770 matches
-
sursă de energie a acestuia, asigurând până la 70% din energia necesară; în celulele organismului viu oxidarea glucozei reprezintă sursa imediată de energie, un gram de glucoză dezvoltând o energie echivalentă cu 4,1 kcal. Poliglucidul de rezervă din organismul animal glicogenul depozitat în ficat și mușchi eliberează la nevoie cantitatea de glucoză necesară în scopuri energetice sau de biosinteză. În organismul animal glucidele îndeplinesc și un rol structural (plastic) ca elemente de construcție ale celulei vii, intrând în constituția unor componente
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
fructele coapte, struguri, flori, miere, alături de D-fructoză și zaharoză. Mierea de albine este un amestec echimolecular de D(+)glucoză și D()fructoză. Combinată, glucoza se află în glucide (maltoză, lactoză, zaharoză, celobioza), în numeroase glicozide și în poliglucide (amidon, glicogen și celuloză). Din combinațiile sale, glucoza rezultă prin hidroliză cu acizi sau pe cale enzimatică. În sânge, concentrația fiziologică a glucozei variază între 0,8 1,2 g%. În cazuri patologice, ea apare în urină (diabet). În cantități mici se află
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
OH). Ca structură chimică maltoza este un * glucopiranozil 1,4 *glucopiranoză: Prezența hidroxilului glicozidic imprimă maltozei caracter reducător: prin oxidare blândă formează acidul maltobionic. De asemenea maltoza prezintă anomerie și prin urmare mutarotație. Maltoza reprezintă unitatea structurală a amidonului și glicogenului, care o eliberează prin degradare hidrolitică sub acțiunea enzimelor numite amilaze. În cantități mari maltoza se formează în semințele germinate (extractul apos de orz încolțit se numește malț, de unde provine și denumirea maltozei). Izomaltoza se găsește alături de maltoză în structura
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
eliberează prin degradare hidrolitică sub acțiunea enzimelor numite amilaze. În cantități mari maltoza se formează în semințele germinate (extractul apos de orz încolțit se numește malț, de unde provine și denumirea maltozei). Izomaltoza se găsește alături de maltoză în structura amidonului și glicogenului și este formată din două molecule de glucoză legate 1,6 *glicozidic, deci prin legătură monocarbonilică. Ca structură chimică este un * glucopiranozil 1,6 *glucopiranoză. Izomaltoza este reducătoare, prezintă anomerie * deci și mutarotație Lactoza (zahărul din lapte) este un diglucid
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
sau derivat), iar heteroglicanii eliberează 2 4 tipuri de oze sau derivați ai acestora. 2.7.1. Homopoliglucide (poliglucide omogene) Din grupa poliglucidelor omogene fac parte substanțe cu o largă răspândire în regnul vegetal și animal, cum ar fi: amidonul, glicogenul, celuloza, chitina, acizii sialici. 2.7.1.1. Amidonul Amidonul este larg răspândit în regnul vegetal ca glucidă de rezervă depozitat sub formă de granule în tuberculi, semințe. Granulele de amidon sunt caracteristice pentru fiecare specie vegetală în ceea ce privește mărimea, structura
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
legăturile * 1,6 din amilopectină cu deramificarea acesteia; deci este o enzimă de deramificare. Maltoza rezultată din hidroliza amidonului este hidrolizată de maltază până la glucoză, care apoi este absorbită prin peretele intestinal al animalelor și metabolizată. 2.7.1.2. Glicogenul Glicogenul denumit și amidon animal este un poliglucid de rezervă, forma de depozit a glucozei în organismele animale. Se găsește în cantitate mare în ficat și în mușchi, iar în urme și în alte organe. În stare pură, glicogenul este
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
1,6 din amilopectină cu deramificarea acesteia; deci este o enzimă de deramificare. Maltoza rezultată din hidroliza amidonului este hidrolizată de maltază până la glucoză, care apoi este absorbită prin peretele intestinal al animalelor și metabolizată. 2.7.1.2. Glicogenul Glicogenul denumit și amidon animal este un poliglucid de rezervă, forma de depozit a glucozei în organismele animale. Se găsește în cantitate mare în ficat și în mușchi, iar în urme și în alte organe. În stare pură, glicogenul este o
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
2. Glicogenul Glicogenul denumit și amidon animal este un poliglucid de rezervă, forma de depozit a glucozei în organismele animale. Se găsește în cantitate mare în ficat și în mușchi, iar în urme și în alte organe. În stare pură, glicogenul este o pulbere albă, amorfă, care cu apa caldă formează o dispersie coloidală. Glicogenul dă o colorație roșie brună, în prezența soluției de iod. Glicogenul are o structură asemănătoare cu amilopectina din amidon. Spre deosebire de aceasta, molecula glicogenului prezintă ramificații mai
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
depozit a glucozei în organismele animale. Se găsește în cantitate mare în ficat și în mușchi, iar în urme și în alte organe. În stare pură, glicogenul este o pulbere albă, amorfă, care cu apa caldă formează o dispersie coloidală. Glicogenul dă o colorație roșie brună, în prezența soluției de iod. Glicogenul are o structură asemănătoare cu amilopectina din amidon. Spre deosebire de aceasta, molecula glicogenului prezintă ramificații mai dese și mai scurte, macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
în ficat și în mușchi, iar în urme și în alte organe. În stare pură, glicogenul este o pulbere albă, amorfă, care cu apa caldă formează o dispersie coloidală. Glicogenul dă o colorație roșie brună, în prezența soluției de iod. Glicogenul are o structură asemănătoare cu amilopectina din amidon. Spre deosebire de aceasta, molecula glicogenului prezintă ramificații mai dese și mai scurte, macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107). Se apreciază că după 3 4 molecule de glucoză, apare o
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
În stare pură, glicogenul este o pulbere albă, amorfă, care cu apa caldă formează o dispersie coloidală. Glicogenul dă o colorație roșie brună, în prezența soluției de iod. Glicogenul are o structură asemănătoare cu amilopectina din amidon. Spre deosebire de aceasta, molecula glicogenului prezintă ramificații mai dese și mai scurte, macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107). Se apreciază că după 3 4 molecule de glucoză, apare o ramificație formată din 7 -8 resturi de glucoză. Gradul de ramificație depinde
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
mai dese și mai scurte, macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107). Se apreciază că după 3 4 molecule de glucoză, apare o ramificație formată din 7 -8 resturi de glucoză. Gradul de ramificație depinde de proveniența glicogenului. Macromolecula înalt polimerizată de glicogen are o formă sferică pentru a corespunde la un spațiu mai restrâns. În interiorul sferei găsim trei tipuri de lanțuri; lanțul liniar cu capăt terminal reducător; ramificațiile exterioare terminate cu rest de glucoză ce are hidroxil
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107). Se apreciază că după 3 4 molecule de glucoză, apare o ramificație formată din 7 -8 resturi de glucoză. Gradul de ramificație depinde de proveniența glicogenului. Macromolecula înalt polimerizată de glicogen are o formă sferică pentru a corespunde la un spațiu mai restrâns. În interiorul sferei găsim trei tipuri de lanțuri; lanțul liniar cu capăt terminal reducător; ramificațiile exterioare terminate cu rest de glucoză ce are hidroxil liber la C4 (capăt nereducător
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
de lanțuri; lanțul liniar cu capăt terminal reducător; ramificațiile exterioare terminate cu rest de glucoză ce are hidroxil liber la C4 (capăt nereducător); ramificații interioare terminate cu rest de glucoză ce are hidroxil glicozidic liber (capăt reducător). Prin hidroliză acidă, glicogenul se transformă în dextrine, apoi în maltoză și final în glucoză. În organismul animal glicogenul este degradat la glucoză printr-un proces numit fosforoliză, catalizat enzimatic de fosforilaze, care scindează legăturile * 1,4 începând cu capătul nereducător al lanțului; în
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
ce are hidroxil liber la C4 (capăt nereducător); ramificații interioare terminate cu rest de glucoză ce are hidroxil glicozidic liber (capăt reducător). Prin hidroliză acidă, glicogenul se transformă în dextrine, apoi în maltoză și final în glucoză. În organismul animal glicogenul este degradat la glucoză printr-un proces numit fosforoliză, catalizat enzimatic de fosforilaze, care scindează legăturile * 1,4 începând cu capătul nereducător al lanțului; în prezența fosfatului anorganic se eliberează treptat molecule de glucozo -1fosfat. Legăturile 1,6 din ramificații
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
de fosforilaze, care scindează legăturile * 1,4 începând cu capătul nereducător al lanțului; în prezența fosfatului anorganic se eliberează treptat molecule de glucozo -1fosfat. Legăturile 1,6 din ramificații sunt hidrolizate enzimatic de amilo 1,6glucozidaze. Glucoza formată prin degradarea glicogenului asigură o glicemie constantă și reprezintă pentru animale o sursă importantă de energie. Excesul de glucoză se depune în ficat sub formă de glicogen de rezervă. 2.7.1.3. Celuloza este un poliglucid vegetal, component principal al pereților celulari
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Legăturile 1,6 din ramificații sunt hidrolizate enzimatic de amilo 1,6glucozidaze. Glucoza formată prin degradarea glicogenului asigură o glicemie constantă și reprezintă pentru animale o sursă importantă de energie. Excesul de glucoză se depune în ficat sub formă de glicogen de rezervă. 2.7.1.3. Celuloza este un poliglucid vegetal, component principal al pereților celulari ai plantelor, având rol de susținere. Masa moleculară a celulozei variază între 1,5 . 106 6 . 106. Celuloza pură este o substanță amorfă cu
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
a celulozei are loc în organismul animal sub acțiunea cumulată și consecutivă a celulazei și celobiazei, secretate de către microflora intestinală, în urma căreia rezultă (la ierbivore) glucoză; Glucoza astfel formată este folosită ca sursă de energie sau depozitată sub formă de glicogen. Celuloza nu poate fi asimiltă de animalele superioare, deoarece acestea nu dispun în tubul lor digestiv de enzimele respective. 2.7.1.4. Chitina este un poliglucid omogen fiind foarte răspândit în regnul animal, unde formează carapacea crustaceelor și tegumentul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
și apoi soluție Fehling și se continuă fierberea. Se va obține un precipitat roșu-cărămiziu de oxid cupros, datorită grupărilor carbonilice ale glucozei și fructozei rezultate prin hidroliza zaharozei. 2.8.3. Reacții de identificare a poliglucidelor Reacția iodului Amidonul și glicogenul dau colorații diferite cu o soluție de iod: amidonul formează cu iodul o colorație albastră, glicogenul formează cu iodul o colorație roșie-brună. Mod de lucru Într-o eprubetă se pun 2 ml soluție amidon, iar în alta 2 ml soluție
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cupros, datorită grupărilor carbonilice ale glucozei și fructozei rezultate prin hidroliza zaharozei. 2.8.3. Reacții de identificare a poliglucidelor Reacția iodului Amidonul și glicogenul dau colorații diferite cu o soluție de iod: amidonul formează cu iodul o colorație albastră, glicogenul formează cu iodul o colorație roșie-brună. Mod de lucru Într-o eprubetă se pun 2 ml soluție amidon, iar în alta 2 ml soluție glicogen. Se adaugă apoi în ambele eprubete 2-3 picături de soluție de iod. În eprubeta cu
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
dau colorații diferite cu o soluție de iod: amidonul formează cu iodul o colorație albastră, glicogenul formează cu iodul o colorație roșie-brună. Mod de lucru Într-o eprubetă se pun 2 ml soluție amidon, iar în alta 2 ml soluție glicogen. Se adaugă apoi în ambele eprubete 2-3 picături de soluție de iod. În eprubeta cu soluție de amidon apare o colorație albastră, iar în eprubeta cu soluție de glicogen apare o colorație roșie-brună. Hidroliza amidonului Prin fierbere cu acizi minerali
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
pun 2 ml soluție amidon, iar în alta 2 ml soluție glicogen. Se adaugă apoi în ambele eprubete 2-3 picături de soluție de iod. În eprubeta cu soluție de amidon apare o colorație albastră, iar în eprubeta cu soluție de glicogen apare o colorație roșie-brună. Hidroliza amidonului Prin fierbere cu acizi minerali (acid clorhidric sau sulfuric), amidonul hidrolizează punând în libertate un amestec de dextrine, maltoză și în final molecule de glucoză. Degradarea amidonului se poate pune în evidență folosind reacția
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
17. Prezentați reacția de hidroliză pentru maltoză, izomaltoză, lactoză, celobioză și zaharoză cu precizarea denumirii ozelor rezultate și a sensului de rotație specifică a amestecului de oze format în urma hidrolizei. 18. Scrieți structura poliglucidelor omogene: amidon (amiloza și amilopectina), celuloză, glicogen și să se facă o paralelă între structura amidonului și glicogenului pe de o parte și între amidon și celuloză pe de altă parte cu evidențierea asemănărilor și deosebirilor structurale, precum și a tipurilor de legături stabilite 19. Prezentați hidroliza amidonului
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
zaharoză cu precizarea denumirii ozelor rezultate și a sensului de rotație specifică a amestecului de oze format în urma hidrolizei. 18. Scrieți structura poliglucidelor omogene: amidon (amiloza și amilopectina), celuloză, glicogen și să se facă o paralelă între structura amidonului și glicogenului pe de o parte și între amidon și celuloză pe de altă parte cu evidențierea asemănărilor și deosebirilor structurale, precum și a tipurilor de legături stabilite 19. Prezentați hidroliza amidonului (amiloza și amilopectina), sub acțiunea amilazei până la stadiul de diglucid (maltoză
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
reacțiile la care participă, glicoziltransferazele au drept coenzimă UDP (uridindifosfatul) care formează derivați activați UDPglicozil: În continuare, UDP G poate reacționa cu o altă moleculă de oză, realizându-se astfel biosinteza oligoși poliglucidelor: Reacția, întâlnită în procesul de biosinteză al glicogenului este catalizată de gluco-1 fosfat uridiltransferaza. La degradarea glicogenului participă o glicoziltransferază numită fosforilază (*-1,4 glucan ortofosfat glicoziltransferaza) care catalizează transferul unui rest de glucoză de pe glicogen cu formare de G-1-P. 6.6.2.4.Aminotransferaze (transaminaze) Aceste enzime
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]