KorAP: Find »[drukola/base=gladiator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...39 >

965 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

-și mai amintea nimic. Velunda îl părăsise; toate celelalte nu mai contau. Bărbații din apropiere vorbeau despre luptele de gladiatori ce urmau să aibă loc în arenă din porunca împăratului. Povesteau că în urmă cu câteva zile Vitellius cumpărase un gladiator pe care îl adusese tocmai de la Treveri. Numele lui de luptător era Skorpius. O clipă, numele acela stărui în mintea lui Valerius, care îl văzu pe Titus în taverna de la Colonia Agrippinensium. Titus îi vorbise cu teamă despre acel gladiator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
gladiator pe care îl adusese tocmai de la Treveri. Numele lui de luptător era Skorpius. O clipă, numele acela stărui în mintea lui Valerius, care îl văzu pe Titus în taverna de la Colonia Agrippinensium. Titus îi vorbise cu teamă despre acel gladiator invincibil. Valerius se ridică. Avea să plece departe de toate acelea. Dacă Velunda îi vorbise despre destinul său, ei bine, acesta avea să fie: va întoarce spatele lumii și va fugi. Deodată fu cuprins de îndoială. Se uită spre cer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
plece, să nu fugă. Destinul îl adusese la Augusta, și acolo trebuia să rămână. Dispăru în mulțime. În clipa aceea, doi tineri se îndreptară spre grupul de bărbați care se așezaseră la umbra castanilor. Plini de entuziasm, anunțară că soseau gladiatorii de la Școala din Tolosa. Curând aveau să intre pe poarta principală a cetății și să străbată Augusta, înainte de a fi închiși în Ludi, aproape de arenă. Lui Valerius i se păru că se trezește dintr-un vis. Se ridică brusc, cuprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
bărbați. — De la Școala din Tolosa? întrebă, străduindu-se să-și stăpânească neliniștea. Am auzit bine? — Noi toți pariem pe ei, zise un tânăr, zornăind niște monede. — Mai bine pariază pe Skorpius, îl sfătui vânzătorul de melci. Vitellius nu suferă ca gladiatorul lui să piardă - iar dacă l-a ales pe Skorpius, asta înseamnă că e imbatabil. — Cum adică? - Valerius își puse săculețul la gât. Cum adică, Vitellius nu suferă să fie învins? Asta înseamnă că luptele sunt aranjate? — Ai înnebunit? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
că e imbatabil. — Cum adică? - Valerius își puse săculețul la gât. Cum adică, Vitellius nu suferă să fie învins? Asta înseamnă că luptele sunt aranjate? — Ai înnebunit? Nu sunt aranjate. Vreau să spun că Vitellius îl aduce în arenă pe gladiatorul care îi aparține numai dacă acesta e mai puternic decât toți ceilalți și e sigur de victorie. Pe cât pui pariu? îl întrebă, trecând monedele dintr-o mână în alta. Valerius strânse amuleta în pumn. — Voiam să aflu vești despre Școala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de victorie. Pe cât pui pariu? îl întrebă, trecând monedele dintr-o mână în alta. Valerius strânse amuleta în pumn. — Voiam să aflu vești despre Școala din Tolosa. Conducătorul ei este tot Manteus? Tot el, ticălosul ăla bătrân. Ultima oară când gladiatorii lui au luptat aici am pariat pe adversarii lor și am pierdut. — Știi cumva dacă printre gladiatorii lui e un gal - Valerius își drese glasul -, unul pe nume Salix? Deodată, mulțimea din piață începu să se agite. Toată lumea striga un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în pumn. — Voiam să aflu vești despre Școala din Tolosa. Conducătorul ei este tot Manteus? Tot el, ticălosul ăla bătrân. Ultima oară când gladiatorii lui au luptat aici am pariat pe adversarii lor și am pierdut. — Știi cumva dacă printre gladiatorii lui e un gal - Valerius își drese glasul -, unul pe nume Salix? Deodată, mulțimea din piață începu să se agite. Toată lumea striga un nume: Salix! Dinspre ziduri se auziră voci, zgomot de copite și huruitul carelor ce înaintau, asaltate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
unul pe nume Salix? Deodată, mulțimea din piață începu să se agite. Toată lumea striga un nume: Salix! Dinspre ziduri se auziră voci, zgomot de copite și huruitul carelor ce înaintau, asaltate de oamenii bucuroși să-i vadă de aproape pe gladiatorii de la Școala din Tolosa și, mai ales, pe idolul lor, Salix. Paznicii și soldații încercau zadarnic să îndepărteze mulțimea. Cortegiul înainta încet. Închiși în carele ce semănau cu niște cuști, gladiatorii își țineau fețele lipite de barele de lemn. Unii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de oamenii bucuroși să-i vadă de aproape pe gladiatorii de la Școala din Tolosa și, mai ales, pe idolul lor, Salix. Paznicii și soldații încercau zadarnic să îndepărteze mulțimea. Cortegiul înainta încet. Închiși în carele ce semănau cu niște cuști, gladiatorii își țineau fețele lipite de barele de lemn. Unii râdeau, alții îi blestemau pe zei, pe Vitellius și mulțimea ațâțată, alții întindeau mâna să atingă vreo femeie. Un băiețaș aruncă spre ei o legătură de verdețuri putrezite. — Trăiască Skorpius! O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Acum erau chiar în fața lui. Era cu neputință să ajungi la ele; oamenii se îmbulzeau să nu piardă spectacolul campionilor închiși în cuști asemenea fiarelor. În cele din urmă, reuși să se apropie de un car. — Salix! îi strigă unui gladiator care îl privea. Știi unde-i Salix? — Nu-i aici, mergi mai în față. Întotdeauna stă în primul car. Strângându-și sacul la piept, Valerius reuși cu greu să ajungă la primul car. — Salix! Salix îl privi, nevenindu-i să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cu spatele, strângând în pumn câteva monede. Salix zâmbea, cu fața lipită de zăbrele. — Ai venit să pariezi pe mine? — Am auzit că ești campion, că ești cel mai bun... Îi auzi? Strigă numele tău. — Dar pariază pe Skorpius, râse gladiatorul. Cât timp a trecut de când ne-am văzut ultima oară? — Nu atât de mult încât să nu te mai recunosc. Te-am văzut imediat. Părul roșu... — Și tu, cu ochii ăștia... râse Salix. Ești înalt, puternic... Ai putea fi gladiator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
gladiatorul. Cât timp a trecut de când ne-am văzut ultima oară? — Nu atât de mult încât să nu te mai recunosc. Te-am văzut imediat. Părul roșu... — Și tu, cu ochii ăștia... râse Salix. Ești înalt, puternic... Ai putea fi gladiator. — Sunt medic - Valerius să agăță de zăbrelele carului ca să nu fie smuls de mulțime. Cât mai ai până vei fi din nou liber? — N-ai aflat că asta e ultima mea luptă? Voi învinge și voi fi liber. Voi fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
gestul prin care îi cerea să nu plece. Auzi din nou numele lui Salix aclamat de mulțime. Își revăzu prietenul, închis în carul ce intra în Ludi. Se întoarse spre Antonius. — Ai aflat despre Salix? Mâine au loc lupte de gladiatori. Azi-dimineață am fost în oraș și l-am văzut. Îți aduci aminte de el? I-am vorbit... E convins că va câștiga ultima luptă, dar îl are ca adversar pe Skorpius. — Știu toate astea. Știu că mâine Vitellius va oferi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-se. Tocmai de asta se temea Vitellius... că Galbiana va fi condusă de un bărbat curajos, ca fratele meu. — Vitellius îl va primi mâine pe Antonius. Discuția va avea loc în pulvinar, în amfiteatrul de unde Vitellius va privi luptele de gladiatori. — În pulvinar? În timp ce gladiatorii vor muri în arenă, Vitellius se va uita la ei, îmbuibându-se și îmbătându-se? Și discutând? — Se spune că vederea sângelui îi face plăcere. Ca și lui Tiberius sau Claudius... Îi imită pe împărați, răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se temea Vitellius... că Galbiana va fi condusă de un bărbat curajos, ca fratele meu. — Vitellius îl va primi mâine pe Antonius. Discuția va avea loc în pulvinar, în amfiteatrul de unde Vitellius va privi luptele de gladiatori. — În pulvinar? În timp ce gladiatorii vor muri în arenă, Vitellius se va uita la ei, îmbuibându-se și îmbătându-se? Și discutând? — Se spune că vederea sângelui îi face plăcere. Ca și lui Tiberius sau Claudius... Îi imită pe împărați, răspunse Errius, turnând vin în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
E hotărât să învingă, cu toate că știe cât de abil e Skorpius. — Dar mâine vei fi în pulvinar cu Vitellius... Poate îl convingi să-l cruțe... — Să-l cruțe? zâmbi batjocoritor Antonius. Cum poți să crezi că Vitellius va cruța un gladiator pe care vrea să-l sacrifice în cinstea zeului? În cazul ăsta, clemența lui ar fi nefastă, căci ar stârni mânia zeului și i-ar împiedica proiectele mărețe... Avem o singură speranță: aici, la Augusta, oamenii sunt nebuni după Salix

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
său. Asculta vântul și chemarea cucuvelelor. Surâse fericit când Velunda veni alături de el. O îmbrățișă și îi respiră parfumul. Simți pe piept mâinile ei ușoare și mângâie trupul acela care continua să-i aparțină. 21 Primăvara, când începeau luptele de gladiatori, amfiteatrele de pe tot teritoriul Imperiului erau pline. Augusta Rauricorum, unde se intersectau drumurile dinspre Italia, Germania și Gallia, gemea de negustori, actori, aventurieri, soldați, oameni politici, prostituate și vânzători ambulanți. În fiecare an, laniștii își aduceau aici marfa: gladiatorii. Imitându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
de gladiatori, amfiteatrele de pe tot teritoriul Imperiului erau pline. Augusta Rauricorum, unde se intersectau drumurile dinspre Italia, Germania și Gallia, gemea de negustori, actori, aventurieri, soldați, oameni politici, prostituate și vânzători ambulanți. În fiecare an, laniștii își aduceau aici marfa: gladiatorii. Imitându-i pe Pompeius și Caesar, pe Augustus și pe Tiberius, care știuseră să transforme luptele de gladiatori într-un puternic instrument de guvernare, Vitellius încerca să câștige bunăvoința mulțimii oferindu-i munera, un spectacol imperial prin excelență. Încă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și Gallia, gemea de negustori, actori, aventurieri, soldați, oameni politici, prostituate și vânzători ambulanți. În fiecare an, laniștii își aduceau aici marfa: gladiatorii. Imitându-i pe Pompeius și Caesar, pe Augustus și pe Tiberius, care știuseră să transforme luptele de gladiatori într-un puternic instrument de guvernare, Vitellius încerca să câștige bunăvoința mulțimii oferindu-i munera, un spectacol imperial prin excelență. Încă din zori, orășeni și țărani se îmbulzeau în amfiteatru, încercând să ocupe un loc bun pe trepte. Acum arena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Nu privise nici spre mirmillonul care, ascuns în spatele scutului său asemenea țiparului între stânci, evita atacurile tracului ce mânuia o sica de forma unui cioc de vultur, executând lovituri circulare, menite să învingă rezistența celuilalt. Nu privise sângele și leșurile gladiatorilor învinși. — Legatul nostru nu vorbește? întrebă pentru a doua oară Vitellius, care scruta pe sub sprâncene chipul încordat al lui Antonius. Măcar să bea! Întinse propria cupă unui sclav, pentru ca acesta să i-o dea lui Antonius. — Bea pentru sănătatea și pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
și ai lui Caecina, care a ajuns la Cremona. — Otho și-a adunat și el armata de pe pământ și de pe mare, zise Antonius ridicând glasul, pentru a acoperi vacarmul arenei. Are pretorieni, o legiune, cohorte urbane și un corp de gladiatori. Nu-s mai mult de treizeci de mii de oameni cu totul, rânji Vitellius, vârându-și degetele în vasul cu pești și sos de ciuperci pe care i-l întindea Listarius. — În ajutorul lui Otho, împăratul nostru, sunt gata să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
înfigea pumnalul în inima celui pe care-l ura. Antonius avea să-și cultive ura în minte, zi și noapte. Era convins că, nu peste multă vreme, urma să-l vadă pe Vitellius mort la picioarele sale, așa cum mureau acum gladiatorii în arenă. Avea să-și dedice toată energia misiunii sale, își promise, privind mulțimea pestriță ce aștepta intrarea lui Salix și a lui Skorpius. Valerius se opri. Văzuse profilându-se printre copaci, sub cerul înnorat, zidurile cenușii ale amfiteatrului. Dinspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
umerii puternici, cu pielea foarte albă, apoi trupul gol, uns cu ulei, ce strălucea în lumina soarelui. Purta doar un perizom roșu. Picioarele, groase ca niște trunchiuri de copaci, se sprijineau, goale, pe platforma ce părea să-l aducă pe gladiator din adâncul infernului. „Skorpius“, se gândi Valerius. I se păru că bărbatul acela uriaș semăna cu un monstru marin, din cauza solzilor de bronz care îi acopereau brațul stâng. Avu impresia că omul cu un aer sălbatic și violent îi rezerva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
oprindu-se la câțiva pași de el. Era mai înalt cu un cap. Salix rămase nemișcat, dar deschise palma și apoi strânse pumnul; emoționat, Valerius recunoscu gestul care, încă din adolescență, anunța izbucnirile de mânie ale lui Salix. Cei doi gladiatori continuau să se privească în tăcere, măsurându-se. Apoi Skorpius se întoarse cu fața spre public, întinzându-se ca o fiară gata să se repeadă asupra prăzii. În clipa aceea văzu doi bărbați intrând pe o poartă laterală. Mâna grăsanului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se părea că scena se derula cu încetineala unei ceremonii funerare. Veni un al treilea bărbat, însărcinat cu probatio armorum. Verifică armele, încercă lamele și vârfurile, apoi plecă, urmat de omul care adusese armele. Arbitrul îi invită pe cei doi gladiatori să se pregătească. Salix fu ajutat să-și strângă bine coiful pe cap. Skorpius agita plasa prin aer. Mulțimea începu să scandeze numele lui. Arbitrul îi examină pe rând pe cei doi gladiatori, din cap până în picioare. Așteptă ca ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]