lovind mai Întâi plexul și apoi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ficat. Mânuiesc cu multă Îndemânare cuțitele și furculițele de pe masă. Taie ficatul cu gingășie. Bucăți-bucățele. Îl Împing la marginea farfuriei. Ce clinchet plăcut. Ți se face foame și mai ales sete. Buzele sunt crăpate. Firicele de sânge se preling din gingii. „Lilith, Lilith, te hrănești cu celulele mele pline de sevă, Lilith. Ficatul meu e ferfeniță. Limba e Încărcată. Ai grijă... Ai grijă. Sufletul nu simte nimic, doar trupul... De ce această soartă ne-a fost dată tuturor? Oare nu există scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reportofonului. Tovarășa Lătrău îi dă piersica Baronesei Degerătură... Care zice: — Ai dreptate. Baroneasa Degerătură zice: Chiar sună îngrozitor. Și Tovarășa Lătrău se apleacă spre microfon și spune: — Dacă înregistrezi acuma, ești un nesimțit. Baroneasa Degerătură, cu dinții ei slăbiți în gingii, clănțănind, fiecare dinte mare și alb cu rădăcina maronie și subțire la vedere, îi înmânează piersica Ducelui Vandalilor. Ducele, care și-a desfăcut coada de cal și părul îi atârnă pe față, mestecă aceeași gumă cu nicotină pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
față către ei aruncând în silă, sau poate din milă, o doză letală, de praf puturos. Își face simtită prezența, prin aer, pe jos, prin cotloane al Morții prea alb praf puturos, pe nări îl simti cum urcă în sus gingia e albă, uscată, crăpată aspect de nisip vânturat o doză mai vor, o doză, și-atât! E visul suprem al celor căzuți Ce vor de la Zeu, o marfă de-a gata și fără de plată....
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el. * La Isarlîk, cea albă de lespezi, gloata suie, Dar greii pași prin ierburi și stuh se-împleticesc. În ochi, din lâncezi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
căci, într-adevăr, Nastratin Hogea, mereu soitariu, bufon, eșuează cu caicul său la mal, părând, cu fălcile încleștate, ca se autoadevoră: "Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei,/ Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite,/ Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite/ Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel./ Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el." Domnișoara Hus, apelând din nou la sursele fabulosului magic, despre o femeie-liliac, conjurând stelele cu pumnul făcut masor spre a-și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că ăsta-i cel mai bun lucru care s-ar putea face. S-o facă una cu pămîntul. — De ce spuneți asta? Portarul mă privi cu un aer confidențial. CÎnd zîmbi, am observat că Îi lipseau cel puțin patru dinți de pe gingia superioară. — Oamenii ăia, familia Aldaya... Cu ei nu era lucru curat, știți și dumneavoastră ce se spune. Mă tem că nu. Ce se spune? Știți dumneavoastră. Zvonurile și toate celea. Eu, de crezut În poveștile astea, nu cred, firește, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu putu să nu cuvânteze, ceea ce nu ar fi voit, ca sub o irepresibilă toană: Parcă e adierea Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul unic, hipertrofiat și intangibil, Pepenoaica: Dacă acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bine. Dacă mă îmbrac bine înseamnă că mă schimb și nu vreau să mă schimb. Blend a med-ul Blend a med, sunt cu Blend a med de șapte ani, fiindcă Blend a med-ul nu mi-a cauzat sângerarea gingiei, celelalte da, le-am încercat pe toate. Verde deschis e culoarea preferată la periuță. Mă duce gândul la copaci. Roșu și vișiniu. blugii Nu-mi place să mă îmbrac în verde sau roșu. Și deși nu-mi place albastru, blugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pentru versiunea Gavrilă am dat echivalentul în țigări și nes al unui play station 1, plus discuri cu jocuri. Am semnat pentru... măseaua de minte Acum îmi iese o măsea de minte... da, mă supără. Când mănânc sau apăs pe gingie. Asta e a doua care-mi iese. mintea N-am mintea educată cum aș fi vrut eu. Cred că aș fi putut să fiu mai mult decât sunt acuma. Acum nu sunt decât un nenorocit, un criminal. Cineva din cadre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îi era atât de bronzată, încât îl puteai lua cu ușurință drept oriental, și era atât de lungă... față de cal, ce mai! Dar nu era numai fața. Și nasul era lung. Când deschidea uriașa-i gură și râdea, dezgolindu-și gingiile, impresia de cal era și mai puternică. Cu tot cinismul ei, tânăra Tomoe își făurise o imagine de vis în legătură cu acest tânăr francez care urma să stea la ei. Nici nu i se părea exagerat că-și dorea ca acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a întâmplat? Nu stăteai la hotel? Datorită ție am reușit s-o întind, dar m-am lovit când am sărit. Mă doare și acum un pic. Și-a dus mâna la șold și a rânjit de i s-au văzut gingiile. Ce ți s-a întâmplat? M-au dat afară din hotel. Și-a arborat zâmbetul obișnuit și s-a frecat la ochi de oboseală. — Vai! Te-au luat în șuturi? Femeia l-a privit surprinsă, dar era cu ochii-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Ei, nu mai spune! Uite și mai încolo: „...promisiunile gesturilor ei încetinite, aeriene și buzele pline pe care și le mușca leneș, inconștient, care-i dădeau un aer de copil veșnic îmbufnat”... Aha... așa zici tu... buzele ăleia, ca și gingiile, îs mai degrabă vinete-cenușii, ca și unghiile. „Noaptea rătăcea ca un abur printre lucruri, fiecare obiect îmi amintea de carnea ei pe care o știam fără s-o fi atins vreodată, era acolo, o simțeam în jurul tâmplelor, îmi cuprindea omoplații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și să-ți dai bojocii afară, da’ foc totuși. - A, noi luminăm... - Nu, ne pârpălim. Ne mai iese din când în când câte-o pălălaie pe gât, suflăm noi cu putere, mai umflăm mușchi și obraji, dar ne ardem numai gingiile și gura, n-atinge pe nimeni... *** A înflorit un arbore ornamental în spate, lângă tancul de apă. E un copac înclinat, care pare oricând gata să se prăvălească, să se desprindă din rădăcini. Are câteva crengi cu flori bătute, roz-violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe Marcu, e disperat de întârziere.”, lipit pe ușa de la bucătărie, lângă „Închide apa și gazul!”. Înghit o felie de pâine cu sare. Altceva nu merge, nu alunecă pe gât. Apa are gust de clor. Îmi curge sânge de la o gingie. Înghit. E un miros de stătut în birouașul în care abia am loc să mă mișc. Cărți pe sus, pe jos, pe pervaz, îngrămădite. Ziare. Grămezi de ziare. Pătura pe care-am întins-o pe podea, să mă lungesc când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
neștiind cum trebuie să reacționeze, fu brusc copleșită de grozăvia acelei situații și Începu să urle În gura mare: — Mi-e rușine! Mi-e rușine! Mi-e rușine! Ah, ce rușine mi-e! arătându-și caninii proeminenți, oarecum drăgălași, și gingiile de o culoare cam bolnăvicioasă. Am realizat că mă udasem și eu În interiorul coapselor, deși nu doream ca asta să se Întâmple. Se spune că dimensiunea erotică este responsabilă de destrămarea individualității umane. Eu nu prea citesc cărți, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
parcă acum îmi era teamă. Am rămas nemișcat. "Hai, Întoarce-te!" îmi porunci vocea. Și m-am supus. Primul lucru care m-a izbit la necunoscutul din fața mea a fost gura știrbă. Lăbărțate într-un rânjet batjocoritor, buzele cărnoase dezveleau gingiile goale în care mai stăteau înfipți câțiva dinți putrezi. Apoi i-am văzut fața ciuruită de vărsat, sprâncenele spălăcite, ochii reci, de broască, și gușa. O gușă mare pe care o purta sub barba roșie ca pe un medalion. Părea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pădure după pădure, până voi fi confundat cu Timpul. Iar tu, femeie, te vei fi trecut de mult și nimeni nu va mai tânji să-ți vadă sânul... Vei fi o umbră: cocârjată, știrbă și haină... Vei morfoli pesmeți între gingii și te vei uita spre mine la fel ca acum, fără să pricepi nimic. Vei pieri privindu-mă!” §Cam așa arată visul tău în viziunea Eremitului. Vor fi obiecții, cititorul va... E problema lui, eu scriu! Ești obosit, dormi puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
precis, fiindcă nu mai simți dorința. Vei întreține cu Caravella, peste noapte, o relație platonică; sau veți zvârli lăturile aduse drept tain și veți avea ceasuri de orgie. Va mai trebui - pentru asta - să ascunzi, repede, între buza superioară și gingii, somniferul forte pe care ești pus să îl înghiți sub privirea infirmierului-killer. ...Vor să te scoată nebun. Te-au scos. Pentru că ți-ai mâzgălit notele de plată! Oripilat de neputința de a face față creditorilor; de indiferența editorilor, care ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]